Votul profesorilor universitari pentru colegi de-ai lor hoți, impostori sau ticăloși care obțin sau își păstrează mandatele de rectori, este, din punctul meu de vedere, mult mai toxic pentru societatea românească decât votul pe care îl dau îndelung blamații „alegători PSD” pentru politicieni populiști precum Dragnea sau Ciolacu.
Cei din urmă pot invoca faptul că nu au avut acces la toate informațiile despre personajele pe care le-au votat, în contextul în care gura presei este închisă cu bani, iar justiția nu mai atinge pe nimeni de la nivelurile înalte alte statului.
Doar nu o să se apuce un cetățean din mediul rural, cu resurse limitate, să investigheze pe cont propriu acolo unde ar fi fost treaba procurorilor cu pensii speciale și a jurnaliștilor specializați.
Cadrele universitare nu pot apela, însă, la această scuză: nu pot invoca nici că nu au știut pe cine votează, nu se pot justifica nici prin faptul că nu au înțeles ce fac.
Din contră. Tocmai de aceea votul lor este cu atât mai toxic și mai distrugător de speranță, pentru că o fac în cunoștință de cauză, cu singurul scop de a-și păstra la rândul lor privilegiile garantate de rectori cu condamnări penale și interdicții legale.
Sau pentru că pur și simplu nu vor să deranjeze, pentru că pur și simplu sunt lași.
Este mai sănătos să stea la adăpost, să se plângă acasă, sub plapumă, că „nu se schimbă nimic în România”.
Realegerea pentru a patra oară a Ramonei Lile, în ciuda faptului că plagiatele sale au fost dovedite oficial și în ciuda faptului că a candidat deși nu mai avea acest drept legal, este cel mai flagrant caz din învățământul superior românesc.
Desigur, Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad nu este una de top, performanțele sale fiind mai degrabă mediocre per ansamblu.
Totuși, să votezi pentru a patra oară o persoană care candidează în disprețul legii, tu fiind cadru universitar și deși exista un contracandidat care respecta toate regulile, transmite o imagine dramatică a nivelului de impostură și de ticăloșie din sistem.
A fost nevoie de intervenția Ministerului Educației pentru a infirma ceea ce nu ar trebuit să aibă loc de la început. Rușinos. Rușinos și dezarmant.
Dar situația nu este unică. La Universitatea „Al.I. Cuza” din Iași, cu mult mai multe pretenții și ștaif decât cea de la Arad, Tudorel Toader a fost ales în 2020 de colegii săi pentru un nou mandat de rector, deși tocmai descălecase de la București, unde a făcut parte din unele dintre cele mai toxice guverne pentru România, cele controlate de Dragnea.
Tudorel Toader a avut un rol decisiv în eliberarea a mii de infractori și în omorârea puținei justiții care mai funcționa.
A eliberat mii de infractori cu singurul scop de a-și scăpa stăpânul politic. Acesta nu a fost un argument suficient pentru universitarii de la Iași. Și cel mai probabil nu va conta nici în 2024, când Tudorel Toader va candida din nou.
Citește și: Noua casă a primarului din Sinaia, între lipsa avizelor și acuzații de șicanare
Și mai sunt exemple: Sorin Cîmpeanu, unul dintre baronii învățământului superior, care a trebuit să renunțe la funcția de ministru al Educației din cauza acuzațiilor de plagiat, este acceptat „de bun” de colegii săi de la Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară.
Mihnea Costoiu, fost senator PSD, pupilul Ecaterinei Andronescu – groparul învățământului profesional și protectorul fabricilor private de diplome, și omul care cheltuie discreționar fondurile publice ale Universității Politehnice București, refuzând să dea seamă chiar și colegilor săi, a fost reales pentru a-l patrulea mandat.
A, Mihnea Costoiu mai are și o condamnare de 3 ani de închisoare cu suspendare pentru abuz în serviciu, într-un dosar cu prejudiciu de 10 milioane de euro, legat de închirierea bazei sportive „Cutezătorii” către Dinu Pescariu.
De fapt, nici unul dintre baronii universităților românești nu și-a pierdut mandatul la alegerile care au avut loc anul trecut. Pentru 2024, se anunță rezultate similare.
Feudele din învățământul superior rămân neatinse, pentru că există o complicitate generalizată între miniștrii Educației, acești rectori toxici și cadrele universitare care nu vor decât, așa cum spuneam, să bocească, la un șpriț, cât de oropsiți sunt ei și ce destin tragic are România.
Desigur, au ascuns toate oglinzile din casă.
Așa încât, dacă mai auziți pe cineva că înjură modul cum votează „săracii și proștii” și cere eliminarea votului universal, dați-le acest articol: „educații și înstăriții” sunt adevărații vinovați.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
Într-o situație gravă e și Universitatea Maritimă din Constanța, condusă din anul 2004, de către același individ…
Excepțional și exemplar articol. Le-ați dat palme, așa cum li se cuvine intelectualilor universitari fără de oglinzi. Din nefericire impostura, nepăsarea, neobrăzarea, duplicitatea și tupeul lor a dus la degradarea învățământului universitar românesc.
Vă mulțumesc domnule Chiruță pentru minunatul articol. Trist, din păcate.
Fara comentarii,o sleahta de impostori cu „scoala”.