Castelul a fost creația unor arhitecți străini
Istoria locului îl menționează pe Zamfirache Sihleanu, fiul unui boier, care a fost paharnic și administrator al județului Râmnicu-Sărat, din care făcea parte comuna Sihlea în secolul al XIX-lea. El a ridicat aici castelul, construcție impresionantă pentru zona rurală, aducând aici arhitecți străini. Castelul era înconjurat de un parc generos, unde au fost săpate fântâni, așa cum s-a întâmplat și în restul localității. Familia de nobili a lăsat aceste fântâni comunității, pentru a potoli setea sătenilor. Una dintre fântâni poartă și astăzi inscripția sa veche, de la 1886, fiind denumită ”Puțul madamei Adela Mazet”, cea care a fost guvernanta de origine franceză care a îngrijit de copiii familiei Elena și Constantin Grădișteanu, moștenitorii domeniului de la Sihlea. Elena a fost sora poetului Alexandru Sihleanu, iar Constantin Grădișteanu, fost ministru de finanțe. Fântâna a fost săpată de meșteri italieni la 1886, an în care familia Grădișteanu finaliza extinderea castelului, după schițele arhitectului austriac Holtzer. Despre Adela Mazet se știe că nu a mai părăsit aceste locuri, ea fiind îngropată în cimitirul din Sihlea. Puțul doamnei Mazet este păstrat de autoritățile locale, chiar dacă apa din fântână nu mai este bună de băut. În centrul satului Sihlea, Grădiștenii au săpat și fântâna din curtea Hanului ”Vulpea cu strugure”, construit la 1888. Aici, Elena Grădișteanu organiza ”Serbările Sihleanu”, în memoria fratelui ei, poetul. Fiica Elenei și a lui Constantin Grădișteanu, Maria, s-a căsătorit cu fiul lui Ion Ghica, politician și fost prim-ministru.
Alexandru Sihleanu, poet romantic, a fost apreciat chiar de Mihai Eminescu
Din păcate, Alexandru Sihleanu (n. 1834- d. 1857) nu a trăit decât 23 de ani, murind în urma unei infecții cu antrax și fiind înhumat în biserica familiei sale.
În poeziile lui, Alexandru Sihleanu scrie cu melancolie despre meleagurile natale, despre oamenii locului și despre pârâul Slimnic care curge la poalele castelului. Mihai Eminescu l-a numit pe Sihleanu, în poezia sa ”Epigonii” ca fiind ”Lira de argint”. Această expresie a lui Eminescu avea să dea numele unui concurs de poezie realizat în memoria lui Alexandru Sihleanu, concurs care, din păcate, și-a întrerupt tradiția de câțiva ani. De numele familiei nobiliare a poetului se leagă Castelul Sihleanu-Grădișteanu-Ghica, construit la 1830, Biserica ”Sfinții Împărați Constantin și Elena”, ridicată în perioada 1860-1866, dar și bustul poetului Alexandru Sihleanu, construit la 1914.
Carol I a dormit în Castelul Sihlenilor la Manevrele Regale
Istoria reține că în castelul din Sihlea au poposit și membrii Familiei Regale a României, Regele Carol I, Principele Ferdinand și Principesa Maria, în toamna anului 1901, când în zonă au avut loc Manevrele Regale. ” M. S. Regele a fost două zile oaspetele judeţului Râmnicu Sărat, găzduind în castelul de la Sihlea al Doamnei Elena C. Grădişteanu şi trei zile al oraşului Râmnicu Sărat, care în tot timpul a fost în sărbătoare. (…) Regele a sosit la Râmnic în după-amiaza zilei de 28 septembrie, de la Sihlea”, titra în octombrie 1901 Gazeta săteanului, revistă ilustrată râmniceană.
Domeniul a fost apărat de săteni la răscoala din 1907
Pentru că boierii au avut grijă de satul Sihlea, unde au mai construit o școală și o biserică, susținând copiii sătenilor la școli și oferind ajutor oamenilor la spitalele din București, sătenii au apărat domeniul nobiliar la răscoala de la 1907.
Imagini ale castelului, în arhiva Universității de Arhitectură
Memorii vizuale ale castelului Sihlenilor sunt mult prea puține, între cele care au dăinuit fiind câteva instantanee realizate de trupele germane în Primul Război Mondial, în 1917. Fotografiile surprind castelul, cu aleea care ducea spre clădire, alee ce era străjuită de doi lei, dar și Biserica ”Sfinții Împărați Constantin și Elena”. Două fotografii superbe regăsim la Universitatea de Arhitectură și Urbanism ”Ion Mincu” București, Departamentul de Istoria și Teoria Arhitecturii și Conservarea Patrimoniului, în Arhiva de imagine ”Alexandru Tzigara -Samurcaș”, care oferă o vedere cu fațada exterioară a Castelului, dar și o vedere a clădirii dinspre parc, în care se observă foarte bine turnul, dar și parcul plin de vegetație (foto principală).
Cărămida turnului castelului, folosită la CAP
În zilele noastre, în castel funcționează Școala Gimnazială din comună, care poartă numele urmașilor familiei nobiliare, ”Principele Șerban Ghica și Principesa Aristița Ghica”. Castelul însă a fost mutilat de comuniști, care au dărâmat turnul, lăsând în urmă o clădire cu parter, care nu mai seamănă cu imobilul romantic din secolul al XIX-lea. Clădirea este șubredă, autoritățile încercând ani la rândul să mute școala din incintă, aici realizându-se numai lucrări de întreținere. După naționalizare, comuniștii au fost de părere că turnul castelului și etajul, vizibile din tren, aduceau un afront clasei muncitoare și le-au demolat, cărămida fiind folosită la construcția fostului CAP din comună, după cum au povestit bătrânii satului care știu istoria zbuciumată a domeniului nobiliar.
Autoritățile locale au încercat, în anii din urmă, să obțină fonduri europene de la Guvernul Norvegiei, în speranța că imobilul își va recăpăta grandoarea de altădată, fără succes însă. Din păcate, în incinta școlii se mai păstrează foarte puține lucruri din fostul castel. Intenția autorităților a fost ca aici să realizeze și un muzeu dedicat poetului Alexandru Sihleanu.
