În România, închisoarea pe viață este cea mai aspră pedeapsă aplicabilă, însă cazurile în care se ajunge la o astfel de sentință sunt rare. La Iași, aceste cazuri pot fi numărate pe degete.
Codul Penal prevede, în partea sa specială, închisoarea pe viață pentru o serie de infracțiuni contra umanității sau comise în timp de război, precum genocidul, înalta trădare, atentatul care pune în pericol securitatea națională sau părăsirea câmpului de luptă. În cazul infracțiunilor „obișnuite”, omorul calificat în circumstanțe agravante, pentru care a și fost condamnat Ahmed Sami el-Bourkadi, ucigașul celor doi tineri din Moara de Vânt, este singura faptă pentru care se prevede această pedeapsă. Ea mai poate fi aplicată în cazul concursului de infracțiuni, atunci când s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoarea, dacă prin contopirea lor se ajunge la o condamnare de cel puțin 40 de ani, iar pentru cel puțin una dintre infracțiunile comise pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea pe 20 de ani sau mai mare. Pedeapsa nu poate fi aplicată minorilor și nici inculpaților care au împlinit 65 de ani până la pronunțarea hotărârii de condamnare. În cazul vârstnicilor, pedeapsa maximă este de 30 de ani de închisoare.
Citește și: Dosarul Mineriadei din 1990. Minerii îl căutau pe N.C. Munteanu și pe Gabriel Liiceanu
Ce înseamnă, de fapt, condamnarea pe viață în sistemul românesc
Ca în majoritatea sistemelor de drept din statele democratice, închisoarea pe viață nu se aplică în România pe un termen nedefinit. Durata nedeterminată are doar un caracter teoretic. Sistemul nostru penal prevede un maxim general de 30 de ani de detenție. Chiar condamnat „pe viață”, un deținut nu va petrece mai mult timp după gratii în cadrul unei singure condamnări. Existența unei limite concrete este menită să garanteze caracterul educativ al pedepsei. Dacă ar ști că nu mai are nicio șansă de a ieși vreodată din închisoare, nimic nu l-ar mai putea împiedica pe un deținut să continue comiterea de infracțiuni grave și după gratii.
Chiar și în cazul închisorii pe viață, legea prevede posibilitatea liberării condiționate, considerându-se că orice persoană se poate îndrepta. Aceasta poate fi solicitată însă doar după 20 de ani de detenție efectiv executați, dacă deținutul a avut o conduită bună și și-a îndeplinit obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare. Durata de 20 de ani reprezintă practic maximul special al pedepsei pentru omorul calificat. Dacă se ajunge la liberarea condiționată, aceasta se face în condițiile supravegherii de către Serviciul de Probațiune pe o perioadă de 10 ani. Pentru infracțiuni „obișnuite”, termenul de supraveghere este de maxim patru ani.
Cazuri din Iași
Situațiile în care magistrații ieșeni aplică pedeapsa închisorii pe viață sunt deosebit de rare. În medie, se ajunge la o astfel de condamnare cam o dată pe an. După intrarea în vigoare a noului Cod Penal, în 2014, primul condamnat la închisoarea pe viață la Iași a fost Ionel Maxim Totoi, pe atunci în vârstă de 27 de ani. Acesta a fost condamnat după ce l-a ucis în bătaie pe unul dintre copiii concubinei sale, în vârstă de doar 4 ani.
Citește materialul întreg pe Ziaruldeiasi.ro
Citește și: Donald Trump și un al treilea mandat: șantaj sau megalomanie?
Citește și: Stylus Fantasticus aduce la Ateneul Român capodoperele barocului muzical
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
(Foto: Pexels.com)
