Zile perfecte pentru cultura ieșeană. Parcă niciodată n-am mai simţit influenţa unui cumul de factori atât de benefici pentru cultura ieşeană. Preocuparea bruscă a partidelor de guvernare pentru Iaşi, care-şi aduc aminte de proiectele promise de ani şi ani de zile. Deblocarea (pe hârtie, cel puţin) unor fonduri privind construirea noului sediu pentru Operă. Finalizarea reabilitării unor obiective, care acumulaseră deja ceva întârzieri.
Să luăm exemplul de la Baia Turcească: ce mai contează că în viitorul Centru Internaţional de Artă Contemporană nu poţi expune artă contemporană (sau, cel puţin, nu ai voie să dai găuri şi nu ai cum să expui parietal, aşa cum fac toate instituţiile similare din lume), important e că restaurarea arată bine, chiar şi aşa, cu prize, întrerupătoare şi lumini de siguranţă care fac inutilizabili (inclusiv şi pentru proiecţii) majoritatea pereţilor.
Sau Bojdeuca lui Creangă din Ţicău: cui îi mai pasă că, de la arhitecţi specialişti în restaurarea patrimoniului la Academia Română, au fost numeroase voci care au reclamat, după această ultimă intervenţie masivă, nu doar asupra construcţiei în sine, cât şi asupra platformei din jur şi căilor de acces, dispariţia farmecului, autenticităţii pe care o „casă ţărănească mică, sărăcăcioasă” (definiţia din Micul dicţionar academic, ediţia a II-a, 2010) reuşise să o păstreze, în ciuda succesiunii restaurărilor şi trecerii timpului.
Bine că cel puţin sesiunile foto ale conducătorilor judeţului/ primăriei au fost reuşite (sau cel puţin aşa şi-ar fi dorit). Mesajul e clar: putem sta liniştiţi când vedem atât drag de patrimoniu cultural şi pricepere în gestionarea lui.
Citește și: Isteria ploșnițelor. Englezii susțin că au fost aduse la ei de soldații romani (Aktual24)
Trebuie să fim recunoscători şi pentru inaugurările de o jumătate de zi
Pe lângă acestea, au reapărut promisiunile electorale pentru restaurarea Filarmonicii, a cărei orchestră cântă de 12 ani în tot felul de spaţii improprii. Conform noilor angajamente, cei mai tineri dintre noi ar putea avea şansa să vadă (unii pentru prima dată) sala de concerte de pe strada Balş folosită de muzicieni.
Asta dacă termenul limită, adică 2029, va fi respectat. Nu-mi aduc aminte de vreun şantier care să fie finalizat la timp, dar, la cât am aşteptat, ce ne mai costă o doză suplimentară de optimism? Mai bine mai târziu decât niciodată!
Trebuie să fim recunoscători şi pentru inaugurările de o jumătate de zi. Vine un desant de şefi de partid, miniştri, oameni importanţi, în pixurile cărora stau nu doar banii pentru investiţiile de la bugetul central (că, din păcate, cu cele din bugetul local ne-am lămurit în ultimii ani), ci şi carierele celor numiţi politic de aici.
Continuarea în Ziarul de Iași!
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
(Sursă foto: ziaruldeiasi.ro)
