Ziua Oradiei este celebrată an de an pe 12 octombrie prin manifestări festive și comemorative ce amintesc de evenimentele care au deschis noi capitole în evoluția orașului. Data a fost stabilită în memoria a două evenimente importante din istoria recentă a țării.
Începutul secolului XX a fost o perioadă fastă pentru oraș, de dezvoltare, urbea fiind parte a Imperiului Austro-Ungar. Începerea Primului Război Mondial în 1914 a declanșat, însă, o criză economică și socială, care avea să continue mult timp. Eforturile de război au șubrezit imperiile, inclusiv pe cele Țarist și Otoman, care oricum se confruntau cu crize economice, iar Austro-Ungaria era un mozaic etnic în care fiecare neam voia drepturi și libertăți.
În 1917-1918, o nouă ordine europeană se arăta inevitabilă, iar dezmembrarea imperiilor ar fi permis ridicarea naționalităților. A fost contextul apariției „principiului autodeterminării”, enunțat prima dată de Lenin pentru Imperiul Țarist, iar apoi de președintele american Woodrow Wilson pentru cel Austro-Ungar.
El însemna libertatea popoarelor de a-și hotărî singure soarta, iar ideea a fost speculată și de liderii Partidului Național Român, care a reluat lupta politică pentru drepturile românilor. Comitetul său executiv hotăra să declare autodeterminarea românilor din Ardeal, iar avocatul Aurel Lazăr, unul dintre fruntașii PNR, și-a pus la dispoziție casa (foto) din Oradea pentru întrunirea în acest scop.
Adunarea din 1918
Adunarea a avut loc în taină, în 12 octombrie 1918, participând, pe lângă A. Lazăr, Vasile Goldiș, Teodor Mihali, Alexandru Vaida-Voevod, Ioan Ciordaș și alți fruntași ai PNR și invitați. În cadrul ei a fost prezentat contextul politic și a fost dezbătută poziția pe care Comitetul executiv avea s-o adopte, cei prezenți arătând că venise timpul ruperii legăturilor cu monarhia austro-ungară și al autodeterminării românilor din cadrul acesteia.
Deciziile aveau să fie consfințite într-o Declarație (foto) pentru care atât Aurel Lazăr, cât și Al. Vaida-Voevod au prezentat câte un proiect, în final cele două fiind combinate în textul final redactat de Vasile Goldiș: Declarația de independență a românilor din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș, act prin care românii din cele patru regiuni se deziceau de Parlamentul și Guvernul de la Budapesta și urmau să-și exprime singuri interesele. Românii, arăta Declarația, aveau să fie reprezentați de o conducere proprie, iar desăvârșirea actului proaspăt semnat trebuia făcută printr-o adunare populară de amploare.
Continuarea și alte fotografii, în Bihoreanul.ro
Citește și: Miza Ungariei pentru primirea României în Schengen
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
(Foto: Bihoreanul)
