DNA a marcat 20 de ani de la înființarea acestei structuri de parchet și n-am văzut nicăieri din partea instituțiilor sistemului judiciar un raport serios privind lecțiile care ar putea fi învățate în privința statului de drept în România în urma acestei experiențe îndelungate.
Nici din partea președintelui Iohannis, care a avut un discurs plin de clișee și în dezacord cu deciziile sale luate în justiție în ultimii ani, nici din partea ministrului Justiției, Cătălin Predoiu, care deja ne-a obișnuit cu jocurile duplicitare pe care le face în interiorul sistemului.
Din punct de vedere politic, cel mai grav lucru care se putea întâmpla în ultimul mandat al președintelui Iohannis s-a și întâmplat: integritatea clasei politice nu a crescut deloc, ca o consecință a luptei anticorupției susținută de UE de două decenii, ba din contră, Guvernul Ciucă este plin de personaje politice cu scheleți în dulap, iar comportamentul politicienilor nu s-a modificat nici el.
Din contră, politicienii români se comportă ca și cum cei 20 de ani justițiari ar fi șterși cu buretele, iar acum beneficiază de o protecție specială în fața legii.
Desigur, simplist vorbind, putem analiza performanțele DNA îngroșând în spațiul public aceleași teze, potrivit cărora epoca de aur a DNA a fost perioada când a colaborat cu SRI, iar declinul a început odată cu evacuarea Laurei Codruța Kovesi, singurul procuror providențial pe care l-a produs România.
N-am fost niciodată de acord cu această interpretare, nu pentru că din punct de vedere cantitativ epoca de aur a DNA-SRI nu ar fi produs rezultate, ci pentru că nu-a fost atinsă în dezbaterea din spațiul public cauza de fond. Iar problemele persistă și azi.
Colaborarea dintre cele două instituții, DNA și SRI, a fost problematică pentru că nu a fost așezată pe un fundament legislativ serios, mai exact, pe legi organice trecute prin Parlament.
Din cauza faptului că securitatea nu reprezintă un atribut al UE, fiind lăsată la decizia națională a fiecărui stat membru, Bruxelles-ul nu a făcut niciodată presiune pentru modernizarea pachetelor de legi care definesc instituțiile respective, în speță serviciile secrete.
Majoritatea domeniilor cheie din stat au fost modernizate din punct de vedere legislativ sub presiunea UE, mai puțin sistemul de securitate. Or clasa politică, dacă nu este presată de UE, este incapabilă de reformă.
Activitatea serviciilor secrete este decisă în CSAT, un organism politic opac, care nu are putere de legiuitor și care funcționează la rândul său pe o legislație deficitară, plină de lacune.
Drept urmare, deciziile luate în acest forum au fost extrem de subiective și au reflectat mai degrabă voința de moment a președintelui României: odată corupția a fost considerată risc la securitatea națională, drept care SRI a putut să se implice în eradicarea ei, altădată, corupția nu a mai fost considerată risc de către același CSAT, drept care serviciile secrete s-au retras discret în culegerea de informații pe această temă.
Mai mult, arhitectura statului – tot acest mecanism complex care formează sistemul de checks and balances între puterile statului – a fost lăsată la decizia deloc experimentată a judecătorilor CCR.
Un fost procuror, ajuns judecător CCR, Daniel Morar, care purta diverse dispute cu generali SRI trecuți în prezent în rezervă, cu o anumită putere de influență pe care și-a exercita-o la nivel informal asupra celorlați judecători, a ajuns să creioneze prin numeroase decizii CCR ce rol au și ce rol nu au serviciile secrete într-un stat democratic.
Daniel Morar nu are niciun fel de expertiză în domeniul legislației pentru intelligence și nici în legislația privind democratizarea unui serviciu secret care a avut în trecut rol de poliție politică.
Dacă securitatea ar fi fost atribuție la nivel european, o astfel de anomalie ca un simplu judecător CCR măcinat de diverse lupte de putere să se erijeze în mastermind-ul atribuțiilor SRI nu ar fi fost posibilă, pentru că UE ne-ar fi obligat să aducem în România, prin dezbatere publică în Parlament, modele occidentale privind atribuțiile și pârghiile de control civil al serviciilor secrete și ne-am fi dumirit cu toții ce model legislativ ar fi fost potrivit pentru România.
În Occident, există reputați profesori universitari specializați în această tematică, România a ales provincialismul încuiat.
Comisia de control a SRI din Parlament este realmente incompetentă în a analiza comparativ modele occidentale și a le lansa în dezbaterea publică, drept care, speculând vidul de putere, Daniel Morar s-a erijat în singurul creier din România care trasează și decide rolul serviciilor secrete.
Pe de altă parte, un stat cu democrație consolidată nu ar fi permis acumularea de putere excesivă a unui singur director operativ, care devenise Edgar Hoover-ul românesc, cum s-a întâmplat în cazul lui Florian Coldea. Instituția în sine trebuia să fie puternică, nu un șef al ei care folosea informații pentru controlul clasei politice.
Ce dorește societatea românească din partea acestor servicii secrete și de ce nu există pârghii eficiente de control? Problema rămâne, întrucât clasa politică împreună cu directorii acestor servicii și ofițerii de rang înalt doresc mai degrabă să prezerve status-quo-ul, decât o schimbare radicală.
Citește și: INTERVIU Ce se va schimba în Italia și în UE după ce Giorgia Meloni devine prim-ministru
În orice caz, statele occidentale, prin atribuții legislative clar definite care nu permit interferența ofițerilor în munca procurorilor, implică serviciile secrete în eradicarea unor tipuri de infracțiuni grave pentru securitatea națională, de la crimă organizată, corupție transfrontalieră, trafic de persoane, rețele de traficanți de droguri, terorism etc etc.
În spațiul estic, în state cum este Republica Moldova sau Ucraina, corupția reprezintă risc la securitatea națională. Reziliența statului în fața interferențelor maligne înseamnă în special sistem judiciar puternic, luptă anticorupție eficientă și atenție pentru respectarea drepturilor omului. În ultimul mandat al președintelui Iohannis, nimic din aceste teme nu au fost prioritare în agenda sa. Iar faptele au fost anulate prin demagogie ieftină.
O a doua temă care merită analize serioase este decuplarea instituțiilor cu atribuții în eradicarea fenomenului infracțional, lucru care se întâmplă strict ca urmare a deciziei politice.
Este evident că un DNA decuplat de la SRI și cu o relație disfuncțională cu Poliția Judiciară nu va putea înregistra performanțe răsunătoare.
Dacă decidenții politici doresc să transforme procurorii în simpli birocrați plictisiți, care rup ușile la terminarea programului, o pot face fără probleme. Iar acest lucru și el s-a întâmplat în al doilea mandat al lui Klaus Iohannis.
Citește și: Parchetul European, sesizat în legătură cu achiziția a 600 de BMW-uri de către IGPR
Pe de o parte, susții retoric lupta împotriva corupției, pe de altă parte, numești diverși politicieni incompetenți la șefia Internelor și nu faci nicio presiune reală să colaboreze eficient cu procurorii DNA. Și nici nu faci niciun efort politic pentru a reforma Ministerul de Interne.
Democrația liberală înseamnă în esență o clasă politică care respectă și încurajează independența sistemului judiciar, instituții eficiente în combaterea infracționalității și presă independentă puternică.
La cum arată semnele, cel mai probabil președintele Iohannis, la final de mandat, va înregistra un eșec pe linie în toate aceste obiective și va intra în istorie la fel ca predecesorul Traian Băsescu, înghițit de provincialism și de lupte gregare de putere care țin de zeci de ani România în loc.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
Daca citim cu atentie deciziile venite de la Bruxelles, ce reglementeaza , ca si obligatie statala , obtinerea banilor din PNNR ,vom avea o imagine clara a tot ceea ce trebuieste facut si care actiune este deja in curs de desfasurare Premierul Ciuca aratind de fiecare data pasii pe care guvernarea si Guvernul ii urmeaza .Trecutul il cunostem cu totii .A ramane agatati sentimentalo- politic in a pedepsi diferitele inarvertente de natura sociala , politica sau de orisicare alta natura ce nu cuprind o decizie a Justiei din Romania si care isi ataseaza doar niste nemultumiri de natura personala (se vede usor existenta unor astfel de nemultumiri in multe dintre textele aparute in Media ) nu aduce beneficii societati din Romania .Invatamintul si noile lergi ale invatamintului din Romania , deciziile obligatorii in Justitie , punerea in practica a achiziilor in domeniul militar sau cele din domeniile de securitate interna , banii din PNNR ce sunt oferiti spre a putea obtine astfel de capacitati economice ce au impact in domenii diferite sunt si ele supuse unui control intern si in acelasi timp supse unui control european .Cine are stiinta de aparitia unor nereguli sau ilegalitati nu are decit a se adresa Justitiei. Multe dintre Interpretarile politice , aparute in diferitele ziare si reviste sau la TV, pe aceste subiecte, sunt purtatoare de nonadevar .Romania ,ca multe dintre natiunile Europei, nu poate ramane agatata in timp doar spre a satisface maruntele nevoi sentimentalist afisate ale unor formatori de opinie atasati unor politicieni sau unor concepte politice ce se dovedesc a fi paralele cu vremurile pe care le traim .Aducerea in discutie a deciziilor Presedintelui (atentie Presedintele Romaniei nu este un factotum) trecute sau recente este benefica atita timp cit textele cu ,tinta fixa ,adresate Presedintelui ne prezinta intregul.Poate ar fi momentul sa aratam adevarul deciziilor Presedintelui Iohannis ce a reusit in conditii de criza perpetua, de-a lungul celor doua mandate ,sa tina Romania „pe linia de plutire ” De exceptie intrega prestatie a Presedintelui Romaniei ce a maximizat, pe cit a fost posibil ,in conditiile politice ,sociale , militare si sanitare ce au lovit intrega natiune siau lovit intrega Uniune Europeana ,impactul mediatic al Tarii in aceasta parte de lume ducind ,totul ,in nevoia de vizibilitate a Romaniei democratice .Sa amintim doar citeva componente decizionale ale Presedintelui .A reusit sa opreasca Iliberalizarea Romaniei si sa inlature de la putere seful unui Partid ce isi propusese oferirea statului de independenta asa zisului Tinut secuiesc si care modificase ,deja ,la nivel de ministere, legile pe Justitie .A dejucat intelegerea facuta de doi sefi de partide ce doreau al scoate pe Presedinte din formula decizionala totul fiind corectat dupa ce cei doi au iesit din vizibiltatea oferita de Media romanesca si s-au retras„ sa isi linga ranile ”. A oferit functia de Premier generalului Ciuca coagulind la guvernare doua mari Partide ce detin o majoritate confortabila si decizionala in Parlament . Presedintele a obtinut , aproape prin vointa proprie , sumele de bani oferite de catre Bruxelles din PNNR . Presedintele a marit spectrul politicilor militare si a reusit sa aduca in tara un batalion NATO aflat sub conducerea Francilor ce au venit impreuna cu sistemul lor de aparare numit Mamba .SUA a format si ea un batalion NATO aflat sub conducerea ei .In curind IRON Dome , sistemul de aparare anti racheta israelian , devine si el parte a fortelor armatei romane ,ce impreuna cu achizitia de sisteme Himars ofera o protectie sporita Romaniei .Legile pe Justitie devin si ele parte a formatului cerut de la Bruxelles iar intrarea Romaniei in structurile Schengen este foarte aproape .Romania ,urmare a deciziilor Presedintelui ,devine un factor de stabilitate in zona .Legea invatamintului este si ea parte a intentiilor Presedintelui de a moderniza Romania indiferent de cit de mare este contestarea unora la nivel particular .Jocul politic se reduce asftel la deciziile celor doua Partide , fie ele considerate si antagonice , ce vor fi obligate sa conduca Romania pina in anul 2028 .Umanismul si sprijnul acordat Ucrainei si cetatenilor ei, fugiti din tara, incununeaza si confirma succesul obtinut de Romania prin deciziile Presedintelui Iohannis .La brat cu presedintele J.R. Biden si cu cei doi conducatori ai Frantei si Germaniei Iohannis lasa in urma o Romanie din ce in ce mai democratica .
” …În Occident, există reputați profesori universitari specializați în această tematică…”
In care Occident , in care tara , in care oras , cum ii cheama pe acei profesori , unde au publicat acestia , cine si cum a stabilit ca sunt reputati ?
Undse s-a infiintat „facultatea de specialisti in legislatia serviciilor secrete ” ?
Articolul este un amestec de pareri personale, scris fara argumete juridice si fara cunostinte adminsitrativ institutionale.
Sfarsitul, ultima fraza, este si fara echivoc si profund ilustrativ al Romaniei democrate si educate si asa si pe dincolo, s-ar putea ca un pic macar, finalul de pe urma sa fie diferit, adica marele parazit si imbecil, iohanis, sa iasa din scena pe nasalie, exact ca ceausescu…Cea ce ar dovedi ca „dupa plata si rasplata”, acest mafiot jegos a facut chiar mai mult rau decat ceausescu si intreaga sa clica comunista…
PS-probabil ca tot el l-a impins pe rasul pamantului(campeanu) sa-si dea demisia, iohanis din asta traieste, din cadavre, din aruncatul altora sub autobuz, doar-doar marile intrebari , nu vor ajunge la el…