Sidney Poitier, care a rupt barierele rasiale ca primul actor afro-american care a câștigat premierul Oscar pentru cel mai bun actor pentru rolul său din ”Lilies of the Field” și care a inspirat o generație în timpul mișcării pentru drepturile civile, a murit la 94 de ani, relatează Reuters.
Decesul legendarului actor a fost confirmat de ministrul Afacerilor Externe din Bahamas, Fred Mitchell.
”Am pierdut o emblemă, un erou, un mentor, un luptător și o comoară națională”, scrie viceprim-ministrul Chester Cooper pe pagina sa de Facebook despre actor, potrivit AFP.
Într-o perioadă în care segregarea era preponderentă în Statele Unite, într-un singur an, în 1967, Poitier a creat o moștenire cinematografică de impact, prin ”Ghici cine vine la cină”, în care a jucat rolul unui bărbat de culoare logodit cu o femeie albă, ”În arșița nopții”, unde a interpretat rolul unui polițist de culoare care se confruntă cu rasismul în anchetarea unei crime și ”Domnului, cu dragoste”, în care a interpretat rolul unui profesor în Londra.
Poitier câștigase Oscarul pentru cel mai bun actor pentru „Crinii câmpului” în 1963, jucând rolul unui muncitor care ajută călugărițele germane să construiască o capelă în deșert. Cu cinci ani înainte, Poitier a fost primul bărbat de culoare nominalizat la Oscar pentru actor principal în rolul din „Lanțul”.
Poitier s-a născut la Miami pe 20 februarie 1927 și a crescut la o fermă de roșii din Bahamas și a avut doar un an de școală formală. El a luptat împotriva sărăciei, analfabetismului și prejudecăților pentru a deveni unul dintre primii actori de culoare care au fost cunoscuți și acceptați în roluri majore de publicul mainstream.
La începutul anilor 1970, Poitier a rămas în spatele camerei. Şi-a făcut debutul regizoral cu filmul „Buck and the Preacher” (1972), alături de Harry Belafonte şi Ruby Dee. Poitier l-a regizat pe Belafonte din nou în „Uptown Saturday Night”, unde li s-a alăturat Bill Cosby.
Poitier a renunţat la actorie în anii 1980, deşi a regizat cu prietenii Gene Wilder-Richard Pryor „Stir Crazy” (1980) şi l-a distribuit pe Wilder doi ani mai târziu în „Hanky Panky”, alături de Gilda Radner.
În anii 2000, Poitier s-a retras efectiv din cinema, dar a rămas productiv din punct de vedere creativ. A publicat autobiografia „The Measure of a Man” în 2000; o altă carte, „Life Beyond Measure: Letters to My Great-Granddaughter”, în 2008; şi un roman, „Montaro Caine”, în 2013.
A fost ambasador al Bahamas în Japonia timp de un deceniu, din 1997 până în 2007, şi a continuat să inspire tinere talente în artele spectacolului.
Poitier a fost căsătorit de două ori: cu Juanita Hardy între anii 1950 şi 1965 (cu care a avut patru copii) şi, ulterior, cu Joanna Shimkus în 1976 (cu care a mai avut doi), potrivit News.ro.
