A treia zi a comunismului? este titlul unui eseu al lui Andrei Pleșu, inclus în volumul O idee care ne suceşte minţile, apărut de curând la Humanitas, după opt ani de la prima ediție.
La aproape 33 de ani de la căderea comunismului mai suntem, ca societate, cu minţile sucite de această idee? – este întrebarea cu care am deschis dialogul cu Andrei Pleșu. Un interviu despre tendința globală „de reevaluare, recuperare și reașezare a stângii într-o «ramă» plauzibilă” și despre pericolul ca ideologia comunistă să reapară la un moment dat, cosmetizată şi revigorată, în ţări care s-au eliberat de ea sau în altele care nu au trăit-o.
Despre corectitudinea politică, a cărei bază are același profil cu ideologia stângistă. Despre cauzele mult prea lungii noastre convalescenţe post-comuniste și despre deziluziile cauzate de modul în care ne-am administrat libertatea câştigată în decembrie 1989. Despre revenirea pe scena politică a ultranaționaliștilor extremiști, despre manipularea credinţei în cheie naţionalistă. Despre antidotul pe care îl avem, ca societate, împotriva acestor derapaje antidemocratice.
Domnule Pleşu, O idee care ne suceşte minţile – volum la care contribuiţi, alături de Gabriel Liiceanu şi Horia Roman Patapievici, cu un eseu, A treia zi a comunismului? – a apărut, zilele acestea, într-o nouă editare, la Humanitas. La aproape 33 de ani de la căderea comunismului mai suntem, ca societate, cu minţile sucite de această idee?
După părerea mea, da, și nu numai la noi. Există o tendință, aș îndrăzni să spun globală, de reevaluare, recuperare și reașezare a stângii într-o „ramă” plauzibilă, cu retorică egalitaristă, populistă, grijulie, eficientă… Avem dovezi și în preajma noastră. E limpede că există încă, pe piața românească, o nostalgie declarată pompos pe tema „era mai bine înainte”.
Mai zilele trecute am văzut cu toții un documentar la Televiziunea Națională, care recupera „nuanțat” portretul vechii Securități, iar când pe un site a apărut o reacție contrariată față de această „inițiativă”, ea a fost imediat amendată chiar de reprezentanți ai CNSAS-ului, ceea ce e destul de straniu…
Citește și: Noile legi ale justiției scot sistemul judiciar în afara UE. Raport EFOR
Mai am o stupoare: la televiziune se dau în permanență filme românești din anii, ’60, ’70, ’80, dintre care multe sunt filme de propagandă. De pildă, am văzut de curând un film în care era vorba despre momentul euforic al colectivizării.
Mi se poate spune: „Da, dar e vorba de mari regizori, de mari actori pe care îi revedem cu plăcere”. De acord! Dar atunci ne putem imagina și niște filme în care apar naziști cumsecade, în care apar situații retușate din vremurile cu pricina, cu o dimensiune eroic-acceptabilă? Și mai sunt și alte motive. De pildă, cercul vicios al ideologiilor. Dacă se accentuează extrema dreaptă, există o alunecare simetrică spre stângism.
Interviul integral poate fi citit în PUTEREA A CINCEA.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
Ne aflam deja in fata unui fapt existent . Iliberalismul (in fapt un comunism mascat) sustinut de catre doua dintre marile puteri nucleare ale lumii China si Rusia doreste a deveni „religia” ce sta la baza intregii politici de pe Terra .Dictatorul luminat devine fauritorul politicilor de sorginte capitalista avind la baza discursului sau nationalismul si concentreaza, in acelasi timp , vechile metode comuniste ce doreau egalitarismul acum doar afirmat si nicidecum pus in practica .Razboiul din Ucraina este extrem de important pentru a cunoste decizia ce ne va arata cum va fi lumea in viitorii o suta de ani .Dincolo de aparitia, peste tot in lume , a unor partide extremiste sau a unor contestatari ai liberalismului ce are la baza nevoia de respectarea a deciziilor luate in justitie, putem vedea cum modelul dictatorial este agreeat in multe dintre tarile lumii .Democratia este un concept greu de parcurs . Cetatenul trebuie sa aiba cunstiinte diferite pe subiecte diferite si trebuie sa isi puna in slujba obtinerii propriei bunastari calitatile personale . Greu de facut greu de acceptat . Mai usor este sa decida altul in locul tau .Oricum ar fi Rusia ofera Occidentului o crestere a conceptului de liberalism si pe masura ce pierde confruntarea putini vor fi cei care vor mai accepta dictatura .