Vizitele președintelui Franței, Emmanuel Macron, și cancelarului Olaf Scholz la Moscova (7-8 și, respectiv, 15 februarie) reprezintă ultima tentativă a lui Vladimir Putin de a instrumentaliza Occidentul în a pune presiune pe Ucraina, ca aceasta din urmă să accepte interpretarea rusească a acordurilor de la Minsk.
Acorduri prin care Kremlinul spera să readucă Ucraina sub control și s-o ancoreze temeinic în „lumea rusească” (russki mir). Ca și ultima reacție a Moscovei la răspunsul SUA la propunerile privind tratatul de securitate avansate de Rusia la 17 decembrie 2021.
Toate aceste demersuri diplomatice au fost un balet, în spatele căruia Putin a pregătit invadarea Ucrainei. La 15 februarie, Duma de Stat votează rezoluția comuniștilor prin care cere președintelui Putin să recunoască independența republicilor populare separatiste Donețk și Lugansk. Vineri, 18 februarie, populația din Donețk și Lugansk era evacuată cu autobuzele, apoi cu garniturile de trenuri, pe motiv că ucrainenii atacă Donbasul, iar viața rușilor este în pericol.
Cuvântul genocid este tot mai des repetat la televiziunile rusești controlate de Kremlin. Putin l-a utilizat în conferința de presă cu Scholz, în care i-a acuzat pe ucraineni de genocid împotriva rușilor, și a stârnit protestul cancelarului șocat de afirmația liderului de la Kremlin. Femei, bătrâni și copii încărcați în autobuze, atunci când nu se întâmpla nimic, acuzația repetată de genocid împotriva rușilor aminteau de războiul din Georgia, din august 2008. Atunci, la 3 august a început evacuarea populației din Osetia de Sud, iar patru zile mai târziu, armata rusă a început războiul împotriva Georgiei.
Analiza completă a lui Arman Goșu poate fi citită în REVISTA22.
