Tot mai numeroase voci din societatea civilă admit că anul 2024 va fi anul maximei puneri la încercare a democrației românești. Un moment în care fragila noastră democrație va culege roadele neputinței sale prin promovarea masivă în viața politică a iliberalismului și autoritarismului.
De aproape trei decenii, o bună parte din electoratul românesc asociază democrația cu acest stat disfuncțional, cu corupția și cu jefuirea averii publice.
Doar într-un regim democratic, adică unul laxist, îngăduitor, este posibilă această toleranță infinită față de abuzuri, față de furturi și fraude, crede această parte („așa ceva nu era posibil pe vremea lui Ceaușescu, nu?”).
Iar printre ceilalți cetățeni, aceia care au luptat pentru statul de drept, care au ieșit în stradă și au protestat, oboseala civică acumulată este atât de mare, încât nicio formă de protest importantă nu mai pare cu putință.
Statul român este un stat eșuat, lucru vizibil zi de zi în rateurile tragice pe care le dă. Instituții eșuate, cu șefi intangibili, cu funcționari care nu-și pot asuma responsabilități, cu protecții politice și financiare venite de foarte sus, transmit unui public zdruncinat de neîncredere și de frică impresia unui colos deopotrivă sufocant și în același timp gata să se prăbușească peste oameni în orice clipă.
Cum se poate lupta împotriva unui asemenea colos aparent fragil?
Dărâmându-l, punându-l cu totul la pământ și reconstruindu-l de la zero? Frumos vis, revoluționar vis, dar foarte periculos.
Ascultați câteva intervenții live ale liderilor extremei drepte și veți vedea cum se transmit îndemnuri permanente la violență („vom veni peste voi, șobolanilor, animalelor”) ca soluție de a pune capăt eșecului statului.
Sunt îndemnuri la justiția populară, la ridicarea oamenilor cu furci și cu topoare care să-i pedepsească pe cei vinovați de starea în care se află țara.
Vă aduceți aminte că un descreierat a publicat acum vreo doi ani o listă cu intelectualii care trebuie condamnați la moarte dacă ajunge el la putere (și prietenii lui justițiari). Să nu vă mirați că individul este azi unul dintre cei mai importanți lideri ai AUR București și sunt șanse să-l vedem la anul în Parlament.
Ceea ce este bine de știut este că această corupție generalizată a fragilizat nu doar economia, sănătatea, educația, transporturile etc., ci înseși fundamentele democrației.
Capturarea completă a statului de către clica politică a celor două mari partide transmite în permanență omului de rând că acest tip de regim politic nu e bun, devreme ce, oricâte mizerii ar face, aceiași se regăsesc la putere. De aceea, e nevoie de gesturi radicale, de tăierea răului de la rădăcină.
Nu e deloc întâmplător atunci că, potrivit unui sondaj recent, 40% dintre români nu văd nicio problemă dacă în România s-ar instaura un regim autoritarist, de extremă dreaptă.
O mare parte din electorat (chiar și din cel educat) continuă să fie fascinat de figurile carismatice și dictatoriale, de salvatorii neamului, singurii care pot reda demnitatea unui popor batjocorit.
Oamenii nu mai cred în reforme, în strategii, în măsuri întinse pe mulți ani. Ei vor să vadă rapid rezultate concrete. Iar acestea nu pot fi atinse decât de o mână de fier, de o personalitate puternică, iubită de popor și gata să se sacrifice pentru el.
Extrema dreaptă a recuperat cea mai mare parte din nemulțumirile populației. Sunt tot mai numeroși cei care cred că doar într-un mod extrem se mai poate schimba ceva în țara asta.
Moderația, statul de drept, drepturile omului ne-ar fi condus în această fundătură și numai niște lideri curajoși ne pot scoate din ea.
Lideri din aceia care se plimbă cu telefoanele live în parlament, în ministere, în spitale sau în școli, care alină astfel setea de răzbunare a unui popor mințit și furat încontinuu.
E foarte posibil să nu mai putem schimba mare lucru în 2024.
Îndemnurile de genul „trebuie ieșit masiv la vot” rostite din spatele tastaturii sunt dulci iluzii fără suport real.
Oamenii au abdicat de la îndatoririle lor cetățenești, au întors spatele societății și, o parte dintre ei, la aderența pentru valorile democratice.
Mulți tineri care se întorc din Occident se aruncă direct în brațele extremismului. Iar multora nu le pasă, câtă vreme în plan individual se descurcă oricum.
Cum foarte bine spunea un analist politic, pentru că ne-am pierdut încrederea în democrație, pentru că nu mai ținem la valorile democratice fundamentale, s-ar putea ca trecerea printr-un experiment extremist, încărcat cu ură, xenofobie, șovinism, rasism, intoleranță, să fie un duș rece care să redea oamenilor apetența pentru un nou contract social în jurul democrației.
Citește și: „Otello”, dirijat de Zubin Mehta, un privilegiu pentru spectatorii Festivalului Enescu
Personal, nu sunt adeptul unor astfel de experimente, care se pot dovedi extraordinar de riscante și de tragice. Dar cred că, într-adevăr, anul 2024 nu va mai fi despre stânga și dreapta sau centru, ci despre democrație și iliberalism, despre democrație și antidemocrație.
Toată emoția publică e confiscată acum de antidemocrație și nu sunt puțini cei care încep să-și negocieze o poziție confortabilă alături de antidemocrați.
Mințile lucide, raționale și critice, nu se pot face auzite în corul de senzații și emoții din jur. Dar chiar și în această hărmălaie, cei care mai cred în democrație au datoria să încerce o alianță lăsând deoparte orgoliile personale, pentru a începe să organizeze rezistența democratică la tot ce ne așteaptă în următorii ani.
Căci despre opoziție și rezistență e vorba, nicidecum despre guvernare onestă pe baza unor valori democratice.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
