Politicienilor le place să mențină o aură de exclusivitate, chiar de mister pe unele domenii. Unul dintre acestea: fondurile europene, prezentate ca fiind foarte complicat de înțeles și extrem de tehnice.
În realitate, chestiunea fondurilor europene pe care trebuie să le absoarbă România este mult mai simplă, a explicat Marius Vasiliu, fost secretar de stat în Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene.
Acesta a oferit o lecție rapidă și simplă, pe Facebook, care să fie înțeleasă chiar și de către cetățenii care nu sunt familiarizați cu termeni economici.
Lecția „merelor” europene
Imaginați-vă că primiți 100 de tone de fructe. Gratis. Dar cu niște condiții:
- să le folosiți pe toate, într-o perioadă de 10 ani, vînzare pentru consum și/sau procesare directă (gemuri, dulcețuri, compoturi etc)
- primiți și voi pentru folosul propriu o cantitate cît să vă fie de ajuns să nu trebuiască să cumpărați
- să nu se strice nici măcar un măr, nici cele vîndute nici cele procesate, inclusive cele pentru de voi
- să dovediți că aveți capacitatea logistică pentru toate operațiunile și specialiști pe fiecare domeniu (încărcare, descărcare, livrare, urmărire traseu, etc)
- să respectați toate regulile de procesare, comercializare și igienă alimentară.
Vi se dă o perioadă de grație de maxim 1-2 ani pentru tot procesul logistic, iar înainte de a începe propriu-zis vi se face o verificare pentru a confirma că puteți face față fără probleme majore.
Pe parcurs, se vor mai face și alte verificări periodice, inclusiv la cei cărora le-ați vândut fructele pentru a verifica că nu se strică în depozite, că nu sunt furate, că sunt procesate etc. Dacă vă găsește în neregulă evident veți fi sancționati. Vă poate sancționa și donatorul pe dându–vă marfă mai puțină decât era inițial prevăzut.
Apoi, după ce primiți OK-ul începeți derularea: stabiliți cine primește fructele de la voi, ce tip, ce cantitate, ce produse trebuie să rezulte și în cît timp se întîmplă toate astea. După ce v-ați selectat clienții începeți să semnați contracte cu ei. Și să urmăriți derularea lor conform clauzelor.
2 ani doar pentru organizare
Fructele nu vin toate deodată în depozit, ci în etape, dupa cum se stabileste în planul propus și aprobat de donator: în primii ani mai puțin (durează până te faci cunoscut în piață, pînă se semnează contractele etc), cantitatea crescând progresiv în fiecare an.
Spre exemplu, cum spuneam, în primii 2 ani nu vine nimic, că perioada asta e doar pentru organizare. Abia în anul 3 vin primele 2 tone, în anul 4 următoarele 4 tone, apoi 6, 8, 10, 15, 20, respectiv 35 de tone (un flux). Se observă că spre finalul perioadei vine cea mai mare cantitate, în ultimii 2 ani urmând să fie primite/procesate 55% din totalul cantității.
Revenind la condițiile stabilite la început, spuneam că este obligatoriu să consumi cel puțin cantitățile stabilite pentru fiecare an în parte. Dacă e mai mult, no problem, însă dacă se strică din marfă, atunci o pierzi definitiv, nu o poți cere în anul următor.
Chiar dacă planul de afaceri e unul beton, tot mai apar probleme și atunci aveți nevoie să puteți cere donatorului să accepte că nu mai puteți procesa la fel de mult, că au crescut costurile, că e nevoie de alte cantități pe diferitele tipuri de fructe pentru că între timp s-a schimbat comportamentul alimentar al consumatorului – de exemplu, vrea mai multe cireșe decât caise. Ba chiar s-ar putea să fie nevoie de diversificarea ofertei – să vă trimită și legume (vrea să facă și zacuscă, na!), și carne sau lapte.
Doar că, dacă donatorul e de acord, toate aceste modificări trebuie făcute până cel târziu cu 3 ani înainte (în anul 7 din cei 10), astfel încât să existe anumite garanții că timpul este suficient pentru toate aceste readaptări, scopul fiind să nu fie aruncat nimic.
Între timp, voi, ca întreprinzători descurcăreți mai cautați și alți furnizori locali, ca să fiți siguri că dacă apar probleme, o să puteți procesa cât v-ați angajat cu donatorul. Și atunci faceți contracte de procesare pentru o cantitate mai multă decât știți că vă dă donatorul. În felul ăsta, la sfârșitul celor 10 ani ați procesat toate cele 100 de tone de la donator, ba chiar, dacă totul e conform planului, aveți o cantitate și mai mare de procesate.
Așa că dacă vreți să faceți zacuști nu mai puteți decît dacă renunță la gemuri și compoturi cam jumătate din cei care au luat fructe de la voi; sau dacă după o analiză serioasă a ritmului de procesare constatați voi că nu prea au cum să reușească să termine la timp. Doar așa veți avea spațiu liber pentru înlocuirea produsului. că altfel, dacă nu le mai dați fructele promise prin contracte, o să plătiți despăgubiri și penalități cît cuprinde.
De la mere la bani reali
Acum, înlocuiți termenii după cum e mai jos și o să înțelegeți singuri cum e cu fondurile europene (un fel de dicționar)
Donatorul – Uniunea Europeană
Voi – Autoritatea de Management
Legumele – sumele aferente unui program operational, miliardele de euro
Specialiști pe fiecare domeniu (încărcare, descărcare, livrare, urmărire traseu, etc) – personal pentru evaluare, contractare, plați, monitorizare, control
O cantitate pentru folosul propriu – asistența tehnică
Vânzarea/procesarea – contractele de finanțare
Produsul rezultat din procesare – indicatorii de rezultat
Perioada de folosire – durata perioadei de programare
Diversificarea ofertei – modificarea programelor operaționale prin adăugarea unor noi obiecti e de finanțare
Să nu se strice nici un cartof – țintă anuală minimă
Marfă stricată – sume dezangajate, pierdute definitive
Asigurare dacă apar probleme – supracontractare
Procesare – grad de absrobție
Verificare pentru a confirma că puteți face față fără problem majore – audit de sistem
Alte verificări periodice – controale AM, DLAF, OLAF, DNA
Sancțiuni – nereguli (corecții financiare, cheltuieli neeligibile), fraude
Regulile de procesare, comercializare și igienă alimentară – legislația europeană și națională, calitate, cantități achiziții publice etc.
O recapitulare pentru o mai bună învățare
Și acum haideți să trecem la testarea cunoștințelor și să facem un exercițiu practic – să luăm declarațiile recente despre fondurile europene și să vedem dacă chiar sînt găleata la dispoziția politicului. „De unde veți lua bani? Din fonduri europene”.
Așadar:
Perioada de programare este în realitate de 10 ani – 2014-2023 (nu s-a terminat în 2020!). În prezent ne aflăm în penultimul an de implementare.
Chiar dacă nu pare, gradul de absorbție este de 50 și ceva la sută, nu este unul scăzut, ci unul conform graficului de implementare (media europeană e cu doar 4-5 procente mai mare; deci nu suntem nici primii, dar nici ultimii).
La fel ca la fructe, sumele pe fiecare program operațional au fost împărțite pe ani, anul acesta și următorul fiind anii de finalizare ai programării, cu sumele cele mai mai mari (undeva pe la jumătate din alocarea totală).
Mai mult nu s-a stricat nici măcar până acum vreo pară, adică România a cheltuit cel puțin limitele anuale stabilite pe fiecare dintre programe. Gen a procesat și puțin peste avea de făcut în fiecare an până acum.
Iar asigurarea de probleme, de care vorbeam la fructe, funcționează și la fondurile europene, fiind semnate contracte pentru încă aproximativ jumate față de suma alocată initial – gradul de supracontractare este de 150% (dacă treburile merg bine – varianta ideală – o să mai adaugăm de la bugetul de stat banii aștia care se traduc în dezvoltarea România. Dacă nu, măcar ne asigurăm că la sfârșit am procesat toate fructele, le-am făcut dulceață și compot).
Previziunile pentru 2022 și 2023 arată că suntem pe drumul corect. Deci putem spune că nici risc de dezangajare n-avem. Și nici supra-optimist nu sunt pentru că, spre exemplu, cele pentru 2021 au fost depășite. Previziunile.
Deci nu putem vorbi nici despre economii (nici pentru decontarea unor cheltuieli făcute pentru refugiații din Ucraina, cum au apărut păreri recente în spațiul public, și nici pentru alte „idei”). Pentru că ar trebui să se renunțe sau să existe informații că nu se pot finaliza, cu mult sub 100% din contractare (adică și toată supracontractarea) pentru a avea spațiul bugetar necesar noilor propuneri.
Și mai e ceva, și dacă era cum zic specialiștii, oricum nu mai puteam face modificări, acum, intrați în ultimii 3 ani (perioada N+3 de care ați auzit) să mai adaugăm alte tipuri de produse, pentru că am intrat în perioada în care funcționează regula aia că nu mai poți veni să vrei să procesezi și legume sau carne sau lapte.
Bine, sunt și aici niște excepții, dar de genul doar dacă e și în interesul donatorului (cum a fost în cazul refugiaților, prin modificarea Regulamentului în Parlamentul European, doar că și atunci poate fi degeaba modificarea, cel puțin pentru Ro dacă nu se dau și bani în plus, si v-am arătat ca nu e aplicabilă, pentru că la noi nu s-au stricat și nici nu au cum să se strice legumele – aici simt că v-am cam pierdut).
Felicitări, sunteți experți în fonduri europene! Nivel: „nu vă mai prostește nimeni”.
