Un alt subiect important în politica română și europeană îl reprezintă prietenia din ce în ce mai strânsă între Rusia şi Ungaria, începând cu 2009-2010. Explicaţia unei astfel de atitudini o găsim în contextul istoric de după 1918, în special acele aspecte mai puţin cunoscute sau ignorate. Să o luăm cronologic.
Imediat după sfârşitul Primului Război Mondial, cel mai puternic aliat străin al URSS a fost, în perioada martie-august 1919, Republica Ungară a Sfaturilor, condusă de Bela Kun. Această structură politică a fost considerată un inamic major atât de către Puterile Aliate, cât şi de către statele vecine.
Armata ungară a început prima ofensiva împotriva statelor vecine, cel mai mare succes fiind obţinut pe frontul nordic, culminând cu proclamarea în iunie 1919 a Republicii Slovace a Sfaturilor. Ulterior, în urma ofensivei conjugate a armatei române, a celei cehoslovace şi a celei iugoslave, regimul comunist ungar s-a prăbuşit în august 1919, când Budapesta a fost ocupată de trupele române.
Armată română a părăsit capitala ungară în noiembrie (chiar înainte intrarea în oraş a lui Miklos Horthy), iar teritoriul ungar în februarie 1920.
Succesul iniţial al armatei ungare s-a datorat unor oameni care, judecând după nume, nu erau unguri. Ne referim aici la ministrul de Război, Vilmos Bohm, şi şeful Marelui Stat Major, Aurel Stromfeld. În ciuda retoricii naţionaliste maghiare, numeroase personalităţi glorioase ale istoriei Ungariei nu erau de origine ungară. Îi putem menţiona aici pe cei 13 generali executaţi în 1849 la Arad, dintre care numai cinci erau maghiari.
Este de remarcat că, între 1301 – data morţii lui Andrei al III-lea, ultimul rege din Dinastia Arpadiană – şi 1919, Ungaria nu a avut nici un şef de stat 100% ungur. Dacă extindem acest aspect, trebuie spus şi că mama lui Janos Kadar era 50% sau 100% slovacă.
Citește și: Casele de marcat automate, scump de instalat, au dus la creșterea furturilor în magazine
Bela Kun era prieten intim cu Lenin şi cu familia acestuia. După eşecul guvernului comunist ungar, revoluţionarul maghiar s-a refugiat în URSS, mai precis în Crimeea pentru început, între 1920-1922, de unde a coordonat acţiunile împotriva României. Un aspect mai puţin cunoscut este că Bela Kun (până în 1904 Kohn), figura principală a revoluţiei bolşevice ungare, era născut lângă Cehu Silvaniei (comuna Lelei, în prezent în judeţul Satu–Mare), studiile liceale urmându-le la Zalău, iar cele universitare la Cluj.
Un aspect oarecum uitat sau ignorat este că până în martie 1945, când s-a reinstalat administraţia românească în Ardealul de Nord, acţiunile iredentiste maghiare au fost încurajate de sovietici.
Remodelarea relaţiilor ruso-maghiare a început după 1956, o dată cu înfrângerea revoluţiei anticomuniste ungare şi venirea la putere a lui Janos Kadar. Nu trebuie uitat în acest context presiunile URSS pentru crearea, în 1952, a Regiunii Autonome Maghiare, la presiunile lui Stalin, singurul caz de acest gen din ţările socialiste.
După evenimentele din 1956 şi mai ales după 1968, Ungaria a fost folosită de URSS ca principal factor de presiune asupra unei Românii prea independente faţă de Moscova. Astfel se explică şi atitudinile agresive ale etnicilor maghiari din România, încurajate de guvernul de la Budapesta încă din anii ‘70.
În conştiinţa maghiarilor de cetăţenie română se inocula ideea că România trebuie pedepsită pentru atitudinea sa de independenţă în cadrul blocului socialist.
Exacerbarea acestei probleme era în interesul Moscovei, deoarece masca foarte bine politica de abuzuri şi de asimilare forţată a românilor din Basarabia (Moldova), situaţie unică în URSS şi chiar în Europa de după 1945. Legat de aceasta, în repetate rânduri oficialii sovietici au subliniat ideea că unii vecini ai României ar putea avea revendicări teritoriale dacă se insistă prea mult pe ideea originii comune a românilor cu cetăţenii din RSS Moldovenească.
Situaţia s–a schimbat într-o oarecare măsură în dezavantajul României începând cu 1982, anul venirii la putere în URSS a lui Iuri Andropov. Andropov fusese ambasador la Budapesta între 1954-1957, fiind principalul artizan al înăbuşirii revoluţiei ungare din 1956 şi al venirii la putere a lui Janos Kadar. Din acest motiv, între cei doi lideri era o legătură foarte strânsă.
Ungaria a fost astfel aleasă să ia locul României în poziţia de campion al legăturilor cu RFG şi SUA. Planul a fost foarte mult uşurat de greşelile lui Nicolae Ceauşescu în politicile sale economice şi de dorinţa acestuia de plăti cu orice preţ datoria externă. Situaţia economică a fost mult înrăutăţită de faptul că sovieticii cereau alimente în schimbul importurilor de petrol, gaze şi cocs.
Noile reforme economice iniţiate de Ungaria au fost demarate în realitate tot cu aprobarea lui Andropov, pentru a atrage simpatia Vestului. Regimul lui Janos Kadar a fost mult mai liberal decât cel al lui Nicolae Ceușescu, iar nivelul de trai al maghiarilor era mai ridicat decât al nostru.
Cu toate acestea, atitudinea prosovietică era prezentă doar în rândurile elitei politice comuniste ungare, nu şi în rândul populaţiei, la fel cum se întâmplă şi în prezent. Toată această panoramă a rămas valabilă până în 1989.
În prezent, locul lui Bela Kun este luat de Viktor Orban, dar contextul este diferit. Principala problemă este că la nivel individual, maghiarii își amintesc despre Rusia mai ales faptul că i–au ajutat pe habsburgi să înăbușe revoluția de la 1848, iar ulterior au reprimat proetestele anti-comuniste din 1956.
Sentimente negative la nivel individual sunt mai ales împotriva Ucrainei, deoarece conflictele cu Ucraina sunt mai recente. Pentru a contracara influența și propaganda rusă, Ucraina a adoptat o legislație în domeniul mnorităților destul de controversată, doarece a lovit și în celelalte minorități, inclusiv cea română. Acestă greșeală a ucrainenilor este folosită de pudelii putinști de la noi.
Citește și: Care este salariul „corect” pe care ar trebui să îl ofere o multinațională în România
Ungaria se gândește că a reușit în anii 90 să nu fie implicată în conflictul din fosta Iugoslavie. Acum modelul economic promovat de Viktor Orban are ca idee de bază că economia ungară este una de tranzit, între Vest și Est. În viziunea premierului maghiar, axa energetică ruso–germană este esențială pentru inlăturarea dominației SUA.
Dar pe de altă parte, această presupusă dependență este înlocuit cu dependența energetică de gazele rusești. Interdependența energetică este completată și de cea culturală. Se invocă promovarea valorilor morale conservtoare și tradiționale. Nu degeaba, Orban, Putin și Trump se admiră reciproc.
Cu alte cuvinte, sunt motive de ordin istoric și ideologic ale ale relaţiilor strânse dintre Rusia şi Ungaria.
Prima ar fi mentalitatea imperială şi mesianică, conform căreia trebuie să domine regiunile şi popoarele înconjurătoare (nu neapărat să le ridice sau să lase ceva în urmă).
A doua ar fi antisemitismul şi rasismul foarte virulente, manifestate mai cu pregnanţă în Rusia. A treia ar fi atitudinea antieuropeană a guvernelor.
În cazul Ungariei, stat membru UE, ne întrebăm dacă ce se petrece în prezent este un accident sau e ceva de substanţă. Mai ales datorită faptului că Ungaria de depărtează și de celelalte state ale Grupului de la Vișegrad, mai ales de Polonia, un aliat istoric.
Putem spune că sunt patru factori prin care Rusia își exercită în prezent influența asupra Ungariei. Vorbim despre dependența energetică, acordurile economice frauduloase, penetrarea informativă și operațiile de influență (influențare). Aspectul energetic este cel mai important. Guvernele socialiste au fost mult mai pragmatice și mai echilibrate în acest domeniu.
După 2010, Viktor Orban și FIDESZ, deși au criticat politica socialiștilor în privința energiei și a centralei atomice de la Paks, ulterior au procedat exact invers. Drept rezultat, în prezent, Ungaria importă din Rusia 60% din totalul importurilor de gaze. Centrala de la Paks a atras multe critici, mai ales din partea Uniunii Europene. Agenția rusă de stat Rosatom, care gestionează proiectul, s–a retras din Bulgaria, Cehia și Finlanda.
La energie și Paks putem adăuga expensiunea rusă în domeniul bancar. Contractele economice frauduloase sunt nocive deoarece influențează deciziile politice, cum se întâmplă și pe la noi. Nu trebuie să ne mirăm că unii politicieni români sunt pro–ruși, Probabil sunt implicați în unele afaceri dubioase. Aceste afaceri pot fi transformate ușor în instrumente de presiune și șantaj.
La fel ca și la noi, au fost încheiate în beneficiul camarilei lui Orban, nu în interesul cetățenilor.
Rusia nu este printre primii 10 parteneri comerciali ai Ungariei. Ungaria este foarte vulnerabilă în fața serviciilor secrete rusești. Astfel, spre deosebire de majoritatea statelor europene, unde personalul ambasadelor ruse s–a redus considerabil, la Budapesta tendința este inversă. Deși hackerii ruși au spart severele Ministerului de Externe, nu a existat nici o reacție oficială și nici nu s a luat nici o măsură de protecție cibernetică.
Operațiile de influențare, mai ales prin presă, sunt egale ca importanță cu șantajul energetic. Mass – media maghiară este cea mai centralizată și cea mai controlată de stat din toată Uniunea Europeană (tendințe similare fiind și la noi). 79% din media este controlată direct sau indirect de FIDESZ.
Această centralizare, combinată cu poziția filo–rusă a guvernului permite rușilor să influențeze opinia publică fără prea mari cheltuieli și eforturi. Această campanie în mass-media a avut un mare impact asupra opiniei publice. Ungaria și Bulgaria sunt țările UE cu cea mai mică simpatie față de Ucraina.
FIDESZ a influențat cel mai mult proprii votanți în acest sens. Votanții partidului de guvernământ erau în 2014 majoritar în favoarea cooperării cu SUA, pe când anul trecut doar 24% mai împărtășeau această opinie, iar 55% preferau cooperarea cu Rusia. Scopul lui Viktor Orban este de a construi o alianță populistă și iliberală în Europa.
Rusia are destul de puține șanse de a influența în mod decisiv opinia publică maghiară la nivel individual (soft-power). Nu există o graniță comună, iar limbile sunt foarte diferite. În jur de 80% din populația maghiară susține apartenența la NATO și UE. Rușii sunt constienți și ei de aceste realități. O dovadă este și eșecul de a lansa o versiune maghiară a Russia Today. Ungaria a fost singura țară membră UE care a folosit vaccinul Sputnik.
Spre deosebire de elitele economice și politice, cele militare și din domeniul serviciilor secrete rezistă mult mai bine în fața presiunilor rusești. Strategia Națională de Securitate, adoptată în 2020, și Strategia Militară Națională, adoptată în 2021, pun pe primul plan cooperarea cu NATO.
Au fost expulzați și diplomați ruși implicați în acțiuni de spionaj, dar acest lucru s–a făcut într–un mod mult mai discret decât în alte state din spațiul UE.
Putem spune că există destule similitudini între regimul politic maghiar și cel rusesc, dar contextul este mai complex și nu se poate reduce numai la considerarea Ungariei ca vasal al Rusiei. Rusia este un model politic pentru vecinii noștri, nu un moment de reconfigurare geopolitică.
Nu degeaba Putin este popular pentru unii și în Romania și în Ungaria. Multe personalități publice din diverse medii au o mentalitate feudală și vor să se comporte în instutuțiile controlate de ei ca niște țari, fără a da socoteală nimănui.
Prin investițiile făcute în România de către guvernul ungar, indirect se extinde și influența Rusiei. Guvernele române s–au dovedit a fi incapabile să stopeze acest fenomen. Acest investiții s–au efectuat mai ales în zonele locuite de secui.
Cam toate guvernele românești de după 1918 au făcut confuzia între unguri și secui. Secuii au o tradiție de autonomie de sute de ani, iar guvernul Orban a speculat foarte bine această realitate. Dacă guvernele de la București ar fi investit mai mult în zonă, probabil nu ne–am fi confruntat cu acest fenomen. Iar UDMR, membru al coaliției de guvernare, are relații foarte bune cu partidul de guvernământ maghiar.
Ostilitatea unei părți a populației maghiare este îndreptată în prezent mai mult împotriva SUA decât a UE.
Retorica premierului magiar este îndreptată atât impotriva SUA, cât și a UE. Este poate o maskirovka maghiară. Rusia vrea să adâncească diferedndele între cele două blocuri geopolitice.
Slugile Rusiei de la noi se apropie mai mult de comportamentul lui Viktor Orban. În Ungaria nu prea s–au manifestat în ultima vreme partide gen AUR. Se întrevede totuși mai voalat o ostilitate la adresa politicii oficiale. Premierul maghiar a epurat o parte a armatei. Se pare că tentativa de puci pro–rusă din Basarabia a eșuat și datorită sprijinului unor ofițeri maghiari.
În ultima lună, retorica lui Viktor Orban este din ce în ce mai mult în favoarea Rusiei. A spus clar că nu îi convine aderarea la NATO a Suediei și Finlandei. La o întrunire cu membri FIDESZ, din data de 1 martie, a enumerat care sunt inamicii săi. Vorbim aici despre președintele Joe Biden, administrația SUA, stânga ungară și George Soros.
Premierul maghiar a spus că George Soros ar fi decis folosirea țărilor din europa Centrală și de Este într–un război împotriva Rusiei. Parcă ar fi un discurs al lui Vladimir Putin sau al lui Donald Trump. Anul trecut a făcut aluzii și despre o eventuală împărțire a Ucrainei între toți vecinii săi, la care să participe și România. Este o temă vehiculată și de rusofilii noștri. Rămâne de văzut dacă retorica lui va reuși să contracareze stuația economică proastă.
Viktor Orban vrea să îl imite pe Miklos Horthy, mai ales în ceea ce privește regimul politic, dar discursul se apropie de Hitler și Putin. Iar ceea ce uită este că baletul lui Horthy între Germania și Rusia s–a încheiat foarte prost pentru Ungaria în 1945.
Iar Horthy era mai inteligent, mai educat și mai diplomat. Plus că avea faima de incoruptibil. Nu îi idealizez regimul, care a fost autoritar, la fel ca multe din Europa între cele două conflagrații mondiale. Iar regimul lui Viktor Orban este considerat a fi foarte corupt. El vrea numai avantaje de la la Uniunea Europeană, nu vrea să aibă și obligații.
- „Mă pot încrede mai mult în dușmani cinstiți decât în prieteni falși.” – Lorenzo de Medici
- „Omul trebuie să aibă și prieteni și dușmani. Prietenii îl învață ce trebuie să facă, iar dușmanii îl obligă să facă ce trebuie.” – Plutarh
- „Lupul nu se teme de câine, dar nici nu-i place când îl latră.” – proverb rusesc
- „Nu căuta vrăjitori care nu există.” – proverb maghiar
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
