Cercetarea-n pandemie. Cum s-a navigat în apele necunoscute

În 21 decembrie 1989, pe masa de operație improvizată într-o sală de la Medicina Veterinară din Universitatea de Agronomie din Cluj-Napoca, un chirurg urolog cu echipa sa încercau să schimbe între ei rinichii unei oi. Era prima încercare de transplant renal la Cluj. Când din strada Moților în după-amiaza aceea s-au auzit bubuiturile gloanțelor, medicii au părăsit sala cât au putut de repede. Autotransplantul părea să fi reușit, însă operația nu fusese terminată, iar oaia a fost abandonată deschisă, sub anestezie, pe masa operație. Câteva zile mai târziu, au venit îngrijitorii universității și au incinerat-o.

Știința și istoria au o lungă și năbădăioasă relație. Din lupta cu virusul SARS-CoV-2 nu știm câte oi s-au îngropat, dar putem încerca să aflăm cum au mers mai departe proiectele de cercetare în actuala lume nouă. Știm că, în mai puțin de un an, am avut vaccinul împotriva virusului și mai știm că, în pofida acestei crize, deși amânată cu o jumătate e an, lansarea roverului Perseverance pe Marte a avut loc.

Pandemia a arătat cât de multă nevoie are lumea de cercetare, de știință în general. în plus, am învățat cât de important este să existe și niște comunicatori buni ai științei și cât de importantă este educația”, spune tânăra cercetătoare Alida Timar-Gabor de la Universitatea „Babeș-Bolyai”. Cercetarea fundamentală, care se face în primul rând de dragul cunoașterii generează acele cunoștințe pe care le folosim ca să înțelegem cum se desfășoară lucrurile în jurul nostru. Mai devreme sau mai târziu, aceste cunoștințe servesc la dezvoltarea de aplicații. Astfel, în mai puțin de un an, prin munca unor cercetători, dar bineînțeles prin eforturile financiare necesare unor asemenea operațiuni de amploare, prin implicarea companiilor farmaceutice avem acces la vaccin. Este important de înțeles însă că aceste cunoștințe și cercetătorii nu se formează peste noapte, indiferent de context. Vaccinul este unul nou, însă în spatele tehnologiei mRNA se afla zeci de ani de cercetare.

Sursa Foto: Ruxandra Hurezean

Tibor Hartel este ecolog și conferențiar la Universitatea „Babeș-Bolyai” (UBB) din Cluj-Napoca. Pasionat de natură, a devenit specialist în ecologia amfibienilor, în sisteme social-ecologice și ecologia și conservarea peisajelor tradiționale. Face parte din echipe de cercetare internaționale care studiază dimensiunea socială și economică a pășunilor și necesitatea conservării lor, precum și dispariția arborilor bătrâni din România.

În ultimii ani s-a ocupat de sustenabilitatea spațiilor verzi periurbane și protejarea urșilor în peisajele culturale, probleme care necesită activități transdisciplinare pentru a fi soluționate. În aceste cazuri, calitatea interacțiunilor sociale, consideră el, contează foarte mult pentru crearea cunoștințelor conceptuale, identificarea de soluții pentru anumite probleme complexe, care nu se pot înțelege și soluționa prin căi clasice, sectoriale, disciplinare. Și de aceea, marea lui problemă în continuarea cercetărilor sale nu a venit din partea naturii, ci a societății.

Lockdownul îngreunează workshopurile cu caracter transdisciplinar, ba pentru că trebuie implementate online, ba pentru că nu toată lumea poate fi prezentă în workshopul «real»”, explică Tibor Hartel. „De regulă este nevoie de mai multe workshopuri, pentru că problemele sunt extrem de complexe, și o bună parte a timpului se petrece pentru a forma relații de încredere între participanți. Mediul online este cultural străin pentru interacțiuni sociale pentru mulți dintre participanți. Dar toți cei prezenți trebuie să se simtă încurajați și împuterniciți să spună ce au de spus”.

Cum navighează în această situație? „Pe de o parte mizăm pe înțelegerea instituțiilor care finanțează cercetarea”, răspunde Tibor. „Din fericire, avem această înțelegere. Pe de altă parte încercăm să scriem articole de tip conceptual, metodologic sau de tip sinteză, cu care contribuim la maturizarea conceptuală a științei. Nu în ultimul rând, încercăm să purtăm discuțiile ori online ori face to face așa cum ne permite situația, dar folosim cu grijă cunoașterea generată pe baza acestor discuții”.

Deși Tibor trăiește din pasiunea pentru arbori și animale, care nu au avut de-a face cu virusul care a blocat lumea, domeniul lui nu e lipsit de probleme. „Cred că activitățile de tip transdisciplinar vor suferi mai mult în contextul amplificării perioadelor de lockdown”, conchide Tibor Hartel. „Și că substanța socială care maturizează grupul și care practic permite o deliberare socială sănătoasă nu poate fi clădită pe platforme online, cel puțin nu în fiecare cultură”.

Alida Timar-Gabor este fizician, conferențiar universitar la Facultatea de Știința și Ingineria Mediului la UBB. În același timp, este directorul proiectului ERC STG 678106, INTERTAP (Integrated dating approach for terrestrial records of past climate using trapped charge methods) primul proiect finanțat de Consiliul European al Cercetării în domeniul științelor exacte în România. Proiectul vizează îmbunătățirea metodelor de datare aplicate în cronologia arhivelor sedimentare cu potențial paleoclimatic. Sună complicat, dar acest tip de cercetări ne pun pe harta științei mondiale.

Cum a fost când s-a institut carantina? „Cercetarea nu s-a oprit, chiar din contră, am lucrat și mai mult ca de obicei”, răspunde Alida. „Perioada carantinei a fost pentru mine personal o perioadă de acumulare, care este binevenită în toate meseriile care implică un efort intelectual susținut. Când frecvența activităților de rutină scade apar momentele în care te poți gândi la lucruri noi și poți evalua mai profund unele aspecte care altfel poate ți-ar fi trecut cu vederea. Astfel rezultatele anului acesta nu sunt cu nimic mai prejos față de rezultatele obținute în anii anteriori. Totodată am reușit să câștig fonduri pentru un nou proiect de cercetare a cărui implementare o voi demara în toamna anului 2021”.

Tematica ei de cercetare nu se pretează unor studii care ar fi putut să își aducă aportul în probleme legate de pandemie, „dacă situația ar fi fost diferită, probabil aș fi ales să mă concentrez pentru a contribui prin expertiza mea la eforturile dedicate combaterii acesteia”, ține ea să precizeze. „Dar natura cercetării pe care o desfășor acum implică analize de laborator și dezvoltarea unor modele fizice care să explice observațiile pe care le avem în studiul mineralelor. Laboratorul a continuat să funcționeze, deși la capacitate redusă datorită măsurilor de distanțare. Dacă însă pandemia ar fi avut loc în anul 2016 sau 2017, când proiectul nostru impunea deplasări pe teren pentru colectarea de probe geologice din întreaga lume, lucrurile ar fi stat cu totul altfel și mi-e greu să îmi imaginez cum am fi putut să ne atingem obiectivele proiectului”.

Da, bineînțeles, au existat greutăți, adaugă ea, cum ar fi dificultățile legate de amânarea vizitelor științifice ale unor colegi din străinătate sau angajarea unei cercetătoare din străinătate, care trebuia să își înceapă activitatea în echipa sa în aprilie 2020. Dar „având în vedere contextual global, nu pot spune că am întâmpinat dificultăți majore”, mărturisește Alida.

Bogdan Onac este profesor de geologia carstului și paleoclimatologie la Universitatea South Florida (USF), cercetător asociat la Institutul de Speologie „Emil Racoviță” din Cluj-Napoca și cadru didactic asociat în Departamentul de Geologie al UBB. Principalele sale domenii de cercetare sunt reconstituirile paleoclimatice și de paleomediu pe baza depozitelor acumulate în peșteri (speleoteme, guano, gheață), precum și studiile mineralologice și de geochimie izotopică pe diferite tipuri de materiale. Lucra la un proiect de cercetare în peșterile din Mallorca, când s-a declanșat pandemia. Un an mai târziu, Bogdan Onac ne povestește cum s-au descurcat el și echipa lui în această perioadă.

Sursa Foto: Ruxandra Hurezean

Tot ce am publicat în 2020 a fost pe baza rezultatelor obținute pe probe colectate până în vara lui 2019. De-a lungul timpului, pentru proiectul din Mallorca care înseamnă ultimii 10 ani, am avut campanii de teren în fiecare vară și ca urmare aveam colectate un număr mare de probe care au fost foarte utile acum când nu am putut ieși pe teren. La proiectul din Mallorca avem o echipa multinațională (spanioli, americani și italieni), așa că dacă este nevoie de ceva, cei de pe insula pot oricând (când nu este lockdown) să meargă să verifice una alta în peșterile în care lucram. Ca norocul, în laborator am putut lucra, căci a fost ușor să ne planificăm în așa fel încât să fie 1, max 2 persoane în laborator. Drept urmare în 2020 am făcut numeroase datări de vârstă ca să știm când s-au format depozitele pe baza cărora studiem nivelul mării”.

Cât privește problemele care s-au ivit, cercetătorul român din SUA spune că în afară de imposibilitatea de a merge pe teren, altceva nu le-a mai stat în cale. „Singura problemă pe care am avut-o în această perioadă de pandemie a fost etapa de teren, căci universitatea nu ne lasă să ieșim niciunde în interes de serviciu, cu atât mai mult cu cât finanțarea este de la guvernul federal prin intermediul National Science Foundation (forul care dă banii de cercetare în SUA).

Spre deosebire de Romania, în SUA, când câștigi un proiect, banii intră toți în contul universității de unde îmi sunt alocați anual pe baza devizului depus. Așa că, odată luat un proiect, sunt bani de cercetare pe toată perioada lui de derulare. Nu am putut ieși pe teren pentru a lua noi probe sau a face alte măsurători pe insulă, însă în schimb am folosit parte din fonduri să plătim pentru unele analize de laborator, căci este nevoie de reactivi chimici, gaze pentru instrumente etc”.

Pandemia a întărit experiența cercetătorilor de a colecta în vremuri prielnice, cât mai multe date din teren. „Aceeași situație o am și pe un alt proiect aici în SUA”, mărturisește geologul Bogdan Onac, „în care cercetez evoluția climatică din ultimii 10.000 de ani pe baza depozitelor de gheată din tuburile de lavă din New Mexico. Noroc că am reușit să ies cu studenții pe teren și să colectăm carote de gheață, căci acum ei pot lucra în laborator și cercetarea merge înainte”.

În legătură cu reacția științei la criza pandemică, cercetătorul spune că, în afară de microbiologie și genetică, deoarece acestea au progresat lucrând specific la identificarea, secvențierea și înțelegerea virusului și variantelor lui este greu de spus care este reacția științei în general. „Ca editor al unei reviste internaționale mi-a fost foarte greu să găsesc referenți care să facă revizii la articolele primite spre publicare”, explică el. „Și acest lucru l-am auzit și de la alți colegi editori. Bănuiesc că aceia care nu au fost legați de activități de teren și nici nu au avut de predat (angajații institutelor de cercetare) au avut timp să scrie articole. Vom vedea în anii care vin, tot așa cum vom vedea dacă munca de acasă și lockdown-urile au schimbat ceva în concentrația de CO2 din aer”.

Anca Dobrean este psiholog clinician, psihoterapeut cognitiv-comportamental și profesor în cadrul Departamentului de Psihologie Clinică și Psihoterapie al Universității „Babeș-Bolyai”, departament în care își desfășoară și activitatea de cercetare.

În ultima perioadă, cercetările echipei sale au mers spre identificarea mecanismelor care pot explica tulburările mintale la copii și adolescenți, în special asociate anxietății și depresiei, respectiv testarea de modalități inovative prin care acestea pot fi reduse. Chiar în anul pandemiei, 2020, au reușit să implementeze trei tipuri de studii.

Într-un prim proiect de cercetare au testat eficiența unui program de psihoterapie livrat online. Programul oferă psihoterapie cognitiv-comportamentală pentru copiii cu vârste cuprinse între 11 și 16 ani care au problemele de anxietate și / sau depresie. Psihoterapia s-a desfășurat online, în cadrul unei platforme securizate. Intervenția a fost dezvoltată de o echipă de psihologi clinicieni, psihoterapeuți și ingineri din cadrul Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, Departamentului de Psihologie Clinică și Psihoterapie și Universitatea din Linkoping, Suedia, cu sprijinul Ministerului Cercetării și Inovării, CNCS – UEFISCDI.

Modalitatea de livrare a programului, fiind online ne-a ajutat să putem desfășura activitățile”, mărturisește Anca Dobrean. „Am evaluat aproximativ 200 de copii / adolescenți din care aproximativ 50 au fost eligibili să participe la program. Momentan proiectul este în derulare și oferim posibilitatea copiilor și adolescenților de a beneficia de intervenție”.

Pentru a accesa programul de intervenție, părinții interesați pot accesa linkul http://bit.ly/SREBTonADP sau pot trimite un e-mail la adresa emad.rebt@gmail.com

Un alt proiect de cercetare dezvoltat în timpul pandemiei a vizat analiza asocierilor dintre tracasările cotidiene ale părinților, stresul părinților, autoeficacitatea parentală și problemele emoționale și comportamentale ale copiilor. Culegerea datelor s-a realizat online, la studiu au participat peste 500 de părinți, iar rezultatele sugerează importanța autoeficacității (a măsurii în care părinții își percep propriile resurse) în relația dintre stresul resimțit și problemele emoționale și comportamentale ale copiilor în timpul pandemiei.

Avem astfel date prin care putem să susținem că un nivel de autoeficacitate parentală scăzut în contextul actual este un predictor al problemelor emoționale și comportamentale ale copiilor”, precizează psihologul Anca Dobrean. În acest moment proiectul este în stadiul de redactare a datelor în vederea publicării.

Rezultatele metaanalizei noastre”, își continuă psihologul explicațiile, „au indicat că aceste programe parentale livrate online pentru copiii și adolescenții cu probleme de comportament sunt eficiente atât pentru reducerea problemelor de comportament ale copiilor și adolescenților cât și în optimizarea comportamentului parental, a reducerii distresului părinților și în creșterea eficacității parentale.” Această ultimă analiză a fost deja publicată într-o revistă internațională de specialitate.

Situația noastră a fost una favorizată, cercetările nu ne-au fost afectate de pandemie, deoarece noi am putut realiza studiile on-line, comunicarea în cazul nostru s-a putut realiza și de la distanță. Provocările viitoare țin de efectele pandemiei asupra populației și aici psihologia contemporană trebuie să-și aducă o contribuție majoră. Cercetarea, știința în ansamblul ei, este chemată în momente ca acestea să se implice și să livreze soluții mai mult ca niciodată”, conchide psihologul Anca Dobrean.

Potrivit fișei de buget propuse, bugetul pentru cercetare va fi de 1.924.017.000 lei. Raportat la PIB-ul pe care s-a construit bugetul, estimat la 1116,8 miliarde de lei în anul 2021, bugetul Ministerului Cercetării înseamnă 0,17% din PIB.

Consiliul European al Cercetării, ERC (si nu numai) finanțează cercetarea fundamentală, fără să impună teme prioritare cercetătorilor. În perioada pandemiei, ERC a permis o reorientare a proiectelor finanțate spre tematica Covid-19 cercetătorilor care au expertiza necesară și au dorit să facă acest lucru.


Acest articol a fost publicat pe PressHUB în cadrul proiectului
“COVID-19 FactsNotFake -The Emergency Newsroom. Infodemic Lie Detector”, un proiect Freedom House Romania, în parteneriat cu Trinitas TV, Radio Trinitas, Ziarul Lumina și Agenția de Știri Basilica, finanțat de Ambasada Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord în România.
Informațiile prezentate nu reprezintă poziția oficială a Ambasadei Marii Britanii. Întreaga răspundere asupra corectitudinii și coerenței informațiilor prezentate revine autorului.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Alte articole din aceeași categorie

Advertismentspot_img

Cele mai recente articole

Doi poliţişti, reţinuţi în dosarul morţii bărbatului brutalizat ieri, lângă Autogara Sud Piteşti

În această seară, anchetatorii au dispus reţinerea a doi agenţi de Poliţie, vinovaţi, spun anchetatorii, pentru moartea violentă a unui bărbat de 63 de...

STUDIU | Ivermectina, niciun beneficiu în tratarea pacienților infectați cu COVID-19 cu forme medii sau severe

Cel mai mare studiu științific de până acum arată că Ivermectina nu are niciun beneficiu în tratarea pacienților cu o afectare moderată în urma infecției cu SARS-CoV-2.

Clujul, tot mai aproape de a scăpa de restricții. Rata incidenței COVID-19, în continuă scădere

Rata de incidență a cazurilor COVID-19 în municipiul Cluj-Napoca se află într-o continuă scădere, conform datelor Direcției de Sănătate Publică (DSP) Cluj. Dacă rata...