După ce Olanda, stat care are puterea să blocheze aceste demers, și-a exprimat reticența privind intrarea României și Bulgariei în Schengen, în spațiul public românesc au explodat diagnozele privind vinovații unui eventual eșec de țară.
Este de vină clasa politică românească pentru că nu a urmat întocmai recomandările MCV privind reforma justiției, așa cum argumentează liderii politici olandezi? Este de vină Olanda, pentru că joacă în mod politicianist și cinic această carte în UE și tratează statele de la periferia estică a Uniunii drept state veșnic nereformate?
În opinia mea, atât în ceea ce privește modul în care funcționează politic construcția europeană, cât și la nivel tehnic/legislativ, adevărul se află undeva la mijloc. Voi explica pe rând.
1. Din punct de vedere tehnic, așa cum prevedere legislația europeană,
exigențele Uniunii Europene privind aderarea României sau a oricărui alt stat la spațiul Schengen nu au legătură cu combaterea infracțiunilor privind corupția la nivel înalt, ci cu cele din spectrul crimei organizate, infracțiunilor transfrontaliere, terorismului, migrației ilegale etc.
Ca principiu, pentru a elimina/relaxa granițele interne dintre statele UE, devine obligatoriu să fie securizate granițele cu statele non-UE, drept urmare cooperarea polițienească între membrii Uniunii trebuie să funcționeze, cu atât mai mult cu cât România este o țară care se învecinează și cu state non-UE, având vecini state precum Serbia, Ucraina sau Republica Moldova.
Mergând pe logica susținută de Olanda, ar fi fost mult mai potrivit ca liderii olandezi să invoce performanțele scăzute ale DIICOT, ale Ministerului de Interne sau Poliției de Frontieră, care au atribuții privind combaterea acestor infracțiuni, nu chestiuni legate de MCV, mecanism creat de către Comisia Europeană în mod special cu scopul de a crește integritatea clasei politice și combaterea corupției la nivel înalt.
Citește și: Rezoluția Parlamentului de la Haga, o veste proastă, dar partida încă se joacă
Mai mult, invocarea MCV de către liderii olandezi (în timp ce Comisia Europeană a creat un mecanism de condiționalitate bazat pe statul de drept mult mai eficient) este un argument expirat. De ce? Din simplu motiv că acest instrument, în cei 15 ani de monitorizare, și-a arătat singur limitele.
Care a fost, în fond, rațiunea creării unui astfel de instrument de către Comisia Europeană, pentru aderarea României la UE? În esență, acesta s-a dorit a fi o presiune asupra clasei politice românești pentru a se reforma – cu cât clasa politică este mai integră, cu atât va respecta mai ușor principiile democrației liberale și principiile independenței justiției.
Or, dacă privim în urmă, MCV este un eșec.
Putem observa și singuri că, fără sancțiuni pragmatice, doar prin recomandările anuale ale Comisiei Europene comportamentul clasei politice românești nu s-a schimbat și nu se va schimba.
Sancțiuni de ordin practic, care să „doară” partidele care formează Executivul, adică responsabile de decizii, nu se regăsesc în MCV, ci în noul mecanism care condiționează alocarea fondurilor UE de respectarea principiilor statului de drept.
Polonia și Ungaria se află într-o astfel de situație: ambele state nu au MCV, dar Comisia le-a blocat banii europeni prin intermediul noului mecanism. De ce mai există state în UE precum Olanda care încă invocă acest argument al MCV, salutat la începuturile lui de către societatea reformistă românească, dar între timp expirat, câtă vreme Comisia Europeană a creat unul nou mult mai eficient, aplicat tuturor statelor UE, este un mister pe care doar realipolitik-ul îl poate înțelege.
2. Din punct de vedere politic, argumentele se complică.
Decizia finală de aderare a României în Schengen se ia prin unanimitate politică în Consiliul Justiție și Afaceri Interne (JAI), iar în dezbaterea politică, orice argument se poate afla pe masa negocierilor.
Din punct de vedere politic, Olanda poate, și chiar are libertatea, să își motiveze pozițiile așa cum dorește. Poziția Olandei la nivel european depinde de relația bilaterală cu România. Dacă la nivel bilateral, lucrurile nu merg, nu vor merge nici la nivel federal.
Dar de ce nu merge relația bilaterală? Există în mod evident mai mult motive, între care pot aminti nemulțumirea Olandei privind modul în care statul român alocă contractele importante în industria apărării, fiind acuzată frecvent de corupție.
Schimburile comerciale pot deveni un alt mod de nemulțumire între cele două state, iar Olanda susține, la fel ca multe alte puteri europene, că o justiție independentă va duce și la o corupție mai redusă în interiorul clasei politice, iar schimburile comerciale între state se vor baza pe principii mai corecte.
Acest argument lasă România fără contraargumente, câtă vreme guvernele în ultimii ani, inclusiv Guvernul Ciucă, au avut o imagine proastă în Vest. Guvernul Ciucă nu are legitimitate morală în Vest, după ce a fost lovit de multe controverse, de la deciziile retrograde privind legile justiției, legea avertizorului de integritate, lipsa controlului democratic civil asupra serviciilor secrete sau cumpărarea presei.
Olanda s-a opus și în trecut ca România să adere la spațiul Schengen, invocând argumente asemănătoare celor din prezent.
Dat fiind acest background, ar fi fost benefic ca Administrația Prezidențială, Ministerul Afacerilor Externe și Guvernul României să fi gândit demult o strategie bine pusă la punct pentru îmbunătățirea relației cu Olanda, mai ales că de această relație va depinde și aderarea Republicii Moldova sau Ucrainei în UE, iar Olanda ar putea invoca același tip de argumente.
În relația europeană cu toate puterile vestice, unele dintre acestea foste puteri coloniale, diplomația românească și liderii săi politici trebuie să ia în calcul „moștenirea culturală”. Timp de secole, puterile vestice au catalogat statele de la periferia Europei drept state barbare, necivilizate, înapoiate din punct de vedere al organizării statului, iar aceste prejudecăți sunt transferate la nivel uman cognitiv și în prezent.
Citește și: Parlamentul olandez nu vrea ca România şi Bulgariei să intre în Schengen
Când discuți despre o țară doar în note negative, e foarte posibil ca explicația pentru acest bias să fie „moștenirea culturală”.
Până la urmă, inclusiv liderii politici vestici sau europarlamentarii își formează opiniile și percepțiile subiective în baza a ceea ce au citit din cărți sau au înțeles prin intermediul experienței empirice cu liderii în acele state. Nu e corect să disprețuiești în baza unor prejudecăți, iar atunci când disprețuiești, ești lovit și de perfecționism, îți întărești exigențele cu scopul de a domina relația mai ușor, scoțând sau exploatând toate defectele statului respectiv.
Însă ca stat, când pornești de pe poziții de inferioritate, nici nu da motive de dominație a statelor vestice îngroșând aceleași prejudecăți istorice care te pun în poziție slabă.
Mai clar spus, liderii politici români încă transmit provincialism. Provincialism în negocierea dintre doi lideri politici înseamnă un raport de putere în defavoarea statului slab. Când nu ești pregătit intelectual să te simți egal omologului tău, când ești lovit de diverse controverse interne, de la impostură intelectuală (plagiate), la cele legate de independența justiției, este evident că liderul statului puternic te poate domina și folosi dezavantajele în defavoarea ta. Cu mici excepții, Guvernul Ciucă transmite provincialism.
Citește și: Robert Sighiartău (PNL) amenință Olanda: Să vorbim mai mult despre mafia din Rotterdam
Desigur, cărțile politice în UE încă se joacă până în decembrie, Olanda poate să fie convinsă de alte puteri europene sau chiar de România să nu blocheze decizia de aderare la Schengen sau, din contră, Germania și Franța să susțină formal aderarea României, dar să încurajeze, în culise ca Olanda să își mențină poziția și joacă rolul public al personajului cel rău care se opune.
Eșecul de a nu adera la Schengen va fi însă unul major pentru România. Cu atât mai mult cu cât suntem printre ultimele state UE care nu au reușit acest obiectiv, cu atât mai mult cu cât Croația va reuși acest obiectiv, un stat cu multe scandaluri de corupție la fel ca România, dar cu o clasă politică și cu o diplomație mai performante decât cea românească.
Întotdeauna calitatea clasei politice este cea care va face diferența, nu tehnicalitățile, iar România niciodată nu a putut transmite în UE că e un stat mijlociu, cu o istorie complicată, dar care prin reprezentanții săi, a căpătat în prezent soft power.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
Generalizarea nu e bună, sună ca dracu cu bla bla și laga laga.
(Toată )clasa politică, (toți) ziariștii, (toate) femeile,( toți )votanții , (toate) ideile, (toate) MCV urile, …. nu reușiți să punctualizați nimic.
…” Timp de secole, puterile vestice au catalogat statele de la periferia Europei drept state barbare, necivilizate, înapoiate din punct de vedere al organizării statului, iar aceste prejudecăți sunt transferate…”
„…comportamentul clasei politice românești nu s-a schimbat și nu se va schimba….”____––____in realitate, explicatiile nu sunt pe la mijloc, ci rezida in factualitati inregistrate istoric, cu efecte(si continuitati la zi), cum -altfel-poate fi calificat un stat unde 25% din gradinite si scoli, nu au apa curenta si canalizare/sanitatie(la fel si 30% din rezidentele din mediul rural), iar inecarea unor copii in haznalel scolare ( in Romania) bat orice orice record, practic asemenea cazuri nu sunt inregistrate in istoria umanitatii, mai ales la zi, cand aceste tari(vestice, sau de factura vestica, Japonia), au grad de urbanizare suta la suta *,ba au toalete si pentru animalele de companie, plasate in orasele lor, iar smart toillete**, in Japonia, se regasesc si in rezidentele izolate…In Romania , lucrurile sunt si mai clare, in ultimii 8 ani, s-au schimbat cativa pm si zeci de ministri, din diverse sectoare, deci devine evident ca responsabilitatea cade pe ierarhia imediat superioara, adica pe presedintie si pres-edinte, si cred ca si veorika si dragnea ar fi sesizat acest lucru si -ca atare- ar fi mers pe suspendarea definitiva a acestui netot , care vrea sa para „despotul intzelept”, debitand-ca deobicei*** enormitati chiar si in plenul UE…(* toate primele 40 de tari din acest clasament, au rezolvat aceasta problema chiar de zeci de ani, pozitionarea lor se face pe detalii care nu afecteaza situatia in sine…///**adica o aceiasi mica incapere, insa ultradotata, inclusiv cu caldura, muzica, parfumare si ventilatie, etc.-La noi s-a achizitionat o asemenea toaleta, destinata publicului-la Sinaia-, cea ce subliniaza infatuarea si cinismul romanesc(avand in vedere situatia generala), pentru ca vor sa joace-chiar inconstient- rolul paduchelui iesit pe frunte, sau -altfel- sa induca impresia unui grad de civilizatie superior, in timp ce Romania pluteste in rahat, chiar si cazul Sinaia este ilustrativ , daca chiar voiau sa fie efectivi, cumparau cel putin o duzina( sau macar 3-4) de asemenea instalatii, destinate pentru uz public …/// *** de doua ori, chiar „nemtii lui”-2 mari si respectate ziare germane- au spus ca iohanis este un diletant incurabil si” cu asemenea sef de stat, este o pierdere de timp”)
9 din zece romani nu citesc nici o carte si la consum de sapun suntem cosasi….Case closed. Divizia C