Așa cum s-a întâmplat cu multe case și conace cu istorii frumoase, nici Conacul lui Duiliu Zamfirescu nu a scăpat de tragedia comunistă, care l-a mutilat definitiv, nici până astăzi moștenitorii de drept nereușind reabilitarea sa. De la naționalizarea din 1947, conacul nu a beneficiat de grija Muzeului Vrancei decât câțiva ani, până în 1990, ulterior intrând în patrimoniul Romvitis Odobești. Casa boierească a fost, pe rând, fermă, adăpost pentru lucrătorii la vie și apoi dormitor pentru oamenii fără adăpost.
După anii 2000, conacul revine în proprietatea unui nepot al scriitorului, care însă nu a reușit să îl restaureze și nici măcar să îl mențină într-o atare stare de conservare, gradul de degradare crescând. În prezent, fiind proprietate privată, nu poate fi inspectat îndeaproape, totuși imagini din depărtare surprind dezastrul. În 2006, moștenitorul scriitorului Duiliu Zamfirescu a solicitat Prefecturii Vrancea transformarea conacului în casă memorială, în speranța că va deveni reper turistic.
”Domnul Zamfirescu Duiliu Lascăr din București ne aduce la cunoștință următoarele: prin sentința Curții de Apel Galați a fost restituită petentului și fraților acestuia casa din comuna Vârteșcoiu, imobil care a aparținut bunicului lor, scriitorul Duiliu Zamfirescu. Această casă, menționată în monografiile și biografiile scriitorului, se află în acest moment într-o stare de degradare accentuată.De aceea, domnul Zamfirescu este dispus să cedeze partea din față a casei în vederea transformării acestei locații în casă memorială și alocării de fonduri bănești pentru restaurarea ei”, se arată în adresa Prefecturii înaintată Direcției pentru Cultură Vrancea.
De atunci, autoritățile și moștenitorii scriitorului nu au ajuns la o înțelegere pentru a se încerca salvarea casei, care se degradează an după an. Imobilul nu poate fi locuit, însă îi adăpostește în fiecare toamnă pe cei veniți că culeagă viile la Vârteșcoiu.
Conacul lui Duiliu Zamfirescu, înconjurat de viță-de-vie americană
În aceste condiții, singura imagine care va mai dăinui va fi cea păstrată în paginile scrise de autor.
”Când privea din balconul de sus (vedea – n.r.) podgoria toată, Odobeștii și Panciul la stânga, pe malurile Milcovului, ale Șușiței și ale Putnei; vedea în față orașul Focșani, gările de pe calea ferată, pădurile de pe ape, munții de peste Dunăre”, scria Duiliu Zamfirescu.
Romanul surprinde imaginea de altădată a conacului ca fiind o casă ”așezată pe culmea dealului, în răscrucea vederilor”, înconjurată de vie plantată cu viță americană, cu varietăți selecte precum: cabernet sauvignon, chaselas rose, merlot, folle blanche. Duiliu Zamfirescu își adusese la Faraoanele caii pur sânge englez din Italia, de pe vremea când fusese detașat la Roma, pe care îi înhăma când inspecta viile familiei sau când se deplasa către Focșani.
Și conacul lui Tănase Scatiu a fost făcut una cu pământul
De o poveste și mai tristă a avut parte și Conacul boierului Râmniceanu, cel care a inspirat o altă scriere a lui Duiliu Zamfirescu, romanul ”Tănase Scatiu”. Conacul boierului, care a servit ca prototip pentru personajul parvenit din roman, a fost ridicat din satul Bontești, comuna Cârligele, dar care a fost demolat în 2013, după ce ajunsese o ruină. În perioada comunistă a servit ca IAS, după Revoluție fiind adăpost pentru zilieri și pentru sărmanii locului.
Foto: Ziarul de Vrancea
