Concursul internațional „George Enescu” – Finaliștii, întâmpinați de public ca rock starurile

Data:

Prezența în finala, marți, la vioară, a doua secțiune din concurs, a doi români a făcut ca sala să se umple de susținătorii acestora care nu au stat cu mâinile în sân. Evident, se știa din start că vor fi și câștigători, dar nu și locurile de pe podium.

Finaliștii au fost Maria Marica, Ștefan Aprodu și Grégoire Torossian (Franța). Acompaniați de Orchestra filarmonicii George Enescu, avându-l la pupitru pe dirijorul  Wilson Hermanto. Un dirijor excepțional pentru o finală de concurs.

A condus orchestra superb, ținând cont că o finală de concurs este foarte încărcată de emoții pentru soliști. Juriul a fost format din personalități marcante, profesori-soliști, violoniști a căror personalitate marchează acest secol. Componența aici. (Poate o singură remarcă, doar o femeie, e adevărat, Silvia Marcovici, …)

Juriul a premiat și cel mai bun acompaniator străin, titlu ce a revenit francezului Aimo Pagin.

Repertoriul ales a constat în două concerte, super hituri ale muzicii clasice.

Concertul în re major pentru vioară și orchestră op. 77 (1878) de Johannes Brahms. Concertul e un regal absolut, deschis cu o introducere orchestrală largă, cu trecerea în revistă a temelor încredințate pe parcurs solistului.

Predomină intenția lirică a primeia dintre ele, apoi desfășurarea grandioasă la care sunt supuse înaintea cadenței și a repetării și așa prinde viață o piesă impunătoare, în mare măsură inspirată de simțurile emoției, saturată de melodicitate.

Momentul de relaxare reprezentat de tempo-ul lent central se deschide sub semnul cantabilității, revărsat cu generozitate, unde tendința și atitudinea lui Brahms se oglindește pentru a construi pasaje melodice excepționale și unde vioara solo se întrece în arabescuri.

În final, Brahms revine la vechea schemă, a Rondò, construită pe o temă „maghiară”, deloc neobișuită pentru el, vioara se dezlănțuie în uimitoare excursii virtuozice, în schimburi neîntrerupte și captivante de idei cu orchestra.

Citește și: Concursul Enescu: Violonceliștii în luminile rampei, finala la final

Acest concert a fost interpretat de cei doi români.

Ștefan Aprodu, un tânăr, puști, evident, fără multă experiență, dar cu o exuberanță și strălucire interpretativă rar întâlnite. Cu atenția unui compozitor, de fapt, el și compune, a punctat solid și a comunicat superb cu orchestra.

Maria Marica, a fost ultima din concurs. Cu mult mai experimentată și mult mai multe concerte la activ, aparent, a avut un avantaj. În sală, la audiție, personal am constatat că diferența s-a făcut doar în partea de dozaj și balans pe pasajele orchestră-solistică. Tehnic, n-am auzit diferențe.

A doua lucrare a fost Concertul în re major pentru vioară și orchestră op. 35 (1878) de Piotr Ilici Ceaikovski. A fost compus în același an ca primul concert.

Probabil, a existat o aliniere a astrelor în acel an de s-au compus, nu unul, ci, două dintre cele mai legendare concerte scrise vreodată. Pentru singurul său concert de vioară, Ceaikovski (n-avea de un să știe atunci) a pus tot.

O compoziție intensă, impetuoasă și pasională sub impulsul ritmic al dansurilor populare. Elemente pe care le regăsim din prima mișcare, construită sub formă de sonată. O primă temă cu un caracter impulsiv; cealaltă reprezintă polul cel mai intim al lirismului, chiar dacă se pretează la execuții virtuozice incredibile; întreaga mișcare se desfășoară pe aceste linii de forță simfonică.

Citește și: Intrare gratuită la obiective turistice din Bihor, cu ghidaj inclus, cu ocazia Zilelor Europene ale Patrimoniului

Canzonetta este o pagină care, cu toată comunicarea ei ușoară, este o realizare de profunzime: ideea melodică de bază, uneori spaniolă, se desfășoară în efuziunile afectuoase și puțin triste ale viorii în surdină, pe fundalul sonor creat de o orchestră clară și visătoare.

Canzonetta trece în Finale, un Rondò construit pe motive rusești. Vioara solo are aici unele dintre cele mai pirotehnice pasaje de virtuozitate, sub semnul unui dinamism copleșitor și al unei fertilități amețitoare de idei.

Grégoire Torossian, s-a descurcat excepțional. Două accidente, unul provocat de publicul din sală, altul, o problemă cu propria vioară l-au trimis nefericit într-o zonă de semne de întrebare. Dar viața merge înainte, sînt sigură că va confirma.

În general, la concursuri, clasamentul este, în primul rând, al juriului, dar fiecare poate să-și facă propriul clasament.

Citește și: Clasic_ A doua săptămână la orizont. Concursul „George Enescu” continuă, la fel și recitalurile

Locul I a fost obținut de Maria Marica, locul al II-lea – Ștefan Aprodu și locul al III-lea – Grégoire Torossian.

Au mai fost evenimente adiacente:

Frank Huang (vioară) și invitații.

Marcel Johannes Kits, violoncel, o mai veche cunoștință de-a noastră, fiind laureatul din 2018 a Concursului și Angela Drăghicescu, pian. A fost un concert SUPERB. Compozițiile alese (prezentate aici ) au răsunat răscolitor, cu tensiune, lirism și multă iubire. N-a lipsit nici o încheiere pe măsură, Lullaby lui Brahms.

La polul opus a stat concertul care era cel mai mult așteptat: Dmitri Sitkoveski (vioară), David Geringas (violoncel) și Alexander Gordon (viola), pe care nu l-am putut percepe nici la nivel de jam session.

Pentru etapele rămase program aici.

Urmăriți PressHUB și pe Google News!

Dana Cristescu
Dana Cristescu
Dana Cristescu este specialist în Management. și Marketing, cu o experiență de peste 25 de ani în media, publishing și în industria tipăriturilor.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Distribuie articolul

Știri de astăzi

Mai multe articole similare
Related

Cum și cât puteți beneficia de servicii gratuite de îngrijire la domiciliu

Dacă sunteți asigurați și aveți probleme de sănătate care...

Jurnalista Emilia Șercan: Demisia lui Sorin Cîmpeanu ar trebui urmată de retragerea prevederilor controversate din Legile Educației

Jurnalista Emilia Șercan afirmă în interviul pentru Europa Liberă că acest moment al demisiei lui Sorin Cîmpeanu ar trebui folosit de clasa politică și de președintele Klaus Iohannis, creatorul proiectului „România Educată”, drept unul de reașezare a criteriilor de integritate și competență într-o funcție publică.

CLASIC_#LaServaPadronaRocks

Nu știu dacă e prima operă pusă în scenă...