Conspirațiile, ultimul refugiu politic al învinșilor 

Data:

spot_img

Amestecul dintre adevărat și fals este mai fals decât falsul (Paul Valéry).

Într-un text din 2021, am încercat să înțeleg eu însumi și să explic cum funcționează o manipulare pornind de la un caz punctual. Eram uimit atunci să constat că o conferință ținută de Bill Gates cu ani în urmă, impregnată de un profund sens al umanității, a făcut obiectul unei falsificări grosolane, transformându-l pe miliardarul american într-un susținător al unor vaccinuri ucigașe.

De atunci încoace nu încetăm să descoperim noi și noi conspirații, iar asta tot mai aproape de noi. De mulți ani deja, o industrie a manipulării lucrează cu motoarele turate la maximum pentru a produce teorii dintre cele elucubrante, menite să exploateze fără milă credulitatea oamenilor.

În emisiunea realizată cu Cristian Presură și filosoful Mihai Maci, am încercat să analizăm în detaliu cum funcționează mintea unui conspiraționist. Și am încercat să deosebim între cei care produc conspirații (care au mereu o sursă punctuală), cei care le răspândesc (care au rolul de a le amplifica mediatic) și cei care le recepționează, masa mare a credulilor care le cad pradă și care le sunt, doar parțial, victime, cel mai adesea ei înșiși relee ale acestor fantezii.

Dar dincolo de filosofia conspirațiilor, cel mai grav lucru este că devin foarte repede combustibil politic cu care se incendiază spațiul public.

Desigur, conspirații, reale și mai ales imaginare, există de când lumea. Despre iudeo-masonii, Oculta mondială și Illuminati care conduc lumea se vorbește de sute de ani.

Aceste megaconspirații n-au încetat să revină periodic în spațiul public, bunăoară recent în figura iudeo-masonului Soros, ultimul mare evreu identificat ca vinovat de serviciu pentru relele lumii. Dar în trecut au rămas mereu limitate în anumite cercuri sociale, cel mai adesea între cei care știau să citească și aveau acces la carte, iar mai apoi la televiziune și radio.

Citește și: Rareș Prisacariu. Despre exploatarea copiilor și a oamenilor furioși

Însă rețelele sociale nu doar că au încurajat în ultimii ani răspândirea teoriilor conspirațiilor clasice, ci au și alimentat masiv producerea de noi asemenea teorii. Dintotdeauna conspirațiile au avut și o dimensiune politică, pentru că erau folosite fie de o minoritate împotriva majorității (statul, marile puteri etc.), fie de majorități împotriva unor minorități diabolice (evreii, bancherii, homosexualii etc.) care vor să ne nimicească. 

Însă astăzi, așa cum putem vedea în acțiunile AUR, conspirațiile sunt chiar motorul programului politic al extremismului.

Putem spune și altfel: extremismul nu există în afara conspirațiilor.

Totul, sau aproape totul, în extremism poartă pecetea conspirației și îi preia trăsăturile:

1) amândouă creează o paranoia populară – cineva, puternic de tot, ne vrea întotdeauna răul;

2) amândouă au drept carburant frica, cel mai de nestăpânit afect uman, cel mai incontrolabil și mai manipulabil – urmează să dispărem, să murim cu toții, să ni se fure copiii, să fim închiși etc.;

3) amândouă identifică în mod clar un dușman care trebuie nimicit – globaliștii, neomarxiștii, evreii, LBGT etc.;

4) amândouă dezvăluie acest dușman și îl judecă fără milă sau îl supun judecății publice – tribunale populare, execuții pe stadioane, mergem peste ei, îi scoatem din birouri etc.

5) amândouă văd în democrație cel mai mare dușman al ordinii naturale, dar îi exploatează nemilos resursele – să ieșim în stradă, să ne apărăm drepturile, tradițiile, copiii.

Toate acestea par a fi astăzi modul de gândire și de acțiune al multora dintre conaționalii noștri. Și este așa, pentru că, pe de o parte și pe bună dreptate, oamenii nu mai au niciun fel de încredere într-o clasă politică profund coruptă și incompetentă, nu mai au niciun fel de așteptări ca această garnitură egoistă și îmbogățită de politicieni să le rezolve nevoile cele mai simple pe care le pot avea. Oamenii nu mai au încredere în povestea oficială spusă de politicienii de la putere. 

Dar și pentru că, pe de altă parte, însă în mod eronat de această dată, oamenii trăiesc cu iluzia că problemele complexe au soluții simple. Iar lumea aceasta în care trăim este de o complexitate copleșitoare, pe care nu o pot înfrunta decât oameni pricepuți.

Nu șefi de galerie și nu agitatori care fac circ și deformează voit orice, făcând atât de mult rău oamenilor de rând. Nu neapărat elite, nu experți și tehnocrați, ci oameni educați sau meseriași în domeniile lor, înzestrați cu simțul responsabilității și datoriei față de societate. 

Acolo unde conspirațiile au ajuns la putere, libertățile au fost suprimate, iar democrațiile au sfârșit în băi de sânge. Acolo unde falsificarea grosolană a realității a devenit adevărul guvernării, milioane de oameni au fost trimiși la moarte, pentru că nu corespundeau imaginației bolnave a celor care vedeau în ei dușmani. Astăzi, legănați de confortul pe care ni-l oferă ultimele trei decenii de democrație, ne amăgim că așa ceva nu se mai poate întâmpla, că istoria nu se poate repeta. 

Dar poate că niciodată atât de mulți oameni nu au devenit vulnerabili și manipulabili în atât de scurt timp. Poate că niciodată în istorie informația falsă nu a ajuns atât de rapid și atât de intens la mase uriașe de oameni care și-au pierdut capacitatea de a deosebi între minciună și adevăr, între ticăloșie și cinste.

Poate că niciodată o pierdere a drepturilor și o prăbușire a democrației nu au fost posibile așa cum riscă să se întâmple astăzi, cu industriile dezinformării devenite arme politice. 

Societatea românească e sfâșiată din toate părțile de neîncredere, de frici vechi și noi, de amăgiri și de fragilități. Refugiul în extremism și conspirații este revanșa celor cărora le-au fost confiscate speranța, dreptul la educație și dreptul la respect.

Citește și: Avertisment: Vine valul conspiraționiștilor, iar intensitatea lui ne va lua prin suprindere

Toți cei care se simt învinși și neînțeleși își caută solidaritățile alături de cei care par că îi ascultă și că le oferă soluții miraculoase. Ei au nevoie de răspunsuri, de adevăruri, de recunoaștere, chiar dacă toate acestea sunt fraudate și iluzorii.

Iar dacă din acestea se va înălța la alegerile ce vin monstrul politic al urii, putem fi siguri că mulți dintre cei care azi tac și nu cred că așa ceva ni se poate întâmpla chiar nouă, cei care sunt complici prin indiferență și pasivitate, vor deveni dușmanii acestui monstru, care nu va ezita să se debaraseze de ei, de oricine, prin orice mijloace.

Urmăriți PressHUB și pe Google News!

 

spot_imgspot_img
Ciprian Mihali
Ciprian Mihali
Ciprian Mihali predă filosofia contemporană la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. Din anul 2000 este doctor în filosofie al Universităților din Cluj și din Strasbourg. Între 2012 și 2016 a fost ambasador al României în Senegal și în alte șapte state din Africa de Vest. Din 2016 până în 2020 a lucrat în domeniul cooperării internaționale la Bruxelles. Ciprian Mihali este simpatizant al partidului Reper.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Distribuie articolul

spot_img

Știri de astăzi

Mai multe articole similare
Related

Ciolacu fuge de propria grea moștenire

Marcel Ciolacu fuge de propria moștenire, nu vrea să...

Cum am devenit personaj într-un roman al Revoluției

Zilele acestea, când se organizează în Timișoara aniversări și...

Sub asediu

Fascismul românesc (în varianta lui neolegionară) e viu, militant....

GRU și legiunile

Evenimentele recente au pus pe tapet și posibilitatea implicării...