Copii exploatați sexual din grija statului. Instituțiile nu răspund

27 de copii aflați în grija statului sunt traficați în fiecare an în România, în medie, conform datelor oficiale. Rapoartele internaționale și activiștii atrag atenția că numărul victimelor din rândul minorilor este mult mai mare.

În ultimele șapte luni, au fost sesizate la poliție, de către direcțiile județene de protecție a copilului, 122 de cazuri de suspiciune de trafic de persoane, adică de 4,5 ori mai multe cazuri decât media ultimilor cinci ani.

Identificarea victimelor, tot mai grea

Autoritățile nu se înghesuie să explice numărul mic, dar constant, de copii instituționalizați care ajung în rețelele de trafic: Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane (ANITP) ne explică doar că sunt copii vulnerabili și că există o cooperare mai strânsă între direcțiile de protecție a copilului și polițiști.

Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului (ANPDCA) ne îndeamnă să privim situația prin prisma numărului de cazuri de trafic la numărul total de copii din centre: adică 0,05% în 2020, chiar în scădere față de 2019.

În timp ce ANITP pune numărul mai mic de cazuri pe seama scăderii traficului, pe fondul pandemiei, Interpol atrage atenția că ultimii doi ani nu au dus decât la sporirea dificultății de a identifica victimele.

Guvernul, prin Mădălina Turza, consiliera premierului, care coordonează activitatea Comitetului de monitorizare a implementării Strategiei Naționale Antitrafic, și Ministerul Familiei nu ne-au răspuns la întrebări până la publicarea acestui text.

Iana Matei, care salvează din 1999 copii victime ale traficului și gestionează singurul centru licențiat din România care oferă servicii minorilor victime, atrage atenția că, pentru a opri rețelele de trafic, este urgent să investim în educația copiilor, mai ales a celor vulnerabili, iar autoritățile trebuie să învețe să coopereze cu ONG-urile care au expertiză în domeniu, în loc să continue să pretindă că România are sub control fenomenul.

Citește și: Cum m-am îndrăgostit de un „pește” sau preludiul unei nenorociri

Încă o comisie parlamentară, încă un raport fără efecte

Între timp, parlamentarii au lansat o nouă comisie care să analizeze abuzurile împotriva copiilor din centrele de plasament, după ce un raport al Parlamentului, din 2020, privind minorii dispăruți și traficați din grija statului a rămas fără nici un ecou.

Dincolo de toate aceste dezbateri, două copile de 13 și 16 ani, din Capitală, povestesc la DIICOT cum au fost vândute pe 2.500 de lei la Vaslui, chiar la începutul acestui an.

Un alt tânăr, ieșit din sistemul de protecție la 18 ani, care a trăit o lună sechestrat într-un beci și obligat să întrețină relații sexuale cu clienții unei rețele de trafic, își biruiește în fiecare zi trauma, ajutându-i pe alți copii instituționalizați să nu pățească la fel.

Copilărie mutilată: fete de 13 și 16 ani, din grija statului, traficate pe 2.500 de lei la Vaslui

În timp ce citiți aceste rânduri, două fete de 13 și 16 ani din Sectorul 4 al Capitalei, aflate în grija statului, se confruntă cu trauma de a fi fost vândute pe 2.500 de lei unor bărbați din Vaslui.

Cea mică, Maria*, care povestește doar despre traumele celei mari, *Ioana, a început să se automutileze pe brațe. Ioana a fost agresată fizic și sexual, iar Maria a fost bătută și a fost pe punctul de a fi violată. 

Poliția a început să se miște abia după ce Vișinel Bălan, pe atunci activist pentru drepturile copilului, acum vicepreședinte al Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție (ANPDCA), a postat despre caz pe Facebook, ne-au declarat surse din cadrul sistemului de protecție a copilului.

De altfel, postarea lui Vișinel Bălan (aici: https://bit.ly/3w2AIrf) , activist care a crescut, la rândul său, în sistemul de stat și care a scos la iveală numeroase abuzuri îndurate de copiii din grija publică, a fost scrisă în 21 februarie.

În 22 februarie, a fost recuperată Ioana, conform răspunsului pe care l-am primit de la Inspectoratul Județean de Poliție Vaslui.

Citește și: România pregătește 12 psihologi speciali, pentru audieri în cauze cu minori abuzați sexual

Poliția Vaslui explica Protecției Copilului că o copilă fugită vrea să rămână cu agresorul. Polițiștii o întrebaseră asta chiar în prezența bărbatului

Din două documente consultate de PressHUB, Poliția din Vaslui a transmis Direcției pentru Protecția Copilului Sector 4 că Ioana, găsită într-un sat din județul Vaslui, a fost întrebată în prezența posibilului traficant dacă vrea să se întoarcă cu poliția în centru.

Fata le-ar fi spus polițiștilor că „nu a fost victima vreunei infracțiuni și nu dorește să fie reintegrată în sistemul de asistență socială, motivând că de fiecare dată va urmări să fugă din orice centru unde va fi condusă de către organele abilitate”.

În cele din urmă, copila a fost recuperată de poliție după un scandal între angajați ai DGASPC Sector 4 și Inspectoratul de Poliție Vaslui, conform relatărilor oferite de sursele noastre.

Într-un răspuns la o solicitare a noastră, Inspectoratul Județean de Poliție (IPJ) Vaslui ne-a transmis că fata a fost depistată în 22 februarie într-un oraș din Vaslui și a fost predată DGASPC Sector 4.

Am revenit cu întrebări către IPJ Vaslui privind modul în care a fost găsită Ioana, am cerut date și despre recuperarea Mariei, dar și informații despre potențialii agresori. Nu am primit răspunsul IPJ Vaslui până la publicarea acestui text.

Vândute pe 2.500 de lei. Copila de 16 ani a rămas însărcinată

Maria, de 13 ani, și Ioana, de 16 ani, au fugit dintr-un centru din Sectorul 4 al Capitalei în luna ianuarie. Prima oară, la Ploiești, la un bărbat pe care Ioana îl cunoscuse cu câteva ore înainte pe Facebook. De acolo, bărbatul le-a plătit celor două fete un taxi până într-un sat din Vaslui. 1.200 de lei, ne-au povestit surse din sistemul de protecție a copilului. Ele au ajuns împreună în acel sat, iar acolo o perioadă au stat în case diferite.

Direcția le-a anunțat dispariția la Poliție, care însă nu a făcut nimic câteva săptămâni, acuză sursele noastre. Părintele uneia dintre copile a găsit, pe conturile sociale ale fetei, imagini cu mașina unui bărbat și cu casa unde s-ar fi aflat fata, pe care le-a trimis la DGASPC, care le-a trimis la Poliție. L-am contactat pe părintele fetei, care însă nu a răspuns nici la apelurile, nici la mesajele reporterului.

„Aveam nume, aveam contul de Facebook al celui unde ar putea fi, într-un final, au găsit-o pe cea mică după vreo lună, deși au primit datele din prima săptămână”, ne-au declarat sursele.

După ce Maria a ajuns la București, nu a vorbit despre experiența ei, ci doar despre a Ioanei, despre care le-a povestit lucrătorilor sociali că „făcea sex cu ăia”. Aceste surse ne-au mai povestit că polițiștii din Capitală au refuzat să ducă fetița la Institutul de Medicină Legală pentru o examinare, în condițiile în care Direcția nu mai poate cere acest lucru.

„Ea nu ne-a spus că a fost abuzată, povestea doar despre cealaltă, că a făcut sex toată noaptea și că țipa”, apoi Maria a fost mutată în altă casă, ne-au spus sursele. Odată întoarsă la București, copila a început să se automutileze.

Citește și: Marian Trușcă, procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul București: „În realitate, sunt zeci de mii de abuzuri sexuale cu victime minori. Parchetul General doar mimează interesul pentru protecţia drepturilor victimelor”

Ioana, despre care IPJ Vaslui ne-a comunicat că a fost recuperată în 22 februarie, după ce, în ianuarie, Poliția Vaslui explica Direcției că stă în satul din Vaslui din proprie voință, a povestit, după o perioadă de la întoarcerea în București, că a fost bătută, forțată să întrețină relații sexuale și că a fost vândută, pe 2.500 de lei, mai multor bărbați.

Ea a rămas însărcinată, iar la întoarcerea în București a făcut întrerupere de sarcină.

„Te îngrozești: a fost vândută la trei-patru bărbați pe 2.500 de lei, a fost bătută, obligată, amenințată ca să întrețină relații sexuale”, ne-au povestit sursele.

Ioana a decis, în cele din urmă, încurajată de oameni care luptă pentru ea, să vorbească cu autoritățile despre ce a pățit.

În cele din urmă, și Maria, recent audiată la DIICOT în același dosar, a povestit că a fost bătută și pe punctul de a fi violată.

Crimele care schilodesc sufletul

Cele două fete au fugit la Vaslui de două ori. A treia oară, fetele ar putea ajunge în Germania sau în Marea Britanie. Chiar ele le-au povestit lucrătorilor sociali că acolo plănuiseră să plece cu bărbatul găsit de Ioana pe Facebook.

De ce se întorc victimele la agresor?

Ioana și Maria au copilării triste, cu părinți pe care nu s-au putut baza. Au probleme de atașament, au crescut în medii cu abuz fizic. Normalitatea lor a fost ce au trăit cu bărbații din Vaslui, au explicat sursele.

„Ele așa sunt obișnuite, asta este una dintre luptele noastre cu copiii instituționalizați, ele au o normalitate mult diferită de a noastră”, au adăugat acestea.

Ioana a crescut într-un mediu violent și are mari probleme emoționale, spun sursele noastre. Din ce le-a povestit lucrătorilor sociali, Ioana a fost părăsită de mamă când avea doi ani, din cauza violenței tatălui, și a fost crescută mai mult de rudele acestuia.

Maria a fost părăsită de mama ei, într-o noapte de Revelion, acasă la o mătușă. Nu s-a mai întors niciodată. Mătușa a murit în urmă cu un an, iar fetița a ajuns în sistemul de protecție. La un moment dat, mama a căutat-o, dar ea și-a refăcut deja viața în Italia, iar loc pentru Maria nu mai este.

„Ele au fost private atât de mult de afecțiune, de afecțiune maternă, încât, atunci când cineva le acordă atenție – nici nu trebuie să le ofere prea multă – mediul instituțional nu este un mediu care are foarte multe de oferit, sunt puțini oameni empatici și dedicați care își fac treaba cum trebuie, v-o spun eu, un om al sistemului.

Când toată viața ai fost deprivat emoțional, nimeni nu s-a uitat la tine și primești atenție de la un bărbat, în special în perioada adolescenței … ”, au continuat cu explicațiile sursele noastre.

Dincolo de faptul că fetele încă nu s-au maturizat, au un istoric de viață dificil, la care se adaugă „instituții care nu-și fac treaba și, în plus, nu avem servicii reale pentru acești copii. Ei (traficanții, n.r.) știu exact unde să creeze atașamente: Maria avea poze într-o casă extrem de luxoasă. Ea nu a văzut așa ceva în viața ei.

Citește și: Cum a fost salvată o minoră din mâinile traficanților cu câteva zile înainte să fie scoasă din țară

Dacă i-a dat și mâncare, i-a cumpărat haine și un parfum și i-a dat și un pic de atenție, ea este impresionată. Ei (traficanții) asta urmăresc: întâi să le impresioneze, să creeze un atașament, apoi să le manipuleze și să le exploateze”, rezumă sursele noastre rețeta prin care copiii din sistem ajung în mâinile traficanților.

„Acestea sunt crime. Schilodesc oameni. Schilodesc suflete. Nu poți să închizi ochii la așa ceva”, continuă sursele.

Protecția Copilului Sector 4 confirmă doar că a sesizat DIICOT. Nu dă date despre caz, spunând că se încalcă GDPR-ul

Am cerut informații despre acest caz, în baza Legii 544/2001, Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 4. DGASPC a refuzat să ofere informații despre caz, spunând că oferirea acestora ar încălca GDPR-ul.

DGASPC ne-a transmis doar că a sesizat DIICOT cu privire la un posibil caz de trafic de persoane și că le oferă copiilor instituționalizați informații despre trafic, dar și consiliere psihologică: „În cazul în care reprezentanții instituției noastre identifică un copil aflat într-o situație de risc, se iau toate măsurile legale care se impun, în colaborare cu instituțiile statului”.

Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție (ANPDCA) ne-a transmis că speră că „demersurile începute de organele de cercetare penală vor fi finalizate cu celeritate”. ANPDCA ne-a mai transmis și că a fost informată despre caz de către DGASPC Sector 4 și că „cercetările organelor de poliție se află în desfășurare”. 

DIICOT a deschis dosar penal pentru trafic de minori

DIICOT ne-a comunicat, la o primă solicitare privind cazul, că a deschis un dosar penal având ca obiect comiterea infracțiunii de trafic de minori, iar „urmărirea penală (etapa in rem) nefiind finalizată până la acest moment” (21 martie a.c., n.r.). Din informațiile reporterului, la DIICOT a fost audiată doar Ioana.

Am revenit cu o solicitare la DIICOT în 30 martie a.c., întrebând dacă a fost audiată și Maria, dacă s-a început urmărirea penală față de vreo persoană și, dacă da, câte persoane sunt vizate în dosar.

Maria a fost audiată în 14 aprilie, ne-a transmis DIICOT, care a reiterat că etapa in rem nu a fost finalizată până la acest moment, iar martori încă nu au fost audiați în acest caz.

„Cum să nu fie copiii tentați să facă lucruri? ”

Deprivați de afecțiune, copiii instituționalizați se confruntă și cu o lipsă a banilor, care îi împinge, de multe ori, spre prostituție sau furt, ne explică sursele din sistem.

Copiii instituționalizați primesc doar 28 de lei pe lună bani de buzunar. Prea puțini ca să-și permită să mănânce o merdenea și să bea un suc mai mult de două ori pe lună sau să iasă o dată la un fast-food, să mănânce un burger cu cartofi prăjiți, așa cum fac copiii din familiile tipice.

„Cum să nu fie tentați să facă lucruri? Le sunt asigurate trei mese pe zi, dar și noi avem acasă mâncare și poate poftim la ceva. Și ei sunt la fel ca noi”.

Sursele noastre ne relatează cazuri în care fete cu măsură de protecție au ajuns să se prostitueze pentru lucruri.

„Sunt cea mai fericită acum, am ce îmi trebuie, pot să mănânc și eu ce vreau, uitați-vă ce haine am”, a explicat o fată instituționalizată.

Un alt băiat cu măsură de protecție fură din magazine. Și-a justificat gestul prin faptul că și-a făcut o prietenă și nu are bani să o scoată la un suc.

„Dacă vrem să aruncăm piatra, o putem arunca. Dar, dacă ne punem în locul lor, când pleacă cu o pungă de un leu când se mută de colo-colo, acelea fiind toate amintirile tale, când nu-i pasă nimănui în mod real de tine, când nu ai un loc căruia să-i spui «acasă», n-ai mamă, n-ai tată, mă întreb: ce-ți mai rămâne?”.

În 13 aprilie, Guvernul Ciucă a anunțat că suma lunară primită de copiii instituționalizați pentru nevoi personale va crește de la 28 de lei la 150 de lei, prin programul „Sprijin pentru România”. Nu există încă un termen clar când va intra în vigoare măsura.

*Maria și *Ioana nu sunt numele reale ale celor două copile. Am decis să protejăm și identitatea surselor din cadrul sistemului de protecție a copilului, care și-ar putea pierde locul de muncă pentru că ne-au relatat despre acest caz.

Citește și: Realitatea dură a traficului de persoane din România: „Majoritatea victimelor minore sunt recrutate de prieteni, parteneri, rude ori vecini”

Cifre neverosimile pentru copiii traficați din centre: o medie de 27 pe an

27 de copii cu măsură de protecție sunt traficați, în medie, în fiecare an, arată datele furnizate de Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane (ANITP), la solicitarea reporterului.

Datele par neverosimile, în contextul în care ANITP-ului i se reproșează, în rapoarte internaționale, că sunt discrepanțe în raportări, din cauză că agenția nu include constant în statistici și victimele identificate peste granițe și care, ulterior, sunt repatriate în țară.

Pe de altă parte, ANITP spune că nu le sunt aduse în atenție cazurile victimelor repatriate, se menționează în raportul GRETA (Grupul de experți pentru lupta împotriva traficului de ființe umane al Consiliului Europei) din iunie 2021.

Conform datelor ANITP, în România au fost traficați, în 2016, 26 de copii din sistem, din cele 756 de victime identificate, în 2017 – 27 de copii instituționalizați, din cele 662 de victime, în 2018 – 27 de copii instituționalizați din 497 de victime, în 2019 – 43 de copii cu măsură de protecție (dintre care zece cetățeni străini) din 698 de victime, în 2020 – 22 de copii instituționalizați, din 596 de victime. Raportul de evaluare, aici.

În cel mai recent raport al ANITP, publicat în 2021 și care prezintă situația traficului din 2020, se menționează că aproape jumătate din victimele identificate în 2020 sunt minori: 255 de copii din 596 de victime, dar și că, pe fondul pandemiei, a scăzut traficul de ființe umane. Interpol este de altă părere: într-o informare din iunie 2020, a atras atenția că „pandemia de coronavirus a împins victimele traficului de ființe umane și mai departe de a fi identificate și ajutate”. Datele Interpol, aici.

Mai mult, Organizația Națiunilor Unite precizează că numărul real al victimelor traficului de ființe umane dintr-o țară este cu cel puțin 50 la sută mai mare față de numărul raportat oficial, iar șansele ca o victimă minoră să fie identificate sunt semnificativ mai mici decât în cazul unui adult.

Totodată, Comisia Europeană anunța, în 2020, că România ocupa primul loc în topul statelor UE ca sursă a victimelor traficului de persoane.

Protecția Copilului ne îndeamnă să raportăm numărul de copii victime la numărul total de copii din sistem: doar 0,05%

DIICOT ne-a transmis că nu deține date statistice despre cazurile de trafic care au legătură cu sistemul de protecție a copilului, iar pentru Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului numărul nu este mare, raportat la întreaga populație a copiilor instituționalizați.

„Analiza datelor se impune a fi raportată la numărul total de copii din sistemul de protecție special. Din analiza datelor de mai sus, raportate la numărul total de copii din sistemul de protecție specială, numărul copiilor victime reprezintă în anul 2020 un procent de 0,05%, față de 0,07% în anul 2019.

Trebuie avut în vedere faptul că de cele mai multe ori potențialele victime copii ale traficului de persoane sunt aduse în sistemul de protecție specială înainte de confirmare statului lor de victimă, fiind raportate ulterior ca victime.

Fenomenul traficului de persoane este unul complex, iar intervenția specializată sau investigarea atentă a unor astfel de situații nu poate avea loc în lipsa unor sesizări a acestor cazuri, sau după caz de identificare a acestora de către diferitele autorități sau instituții care prin natura activității pe care o desfășoară au tangență și cu acest domeniu (poliție, parchete, ANITP, SPAS-uri, DGASPC).

În economia fenomenului traficului de persoane/copii, ANPDCA și Direcțiile Generale de Asistență Socială și Protecție a Copilului (DGASPC) au, conform atribuțiilor legale, un rol în faza finală a procesului de trafic, respectiv după recuperarea victimelor minore, în sensul furnizării de servicii specializate.  

În mod particular, pentru copiii din sistemul de protecție specială, DGASPC și ANPDCA se pot implica în acțiuni de prevenire a riscurilor asociate traficului de persoane. Zona de combatere a traficului de persoane este gestionată și coordonată de instituțiile de aplicare a legii, respectiv MAI – IGPR și DIICOT”, ne-a transmis ANPDCA.

Autoritatea ne-a mai transmis și că va continua să formeze angajații din direcții pentru a asista victimele traficului de ființe umane. Până în prezent, au fost instruiți peste 300 de specialiști, conform ANPDCA.

ANITP explică numărul constant de copii din sistem traficați prin faptul că sunt „copii vulnerabili”

În raportul publicat în 2021, ANITP a notat că ponderea exploatării sexuale a crescut la 72 la sută din totalul cazurilor, iar cele mai multe victime sunt femei. A crescut interesul pentru minorii traficați, mai ales tinere de cel mult 17 ani, iar multe victime sunt „beneficiare sau foste beneficiare ale sistemului de protecție a copilului, persoane aflate în plasament familial sau oameni ai străzii.

Acești copii sunt extrem de susceptibili la a se integra în medii infracționale, atât ca infractori, cât și ca victime, fiind ușor de abordat și de manipulat de viitorii traficanți, din cauza vulnerabilităților de orice fel pe care aceștia le au.

Abordarea, în scopul recrutării acestora are loc prin utilizarea rețelelor de socializare ori prin intermediul unor cunoștințe comune, fiindu-le oferite recompense materiale/financiare, adăpost și hrană sau promisiuni specifice adresate nevoilor afective sau spirituale (relații de iubire sau de sprijin specific; astfel două victime au fost recrutate prin promisiuni de sprijin în căutarea unui părinte biologic-acestea proveneau din centre de plasament și doreau să-și cunoască tatăl biologic, iar traficantul le-a făcut promisiuni de sprijin în acest sens).

Victimele de gen feminin, indiferent de vârstă, au fost în special obligate la practicarea prostituției în zone consacrate acestei practici (în locuințe private sau spații deschise de genul parcărilor/parcurilor/zonelor cunoscute pentru practicarea prostituției ori în spațiile special amenajate pentru aceste practici în statele care au reglementată practicarea prostituției)”.

Citește și: VIDEO: „Loverboy”, metoda preferată de încă un grup infracţional organizat, specializat în trafic de persoane. Fetele erau constrânse să practice prostituția în România și în străinătate

În răspunsul transmis la solicitarea noastră, Agenția a explicat numărul aproximativ constant de victime ale traficului prin faptul că „minorii, în general, reprezintă categoria cea mai vulnerabilă în fața traficului de persoane tocmai datorită vârstei, aceștia aflându-se în perioada de organizare și evaluare a intereselor sociale, erotice și de altă natură, sunt în perioada adolescenței când are loc amplasarea în grupurile de prieteni și apare identitatea Eu-lui, nevoia de independență este din ce în ce mai mare, sunt sensibili la evaluările celorlalți și apare și confuzia de rol.

Dorința de independență și de a-și crea propriul drum face ca adolescentul să accepte cu ușurință orice tip de promisiune pentru că este la vârsta la care socializarea se specializează și tinde să se organizeze în jurul nevoii primordiale de apartenență socială, la grupuri care să alimenteze nevoia legitimă de afirmare a identității personale”.

Am cerut un punct de vedere și Mădălinei Turza, fostă președintă a ANPDCA, actuală consilieră a premierului Ciucă și coordonatoare a Comitetului de monitorizare a implementării Strategiei Naționale Antitrafic, la nivelul Cancelariei Prim-ministrului. Nu am primit nici un răspuns până la publicarea textului.

Suspiciune de trafic pentru 122 de copii din sistemul de protecție în șapte luni și jumătate 

ANITP mai amintește că în 2021, a fost încheiat un protocol de cooperare între Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție și Poliția Română, prin care la nivelul direcțiilor județene de protecție a copilului să existe o persoană desemnată care să alerteze Direcția de Combatere a Criminalității Organizate din cadrul IGPR când există o suspiciune de trafic pentru un copil instituționalizat.

ANPDCA a precizat, la solicitarea reporterului, că protocolul a fost semnat în februarie 2021 și a devenit operațional la nivelul centrelor din subordinea DGASPC-urilor și Poliției în septembrie 2021.

Din septembrie 2021 până în 15 aprilie 2022, direcțiile au semnalat 122 de cazuri de copii potențiale victime ale traficului de persoane. Acest lucru înseamnă de 4,5 ori mai multe suspiciuni de trafic decât media cazurilor confirmate oficial de către Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane (ANITP) în cinci ani. 

Protocolul a fost încheiat după ce, în 2020, un raport al Comisiei parlamentare de anchetă privind situația copiilor dispăruți a arătat că 40 la sută dintre cazurile de minori dispăruți provin din centrele de protecție, potrivit datelor furnizate aleșilor de Poliția Română.

În cadrul audierilor, reprezentantele a două ONG-uri care ajută victime ale traficului de persoane, Iana Matei – Reaching Out Romania și Monica Boseff- Fundația Ușa Deschisă, au arătat că fetele instituționalizate sunt adesea traficate cu acceptul sau uneori pe mâna angajaților direcțiilor de protecție a copilului, copilele fiind „încurajate să plece să facă bani”.

În replică, reprezentanții DGASPC-urilor au transmis că nu au știut despre aceste cazuri sau că au anunțat autoritățile când au aflat despre un caz. Detalii despre raport, aici. 

Am cerut informații despre eficiența protocolului și la Inspectoratul General al Poliției Române (IGPR), fără să primesc un răspuns până la publicarea textului. Am întrebat-o și pe Mădălina Turza despre acest protocol, întrucât în mandatul ei a fost stabilită colaborarea dintre Autoritate și IGPR, fără să primesc un răspuns.

Informarea ANITP în sistemul de protecție: 1.800 de copii și 100 de angajați. În sistem sunt aproape 46.000 de copii și 32.000 de angajați

ANITP ne-a mai transmis că a desfășurat și campanii de informare destinate copiilor din sistemul de protecție: în 2021, au fost informați peste 1.800 de copii și tineri din sistemul de protecție și a instruit peste 100 de angajați din sistemul de protecție.

Pentru comparație, conform celui mai recent buletin statistic al Ministerului Muncii, din septembrie 2021, în sistemul de protecție erau 45.797 de copii, dintre care în centre 13.097, și 31.672 de angajați.

Cum ajunge Poliția să lase fetele traficate înapoi pe stradă

Psihologul Iana Matei, de la Reaching Out Romania, care lucrează cu copii victime ale traficului din 1999, arată că, din 2007, când au început să fie tot mai multe minore traficate, circa 75-80 la sută dintre fetele pe care le ajută provin din sistemul de protecție.

Acum, cel mai des, copilele sunt recrutate prin metoda loverboy: „Ele provin din familii dezorganizate sau centre de plasament, unde nu au avut model de dragoste sănătoasă, iar în mintea lor, este dragostea din telenovele.

Și mai trist este că Poliția din (*localitate din Argeș), în loc să lucreze cu noi, ne ia fetele din centru. Fetele fug, pentru că ele au o poveste de dragoste în minte, traficantul este iubitul lor. Poliția le trimite la Protecția Copilului, care le trimite înapoi pe stradă.

Noi avem în centru fete din toată țara. Dacă ea este victimă a traficului de persoane, prima măsură pe care o iei este relocarea. O scoți din mediul unde este vulnerabilă și în pericol și o duci în alt loc. Poliția le scoate din centru, le dă DGASPC-ului, care le trimite înapoi în localitățile de unde vin. Unde sunt și traficanții. Iar ele sfârșesc pe stradă. Pot să trag concluzia asta: că ei sunt de partea traficanților, că li se pare firesc ca fetele să stea pe stradă”, arată Iana Matei.

Psihologul evocă situații pe care le-a întâlnit, cu copile de 13 ani fugite la traficanți, iar polițiștii i-au spus că nu se pot duce să le ia, că vor fi acuzați de sechestrare de persoane. „I-am spus că, potrivit legii din România, trebuie să se ducă să o ia. Și mi-a răspuns că dacă ea acolo vrea să stea, să o las dracului acolo.

Cu o asemenea atitudine a forțelor de ordine, mă întreb nu ce șanse avem să oprim – dar să diminuăm – fenomenul traficului? Suntem primii în Europa. Dar nu mai avem rușine – ar trebui să facem asta din emaptie, din omenie, pentru că sunt copii și au nevoie de protecția noastră. Nu se întâmplă lucrul ăsta”.

Iana Matei arată că o mare problemă în România o reprezintă legislația, pentru că nu există o vârstă definită pentru cosimțământ, iar așa ajung prădătorii sexuali să scape cu pedepse mici pentru „sex cu minori”, faptă care ar trebui, de fapt, să fie încadrată ca viol.

„Prădătorul sexual targetează minorii pentru că sunt ușor de păcălit, le vinde fetelor o poveste de dragoste, băieților o poveste de viață îndestulată.

Ei nu au nimic pe lumea asta, decât pe noi, adulții din preajma lor, care ar trebui să-i protejăm și, atunci, copiii sunt lăsați la cheremul acestor prădători sexuali și noi nu facem nimic.

Au fost atâtea propuneri de modificare legislative, mereu apar tot felul de piedici, a fost contestată vârsta minimă la CCR (este vorba de vârsta de 16 ani, contestată de Guvernnul României, n.r.), au venit acum cu propunerea de 14 ani. Adică eu cred că le plac atât de mult fetițele, copilele, încât chiar nu le mai pasă, ai argument psihologic, dacă tu, ca legiuitor, nu ții cont de stadiul de dezvoltare al unui copil, înseamnă doar că ești de rea-credință”.

Iana Matei: Rapoartele ANITP, precum cincinalele

O întreb pe Iana Matei cum i se par datele prezentate de ANTIP despre numărul copiilor traficați care provin din sistemul de protecție.

„ANITP trebuie să facă rapoarte frumoase. Cifra este mincinoasă. Ei au avut probleme în diverse întâlniri organizate la nivel european, unde prezentau aceleași date frumoase, iar organizațiile din țările de destinație spuneau că nu este așa. Răspunsul ANITP, pentru care ar trebui să își ceară scuze public, a fost că victim este când ai un dosar, iar cifrele prezentate de țările de destinație reprezintă prostituatele din România care sunt libere să circule în UE. Eu am fost în sală când au spus asta.

Au uitat să menționeze cazurile lucrate în țările de destinație. Să menționăm și cazul Țăndărei, unde autoritățile din străinătate au încercat să-I prindă pe traficanți inclusive cu infracțiuni economice, iar ai noștri i-au lșăsat în libertate, iar ei s-au dus la CEDO ș icer bani pentru că au fost hărțuiți.

Partea asta a monedei nu o prezentăm, noi am rămas cumva în vremea comunistă, când trebuia să prezentăm cincinalele. Exact  în aceeași paradigmă suntem: toată lumea știe că avem probleme cu traficul, noi spunem că suntem ok. Ca și cu Colectivul – „avem tot ce trebuie”, punctează Iana Matei.

Cel mai recent raport publicat de Departamentul de Stat al SUA privind traficul de persoane din România (2021) arată că „Executivul României nu reușește să asigure pe deplin standardele minime pentru eliminarea traficului, dar face eforturi semnificative”. Între principalele probleme menționate în raport se numără și numărul extrem de mic de centre pentru recuperarea victimelor traficului, iar, în ansamblu, „serviciile acordate victimelor rămân inadecvate, lăsând victimele descoperite riscului de retraficare”. Raportul este disponibil aici. 

Cum am putea diminua în mod real numărul copiilor traficați

„Cu programe în comunități vulnerabile, ca să oprim fluxul, standarde pentru serviciile care ne lipsesc, seriozitate. Să lăsăm rapoartele minunate, să luăm măsuri concrete pentru copiii ăștia, mai multe centre pentru a lucra pe reintegrare. E departe deja. Măcar să lucreze în echipă cu cei care fac deja asta și nu le mai pune bețe-n roate”, explică Iana Matei.

Ea are singurul centru din România licențiat care ajută copiii victime ale traficului de persoane.

În opinia psihologului, autoritățile ar trebui să deruleze programe în comunitățile vulnerabile, să investească în after-school-uri și programe cu hrană caldă, pentru că, în caz contrar, acești copii vulnerabili vor ajunge în sistemul de protecție.

„Aceste măsuri au fost trecute în strategia ANDPDCA, dar nu au putut fi implementate din lipsă de fonduri. Continuăm acest cerc vicios: dacă am ține copiii în școală, nu am avea atât de multe victime. Și revin cu întrebarea: există voință politică pentru a face asta?”

O altă mare problemă pe care o evidențiază și Iana Matei se referă la numărul mic de centre specializate în a acorda asistență victimelor traficului .

„Noi nu avem servicii sociale complete, când ar trebui să fierbem ca să rezolvăm problema. Îți dau un exemplu: servicii pentru băieți exploatați sexual în România. Cum lucrezi cu acești copii? Nu avem standard. Servicii pentru mamele minore, cu copii, victime ale traficului. Avem centre maternale, dar ele nu sunt pentru victime ale traficului. Aici trebuie să ai protecție, să-i iei telefonul, ca să nu intre în contact cu traficantul.

Nu avem proceduri între DGASPC și ONG-uri. Ia, de exemplu, organizația Reaching Out, care lucrează cu victime ale traficului. Avem Legea 272/2004, pe care toată lumea o interpretează după ureche și sunt abuzuri peste abuzuri. Nouă ne vine DGASPC-ul în centru când vor ei.

Legea spune că avem o echipă managerială multidisciplinară, experții sunt ai noștri și DGASPC-ul numește un manager, asta înseamnă că noi ar trebui să lucrăm în echipă. N-ai să vezi. Noi facem toată munca, pe un salariu care este de două-trei ori mai mic decât al specialiștilor, cu ghilimelele de rigoare, din DGASPC-uri. Nu am posibilitatea să dau salarii mai mari. Vin și întreabă despre dosare, relația este a șefului de plantație și a sclavului de pe plantație.

Sunt o organizație licențiată – vii în centru, nu am nimic impotrivă, vezi dosarele, lucrăm împreună. Dar trimite-mi un email că vii în data x, să îmi aranjez și eu programul ca să fiu aici. Foarte supărați au fost, ei pot să vină când vor ei. AJPIS-ul (Agenția Județeană de Inspecție Socială, n.r.) poate să vină (în control inopinat, n.r.)”.

Iana Matei povestește că sunt polițiști din localitatea unde este centrul Reaching Out și angajați din cadrul DGASPC Argeș care denigrează ONG-ul: „Spun că ducem fetele „la produs”, că ceva se întâmplă în centru. Eu le-am spus, dacă au informații, să meargă să facă plângere la poliție. Dar ei știu că nu se întâmplă nimic. Este o formă de hărțuire și este un modus operandi. Uită-te ce se întâmplă acum cu Emilia Șercan, o împroști cu noroi ca să o decredibilizezi.

Noi ne vedem de drum, dar întreb: este posibil, în condițiile în care Reaching Out este singura organizație licențiată să lucreze cu victime minore? Singura într-o țară unde ar trebui ca fiecare DGASPC să aibă cel puțin un centru pentru victimele traficului, unde să le faci training? Din Mureș am avut o doamnă director care îmi spunea că supraveghetorii, cei care stau cu copiii zi și noapte, nu merg la cursuri, mă sună și mă întreabă: „ce faci atunci când …?” Ar trebui să vorbim cu ANPDCA-ul și cu Ministerul Educației să avem centre unde școala este înăuntru.

Trimiți fetele la școală, ele fug, stau pe stradă până le găsește poliția. Consiliere psihologică nu fac, tratament nu fac, reintră în cercul abuzului. Sunt furioase că le-ai prins, nu participă la consiliere, nu le ajuți nici pe ele, nici pe celelalte din centru, că le deranjează și pe ele crizele de nervi, urletele și țipetele.

Nu avem instrumentele necesare și cei de la Protecția Copilului își iau șuturi pe nemeritate, pentru că nu au intrumentele necesare, iar cei de la conducere își bagă capul în nisip ca struțul și spun noi avem de toate. Ne trebuie această procedură: cum să lucreze DGASPC-urile cu ONG-urile”.

Am întrebat și Ministerul Familiei, Tineretului și Egalității de Șanse, care are în subordine Protecția Copilului, ce politici publice formulează pentru a combate traficul în rândul copiilor instituționalizați. Nu am primit nici un răspuns până la publicarea acestui text.

Urmăriți PressHUB și pe Google News!

Articol publicat în Campania Națională de Conștientizare în privința Traficului de Persoane, derulată de Freedom House România în cadrul proiectului Stop-AT.

––––-

Urmăriți PressHUB și pe Google News