„Mi-a cerut poze dezbrăcată și i-am dat. Apoi am făcut unele chiar împreună. De atunci a început să se schimbe foarte mult. Mi-e și rușine să vă povestesc…eram o dată la el acasă și după ce am petrecut câteva ore împreună s-a apucat să scrie niște mesaje.
Tot bătea apropouri de un coleg, cum ar fi să vină și el. După câteva minute apare colegul în cameră și iubitul meu a zis că ne lasă câteva minute singuri că știm noi ce avem de făcut”.
Nu, relatarea de mai sus nu este desprinsă din vreo poveste erotico-dramatică. Este povestea unei adolescente căreia astăzi nu i se mai vrea spus numele, nu într-un astfel de context. Cu toate acestea, a ales să ne povestească întocmai primii pași, făcuți inocenți, către capcana traficului de persoane.
Ei îi vom spune, totuși, Maria. Este o tânără de 19 ani, care la scurt timp de la încheierea poveștii ce i-a marcat viața a ales să ne vorbească deschis despre experiența sa. Ea și-a început relatarea vorbind despre o iubire obsesivă.
Ne-am lămurit după ce i-am ascultat povestea: a avut de a face cu un loverboy, un personaj modern care acționează din ce în ce mai des în zilele noastre pentru a determina tinerele fete să practice prostituția, „din iubire” și „pentru familie”.
Haideți să începem să o cunoaștem pe Maria, așa cum era ea la frageda vârstă de 15 ani, atunci când a început povestea de așa-zisă iubire, urmând ca în cele din urmă să ne facă cunoștință cu cel care i-a marcat viața, încercând pe cât posibil să-i schițeze profilul pentru a fi mai ușor de identificat.
„Părinții mei au ales liceul la care să merg pentru că ei lucrau acolo. Nu erau profesori, erau muncitori. Îi vedeam lucrând în curtea școlii și uneori îmi era rușine de asta. Era un liceu de renume și m-am chinuit să învăț să intru, să le fac pe plac. Colegii mei aveau foarte mulți bani, adică nu mă puteam compara cu ei. Despre unii nu se spuneau lucruri prea bune, dar nu știam ce să cred. Am pus mâna pe carte… altfel nu puteam să mă fac văzută, nici măcar de profesori.
Pe el l-am cunoscut atunci, eram colegi. Nu a intrat pe merit în clasă cu mine, a intrat pe niște locuri speciale. Era genul ală, „bad boy”, știți ce zic? Poate e mult să spun că era rebel, dar făcea parte dintr-un grup luat în vizor de profesori, de director. S-au auzit lucruri și despre părinții lui, că ar fi proxeneți, dar nu știam ce să cred.
Avea un aer fresh, arăta bine, se vedea că are bani. Nu mai spun de tupeu, se lua de alți colegi, făcea mișto, dar avea cumva o limită. Eu am crezut în poveștile cu zâne – băiatul „rău” care se îndrăgostește de fata cuminte, de tocilară”.
Așa își începe Maria istorisirea despre prima ei poveste de dragoste. Nici cărțile, nici filmele nu mint atunci când aduc împreună personaje din două medii diferite care se îndrăgostesc și devin eroii acțiunii. Problema este că ficțiunile omit realitatea în care pasiunea puternică provoacă tragedii.
În cazul de față, nu vorbim numai despre iubirea oarbă și despre fluturii din stomac care-ți taie respirația, ci folosirea acestor senzații profunde pentru manipularea sentimentală, mentală, psihologică. Și nu o spunem noi, o spun specialiștii, o confirmă și Maria. Adolescenta noastră s-a lăsat năpădită de emoții până în punctul în care a ajuns victima unui loverboy, care urma să-i devină proxenet.
Lipsurile financiare și certurile de acasă – puncte sensibile perfecte
Și pentru că nu era suficient, tânăra provine dintr-o familie mult spus modestă. Vom afla, tot de la ea că nici viața de acasă nu era prea bună din cauza certurilor dintre părinți. Cauza? Banii, de cele mai multe ori. Lipsa materială se simțea și la școală și acasă, un cerc vicios din care a putut să scape doar având ceea ce alții nu credeau că poate obține vreodată: pe cel mai înstărit dintre toți.
„Nu doresc nimănui să audă din gura părinților ce am auzit eu. Își vorbeau foarte urât, uneori chiar și mie. Îmi spuneau că nu sunt bună de nimic, că nu o să fac nimic în viață, că nu știu decât să stau acolo (n.r. în camera mea) să citesc, și nu înțelegeam cu ce am greșit. Așa că am zis că de ce să stau numai în casă, dacă tot fac numai lucruri bune, îmi permit să ies și eu din cuvântul lor.
Așa că într-o seară i-am zis să ne vedem. Abia începuse liceul de vreo lună și îmi tot scria. Deci, ca să înțelegeți. El începuse să-mi dea mesaje, pentru teme, să mă mai întrebe de absențe, că nu prea venea la școală. Așa am ajuns să vorbim cu orele. Mă atrăgea mai ales pentru că știam că e băiatul mișto și că-mi dă atenție. Noi vorbeam noaptea, dar la școală nu mă băga în seamă, nici nu mă saluta. M-a atras situația, că era așa ca în filme și vedeam că nu spune la nimeni. Continua să râdă, să facă mișto de alți colegi mai retrași, pe mine mă ignora total, chiar dacă eram dintre cei slabi.”
După o ceartă zdravănă cu părinții, Maria acceptă întâlnirea cu noul coleg față de care începuse deja să aibă sentimente. Atunci ea îi povestește despre situația de acasă, despre felul în care părinții o tratează, despre injurii și neputință. El o asculta părând interesat și înțelegător, spunându-i că o să fie bine și că știe că cât de greu este să se confrunte cineva cu așa ceva.
Și atunci, evident că instabilitatea Mariei și-a găsit echilibrul în cel care o privea fără să o judece, în cel care o înțelegea și o accepta așa cum e. Maria nici nu a mai băgat de seamă când el i-a povestit că sta singur de la 9 ani pentru că ambii părinți au făcut închisoare pentru proxenetism.
L-a ascultat cu la fel de multă înțelegere, crezând că și el are probleme în familie și asta îl tulbură. Și, ce-i drept, pentru o tânără de 15 ani a vedea sub imaginea unui „bad boy” un suflet atât de profund și de misterios în care credea că a găsit înțelegere, este un motiv excelent de a se lăsa cucerită, mai ales că doar ea avea onoarea de a afla aceste dedesubturi. Cel puțin așa a făcut-o să creadă.
Imaginea elevei perfecte ascundea un secret incitant
„Începusem să am o viață dublă. Colegii mei nu știau că noi avem o relație pe ascuns. Nimeni nu a știut și asta pentru mine a fost cu atât mai interesant. Privirile alea pline de interes aruncate în public, fără ca cineva să vadă… . Avea o pasiune incredibilă, mă privea și simțeam că suntem doar noi acolo.
Apoi mi se făcea rușine de el, de ce simțeam atunci, era prea multă energie. Era o iubire oarbă și, pe lângă că era un tip foarte mișto, îmi plăcea să știu că sunt singura care-l cunoaște, dincolo de aparențe. Că sunt singura care-i știe situația de acasă, doar eu știam cât de mult a suferit. Erau doar minciuni, evident.
(…) Nu am dat de bănuit niciodată. Nu mi-a zis să nu spun de noi, dar era logic, dacă el în public mă ignora total, mi-am dat seama că nu vrea să se știe. M-am consolat eu cu timpul, ba că oricum nu ar fi acceptat nimeni, ba că s-ar fi băgat prietenii lui că stă cu una ca mine. Apoi am dus-o la extremă: mă mințeam că-l iubesc atât de mult încât trebuie să-mi țin sentimentele departe de toți.”
Mi-a spus că el vrea o iubită care să-i facă bani”
Lucrurile s-au schimbat după un timp, așa cum probabil era de așteptat. Simțind terenul slab, tânărul a înțeles că de acum poate face tot ce își dorește și se poate impune în fața Mariei. Tot ea ne povestește că îl iubea atât de mult încât avea impresia că el e totul. Îl vedea peste tot, îl întâlnea oriunde.
El se transformase în universul ei: gândea cum credea că el ar vrea, se comporta cum credea că lui i-ar face plăcere. Credea că povestea lor e unică, cum se mai găsește doar în romanele universale celebre. De aceea a numit acest sentiment obsesie. Era în mintea ei, permanent, oricât de filosofic ar suna.
Asta în timp ce el își păstra independența, prietenii la fel de dezinteresați, preocupările la fel de mediocre. De altfel, era mereu rece în relația cu Maria. Nu se lăsa năpădit de sentimente, oricum nu le avea. Ea devenise dependentă emoțional de el, tocmai pentru că tânărul reușea să se stăpânească atât de bine. Deci, nu i-a impus el să fie într-un anumit fel, ci s-a adaptat de bunăvoie, de teamă că ar putea fi lăsată deoparte.
Când a simțit că Maria ar fi capabilă de cele mai controversate sacrificii pentru el, a trecut la acțiune. Și poate un impuls a fost și dezinteresul ei față de trecutul familiei lui, căci în naivitatea vârstei ei, credea că alături de el nu are cum să i se întâmple ceva rău.
„Mi-a spus că el vrea o iubită care să-i facă bani. Adică să o ducă în afară… . L-am întrebat, mai în glumă, mai în serios, dacă mă ia de soție. A zis că da, sigur. Să facem 18 ani și imediat plecăm din țară sau și mai devreme dacă ne dau părinții procura. Eu am zis da, dar n-am avut atât de mult curaj încât să fac asta. Mi-a spus că pentru el nu e o problemă, că ma va iubi oricum, că pentru el nu contează că până la urmă muncesc pentru familie. Îmi zicea că de ce să rămân eu cu ai mei să mă chinui, mai bine plecăm împreună că o să fie bine, facem bani și stăm liniștiți.
Mi-a cerut poze dezbrăcată și i-am dat. Apoi am făcut unele chiar împreună. De atunci a început să se schimbe foarte mult. Mi-e și rușine să vă povestesc…eram o dată la el acasă, și după ce am petrecut câteva ore împreună s-a apucat să scrie niște mesaje. Tot bătea apropouri de un coleg, cum ar fi să vină și el.
După câteva minute apare colegul în cameră și iubitul meu a zis că ne lasă câteva minute singuri că știm noi ce avem de făcut. Practic voia să mă dea. Evident că nu am acceptat, am început să plâng, îl întrebam cum poate să facă asta. El mă tot ruga să nu fac nazuri. Până la urmă colegul a plecat. Îmi era așa frică că acum va afla toată lumea. M-a asigurat că nu va ști nimeni nimic.”
Nu că l-ar fi deranjat prea mult, dar Maria a ales să se retragă atunci pentru o perioadă de timp. 2 luni l-a ignorat complet și a refuzat să-i răspundă la mesaje. Pasiunea puternică, dorul, sentimentele, au oprit-o din a se îndepărta de el și a ajuns în aceeași situație.
Un motiv în plus pentru tânăr să creadă că Maria nu va renunța la el indiferent de ce ar face, mai ales că în această perioadă de timp băiatul nu ar fi dat mari semne de remușcări. Singura care nu a dormit cu nopțile a fost Maria, oscilând mereu între durerea trădării și dorul imens. Și emoțiile instabile au rolul lor, un loverboy adevărat știe că doar confuzia poate crea premisele perfecte ale manipulării.
Loverboy prin tradiție, moștenire de la părinții proxeneți
Curând avea să afle adevărul total, de la el. I-a povestit situația familiei lui: atât mama, cât și tatăl lui se ocupau de racolat fete, femei. Amândoi au făcut ani grei de închisoare, pentru că le obligau să se prostitueze. După ce au scăpat de sentințe, tatăl lui a găsit altă modalitate: loverboy. Ba chiar atunci avea o relație în paralel cu căsătoria cu o tânără din Italia. Fiul nu s-a îndepărtat de la modelul tatălui, din contră, moștenise întocmai talentul de a manipula prin intermediul sentimentelor.
„Era ceva extraordinar. În pauze mai vizitam colege de la alte etaje. Pe fiecare palier era câte o fată care plângea după el. S-a întâmplat ca o dată să fiu cu o prietenă în curtea școlii, iar el să treacă pe acolo. Instant fata cu care eram a început să plângă că nu o mai bagă în seamă. Eu am ținut-o în brațe și am consolat-o. Ea nu știa nimic, el ne-a ignorat.
Cunoscuse o fata mai mică, tot din liceu. S-a îndrăgostit de el și ce credeți? Îi dădea bani. Ea lui. Eu știam, dar avea puterea de a ne face, pe fiecare dintre noi, să credem să suntem cele mai importante pentru el și restul nu contează, sunt doar în treacăt. Noi vorbeam în continuare de viitor, că o să plecăm în străinătate și că eu…mna. Am aflat mult mai târziu că ne făcea aceleași promisiuni”.
„Mi-a fost teamă să nu trimită pozele cu mine, mă manipula din umbră”
Trecuse deja trei ani și Maria era în aceeași relație toxică, ascultând aceleași promisiuni false și crezând în schimbarea celui care voia să o schimbe. Din astfel de situații numai lovirea de adevărul crunt te mai poate scoate la lumină și asta s-a și întâmplat.
Având siguranța că doar pe ea o iubește și că restul sunt doar pasiuni trecătoare, Maria putea să bage mâna în foc că o consideră importată și că ar face mereu orice pentru ea. Se înșela complet, era doar o marionetă foarte bine ghidată de sentimentele în spatele cărora stătea un munte de gheață cu interese foarte bine ascunse.
„Am pierdut o sarcină. Eram la școală și mi s-a făcut rău dintr-o dată. N-am spus nimănui. M-am îmbrăcat și am plecat la spital…acolo am aflat. A fost ca un trăsnet pentru mine. L-am sunat, trebuia să fie acolo, să mă susțină.
Era la aparate atunci și mi-a zis că nu poate să vină că pierde banii. Simțeam cum se scurge viața din mine când singurul sprijin pe care credeam că-l am mă abandona în cel mai greu moment de până atunci. M-am rugat de medici să mă lase să plec acasă în ziua aia, că nu puteam să lipsesc. Eram disperată și îmi era extrem de frică. Ce spuneam acasă?
Când am plecat, pe drum m-am întâlnit cu două colege. Era să trec pe lângă ele fără să le văd efectiv. Nu mai vedeam nimic, nu mai vedeam pe nimeni. M-au oprit și m-au întrebat ce am. Am început instant să plâng în hohote, dar nu le-am spus nimic, am ținut în mine toată durerea și le-am zis că mi-a fost rău.
M-am certat cu el în ziua aia, l-am întrebat de ce nu a venit. Mi-a zis că nu-i pasă, că e bine dacă s-a rezolvat problema. Peste asta n-am mai putut să trec, pentru că mă durea extrem de tare, nu mai știam cine sunt, unde sunt. Dar am înțeles că lui nu-i pasă și că nu o să facă nimic pentru mine vreodată.
Mi-a fost teamă de poze. Am dormit nopți întregi cu teama că o să ajung de râsul școlii sau pe vreo rețea de socializare. Nu m-a amenințat niciodată, de ce să zic. Dar uite, asta mă făcea să tac. Mă manipula din umbră, că doar eram conștientă că le are. Mi-a fost atât de frică…credeam că voi dezamăgi pe toată lumea.
Am avut coșmaruri cu ziua aia. La școală mă privea cu același cinism, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Pentru el era simplu totul. Nu-și vedea decât interesul. Ne mai întâlneam singuri pe scări și mă întreba când ne mai vedem și noi. Îi ziceam să mă lase în pace, dar cu ton moderat, să nu ajungem la ceartă să-mi dea vreo poză.
Nostalgia loverboy-ului, o afecțiune la fel de periculoasă ca depresia
Un singur noroc a avut Maria: că aceste lucruri s-au petrecut la finalul clasei a XI-a, iar apoi au intrat în vacanța de vară. N-au mai existat prilejuri de întâlniri neașteptate, mai ales că el a plecat la tatăl lui în Italia. Când s-a văzut singură, lăsată de izbeliște în fața unei situații căreia o adolescentă nu știe și nici nu poate să reacționeze, a înțeles minciuna din spatele cuvintelor goale.
Apoi, mai erau și celelalte fete pe care nu le considera importante, dar interesul lor față de el a trezit dubii, deci și ele aveau aceleași simțiri profunde. Atunci a înțeles că are un efect asupra tuturor fetelor cu care intră în contact.
„Nu știu ce am căutat acolo. Azi nu știu ce face, l-am blocat peste tot să nu-l mai văd. Cică e plecat în străinătate cu actuala iubită, a plecat imediat după bac. Probabil că face ce și-a propus, la ce putere de convingere are, cred că tânăra respectivă e mândră și că e cu el și că e acolo. O să vadă ea mai târziu, când o să-și dea seama. Dacă o să-și mai dea…
Dacă mi-a fost greu să trec peste? DA. Extrem de greu. Pentru că el era totul, îmi era confident, îmi era prieten, iubit. Aveam încredere oarbă și când a plecat a rămas un gol. În fiecare dimineață citeam ultimele mesaje de la el ca să-mi aduc aminte cu câtă indiferență m-a tratat și să mă tot doară până o să-mi intre în cap că nu mai trebuie să ajung jucăria nimănui.
N-am făcut consiliere pentru că n-am avut curajul să vorbesc. Dar am căutat salvarea în mine, mi-am tot repetat că pot, că o să ajung departe muncind, că eu nu sunt un nimic doar pentru că n-am o familie înstărită sau unită. O să am într-o zi. La mine efectul despărțirii a fost pe etape: întâi m-a dărâmat, apoi m-a întărit. Ambiția mea de azi s-a născut atunci, când n-am mai avut nimic de pierdut.
(…) Ah, clasa a XII-a…păi nu prea mai venea deloc pe la școală și oricum deja era cu fata cealaltă. Eu eram uitată deja, oricum mă ignora și înainte. De poze am început să nu mă mai tem, avea el altă victimă în vizor.
O singură problemă am observat că am…am rămas așa cu o nostalgie. Încă mai am tendința să caut energia lui, toxicitatea aia. Îl caut în orice persoană întâlnesc, până îmi dau seama de asta. A fost un rău care mi-a făcut bine…mă ducea la pierzanie, dar era casa mea”.
„Tuturor celor care sunt victime ale metodei loverboy le spun să deschidă bine ochii”
Despre drama Mariei, dar și despre amploarea metodei loverboy ne-a vorbit psihologul Andreea Șipoteanu-Constantinescu, cu o amplă experiență în lucrul cu tinerii și cu adolescenții:
„O să încep prin a spune că atât Maria, cât și băiatul care o manipula după bunul plac proveneau din familii dezorganizate. Din această cauză, Maria căuta afecțiune și siguranță din partea celui pe care îl iubea. Metoda loverboy este des întâlnită în rândul adolescenților și de cele mai multe ori agresorii își aleg victima după un anumit profil, cum s-a întâmplat și în cazul Mariei: o fată timidă, naivă, sensibilă și ușor de influențat.
Traficanții și-au schimbat și ei metodele în ultimii ani. Tinerele nu mai sunt luate cu forța, ci manipulate, cucerite și convinse să producă bani destul de ușor.
Maria a fost atrasă de șarmul, de promisiunile, de vorbele dulci și pasionale ale tânărului care avea să-i devină cea mai aspră lecție vieții sale.
Cu toate că relația celor doi a început cu „sprijin emoțional”, pe parcurs totul s-a năruit și cu siguranță de acest lucru s-a convins Maria când a aflat că este însărcinată și tot atunci a pierdut copilul. În acea zi a pierdut două ființe dragi pe care încă nu era pregătită să le primească în viața ei, dar pentru care plecarea lor a reprezentat un gol imens în sufletul fetei.
În calitate de psiholog, susțin că timpul vindecă această rană a sufletului, însă cicatricea rămâne. A fost o lecție din care Maria a învățat multe și a găsit resurse suficiente pentru a trece peste cumplita experiență. Tuturor celor care sunt victime ale metodei loverboy le spun să deschidă bine ochii și să solicite sprijin real din partea specialiștilor și mai ales din partea familiei pentru a nu-și distruge viața.”
