Undeva, în Iaşi, într-o casă din Galata, doi tineri ucraineni, Olena şi Eugen, monitorizează noapte de noapte, adesea oră de oră, situaţia de pe frontul din Ucraina. Eugen e din Kiev, Olena din Harkiv. Teodor, fiul lor, şi-a petrecut cea mai mare parte din viaţa sa de doi ani şi opt luni în Iaşi, oraş în care Eugen şi-a împlinit în 2019 visul de a se angaja la Amazon.
Dar gândurile lui Eugen şi ale Olenei se îndreaptă minut cu minut înspre Kiev şi Harkiv. Acolo unde le sunt părinţii. Şi fiecare ştire despre focuri de armă, bombe, explozii, atacuri îi înspăimântă şi îi face să se simtă vinovaţi în acelaşi timp.
Îşi reproşează că nu au reuşit să-şi convingă familiile să plece din calea războiului. Ar vrea, în acelaşi timp, să le accepte alegerea de a rămâne în casele lor din Ucraina asediată. “E alegerea lor, e alegerea lor”, repetă des Eugen, iar vocea îi devine gravă, joasă, ezitantă, de parcă războiul s-ar opri cu totul dacă el, Eugen, nu l-ar mai pomeni.
De mai bine de o lună de zile, toţi trăiesc un coşmar greu de descris în cuvinte.
Citește articolul integral pe Ziaruldeiasi.ro
