Energie, inflație, lanțuri de aprovizionare, consecințe ale luptei cu pandemia. UE se luptă cu mai multe crize în același timp, potrivit Deutsche Welle. Care ar fi soluţiile?
Majorarea ratei dobânzii
După mai mulți ani de politică a ratei zero a dobânzii, Banca Centrală Europeană (BCE) a hotărât, în sfârșit, joi, 21 iulie, schimbarea macazului, majorând rata dobânzii cheie de la zero la 0,5%. BCE urmează să mai facă și alte majorări.
Este mai mult decât discutabil dacă acest lucru va fi suficient pentru a ține sub control inflația ridicată de 8,6% din zona euro. Aceasta mai cu seamă că principalele motive ale creșterii prețurilor sunt în afara controlului UE: prețurile la energie au urcat din cauza cererii puternice ca urmare a pandemiei, dar și din cauza războiului Rusiei împotriva Ucrainei. De asemenea, lanțurile de aprovizionare rupte în comerțul global determină creșterea prețurilor.
În plus, BCE se află într-o situație dificilă în ceea ce privește majorarea ratelor dobânzilor. În teoria economică, prețurile cresc, de obicei, în perioadele de boom, când toate capacitățile sunt utilizate în totalitate. Ratele mai mari ale dobânzilor au un efect de atenuare, deoarece fac creditul mai scump și, prin urmare, încetinesc și activitatea economică.
Citește și: Adevăr și reconciliere pentru plagiatori
Acum, însă, inflația lovește toate statele UE, care ies slăbite din pandemie, cu datorii, în parte, mari. Prin urmare, o slăbire suplimentară a economiilor aflate deja în dificultate prin creșterea ratelor dobânzilor nu este lipsită de riscuri.
Instrument anticriză TPI
Sfârșitul politicii ratei zero a dobânzii readuce în actualitate o fantomă din trecut, care a adus zona euro în pragul colapsului în urmă cu mai bine de zece ani: condițiile de creditare foarte diferite ale statelor membre.
Țările se împrumută pe piețele financiare prin emiterea de obligațiuni de stat. Cu cât investitorii au mai multă încredere în solvabilitatea unei țări, cu atât mai mici sunt ratele dobânzilor pe care țara respectivă trebuie să le plătească pentru datoria sa. În schimb, țările cu datorii mari și economii mai slabe sunt „pedepsite” de creditorii care aplică rate mai mari.
Această discrepanță, numită și „spread”, se mărește din nou. Italia, de exemplu, a trebuit să plătească o dobândă cu 1,21% mai mare decât Germania în urmă cu un an pentru a împrumuta bani pe zece ani. Între timp, ”spread”-ul aproape că s-a dublat, ajungând la 2,26.
Țări puternic îndatorate, precum Italia, ar putea avea probleme, deoarece costurile mai mari ale dobânzilor reduce marja de manevră fiscală a decidenților politici. În timpul crizei datoriilor, în 2010, participanții de pe piață au început să speculeze împotriva anumitor state, făcând astfel un fel pariu pe prăbușirea uniunii monetare.
Pentru a preveni o repetare a acestei crize, BCE a creat un nou instrument special. Prin programul de achiziționare de obligațiuni TPI (Transmission Protection Instrument) dorește să împrumute bani în special acelor state în care piețele au foarte puțină încredere. Aceasta se dorește a fi un semnal la adresa speculanților: nu pariați pe sfârșitul uniunii monetare, nu puteți decât să pierdeți.
Dezavantajul noului instrument este că BCE nu are voie să se angajeze în finanțarea directă a statului. Prin urmare, sunt previzibile dispute îndelungate în instanțe cu privire la limitele mandatului BCE. O dată în plus va deveni clar cât de diferite sunt cererile pentru o politică monetară comună, iar aceasta să încurajeze pariurile împotriva uniunii monetare.
Planul de urgență în domeniul energiei
Creșterea prețurilor la gaze a determinat Comisia Europeană să elaboreze miercuri, 20 iulie, un plan de urgență pentru energie. El prevede o reducere cu 15% a consumului de gaze în UE în iarna următoare.
În cazul în care această cantitate nu este economisită în mod voluntar, Comisia Europeană dorește să oblige țările membresă facă economie. Astfel, anumite sectoare economice ar putea primi mai puțin gaz. Sunt prevăzute și stimulente financiare pentru companiile care trec la alte surse de energie.
Cu toate acestea, planul de urgență trebuie aprobat de statele membre ale UE pentru a intra în vigoare. Spania și Portugalia și-au anunțat deja rezistența și au respins planul ca fiind „nesustenabil”. Controversele sunt abia la început.
Sprijin de stat pentru cetățeni
Multe țări UE au elaborat pachete de măsuri de ajutor pentru a ușura povara inflației în creștere și costurile ridicate ale energiei pentru cetățeni, dar și pentru a atenua oarecum furia electoratului.
Acestea variază de la scutiri de impozite la reduceri la facturile de electricitate și plăți directe în numerar, până la participații ale statului în companii aflate în dificultate, cum ar fi cazul furnizorului german de energie Uniper.
Mărimea pachetelor de ajutor variază semnificativ de la o țară la alta. Însă toate au în comun faptul că împovărează bugetele de stat și adâncesc și mai mult datoria. Iar toate acestea se adaugă la poverile pe care țările le-au acumulat în timpul pandemiei. Cum pe piețele financiare situația este urmărită cu atenție, am putea asista la creșterea spread-urilor.
Fondul UE pentru reconstrucție
Pentru a suporta povara enormă a pandemiei, UE a lansat în 2020 un fond de redresare. Cu un volum de 750 de miliarde de euro, acesta este cel mai mare pachet de ajutor din istoria comunității europene. Banii sunt destinați să ajute țările să treacă peste criza economică cauzată de pandemie, permițând în același timp investiții menite să facă economiile mai prietenoase cu clima și mai digitale.
La fel ca multe alte măsuri de combatere a crizei din UE, fondul de redresare transmite semnale contradictorii. Pe de o parte, este menit să semnaleze unitatea și puterea comunității, căci este pentru prima dată când statele UE își asumă o datorie comună în acest scop. Pe de altă parte, disputa din timpul negocierilor a arătat cât de mari sunt neînțelegerile dintre țările UE. Conflictele și compromisurile vor însoți probabil Uniunea Europeană și în viitor.
Sursă: Deutsche Welle
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
