România postdecembristă avansează lent spre o democrație funcțională, perturbată periodic de abuzuri politice exercitate asupra libertății de exprimare. Felul cum au gestionat autoritățile fenomenul dezinformării în timpul pandemiei, suspendând site-uri media fără criterii clare și încercând să impună interdicții similare privind știrile false despre Ucraina, ilustrează lipsa transparenței și a competenței actului politic.
Trecutul comunist încă persistă în memoria mai multor generații care își amintesc de cenzură, de frica de a vorbi, de a asculta posturi străine și chiar de a folosi unele cuvinte. Scriitorii și jurnaliștii știau că nu pot folosi, de exemplu, cuvinte ca „portocală”, „coadă”, „banană”, „frig”, „foame”, „întuneric” etc. iar numele lui Nicolae Ceușescu și al Elenei trebuiau scrise pe un singur rând, pentru a nu se permite aluzii generate prin despărțirea în silabe (lae, ceau).
Dacă apăreau în volume cuvinte „interpretabile”, cenzura oficială avea grijă să le elimine sau, mai mult, să respingă cartea sau articolul de la publicare.
Dictatura curăță vocabularul
Războiul din Ucraina a readus în memoria lumii crimele celui de-al Doilea Război Mondial. Gropile comune unde au fost aruncați civili torturați, femeile violate în fața copiilor, bătrânii uciși în pragul casei, deportările despre care încă nu se știe destul, toate amintesc de ororile comise în Europa secolului trecut.
Dar și cuvintele ucid deși, în fața asasinatelor cu mii de morți, pare să conteze mai puțin. Legea semnată în martie 2022 de Putin pentru a da lovitura de grație libertății de exprimare și libertății presei a impus eliminarea unor cuvinte ca „război” și „invazie” referitor la agresiunea rusă în Ucraina.
Este permisă numai terminologia oficială de „operațiune militară specială”, sintagmă inventată în laboratoarele putiniste ale dezinformării. Utilizarea cuvintelor prohibite este considerată răspândire de „informații false” și se pedepsește cu până la 15 ani închisoare.
Cazul jurnalistei Marina Ovsianikova, care a avertizat publicul că este mințit la televiziunea de stat și a afișat pancarta cu îndemnul „Opriți războiul!”, ilustrează funcționarea cenzurii ca mecanism de reducere la tăcere a vocilor critice.Jurnalista a fost ridicată de miliție, audiată 14 ore, amendată și se află în așteptarea unui proces fără speranța judecării imparțiale, riscând ani de detenție.
Paradox: Rusia folosește sateliții de televiziune occidentali pentru cenzură
Decretate „organizații extremiste” mass-media internaționale prezente la Moscova au fost suspendate, canalele de televiziune și radio au fost scoase din grilele de program, redacțiile BBC, Europa Liberă, Le Monde etc. au fost închise. Rețelele sociale au fost interzise.
Comitetul „Denis Diderot”, specializat în transmisia prin satelit, a lansat un apel internațional după ce două platforme de Pay Tv rusești, NTV Plus (parte a Gazpron Media holding) și Trikolor au exclus canalele de știri CNN, Deutsche Welle, BBC World, France 24, Euronews în limba rusă, TV5 Monde, NHK World, operate pe sateliții EUTELSAT guvernați de Convenția organizației interguvernamentale franceze Eutelsat IGO.
„Este paradoxal și inadmisibil ca sateliții europeni să fie folosiți exclusiv pentru canalele TV rusești care difuzeză doar propaganda oficială a Kremlinului și unde canalele de știri vestice sunt interzise pe infrastructura administrată sub legea franceză printr-o convenție interguvernamentală!”, se arată în apel.
EUTELSAT 36E este satelitul de pe care 30% din publicul Rusiei primește semnal TV. Restricția, pe motivul inventat al „informațiilor false” despre războiul din Ucraina, face ca rușii să înghită exclusiv propaganda și să ignore ororile de la Bucha, Cernihiv, Borodianka.
Citește și: Dezinformarea, cum se face: troli, boți și persoane în carne și oase la TV
Teroriștii și extremiștii
Conceptele „extremism”, „terorism”, „informații false”, „trădare” au primit o semantică schimbată, în acord cu ținta politică și militară a Kremlinului, căruia nu i se cere în Rusia să motiveze nimic: nici asasinarea „teroristului” Boris Nemțov, principalul opozant al lui Putin, nici împușcarea jurnalistei de la Novaia Gazeta, Anna Politkovskaia, care a dezvăluit adevărul despre războiul cecen.
În limbajul oficial al Kremlinului revin termeni uzuali din timpul Războiului rece ca „sabotaj” și „trădător”, termeni utilizați pentru interzicerea recentă a Europei Libere în limba rusă:„Anunț cu adânc regret suspendarea astăzi a operațiunilor noastre în Moscova. Nu este o decizie proprie a Europei Libere, ci una forțată de asaltul regimului Putin asupra adevărului. După ani de amenințări, intimidări și hărțuieli asupra jurnaliștilor noștri, Kremlinul, disperat să prevină aflarea adevărului de către cetățenii ruși despre războiul ilegal din Ucraina, îi califică acum pe jurnaliștii onești ca trădători ai statului rus”, a spus Jamie Fly președinte și CEO al Europei Libere.
Adevărul este prohibit în Rusia contemporană iar legile și instituțiile lui Putin au inventat mașinăria perfectă a minciunii. Antecedentele legii „informațiilor false” referitoare la „activităţi ale organelor de stat ruse în afara teritoriului rus” sunt numeroase în epoca Putin. În 2021 Duma de stat a adoptat o lege care permite eliminarea din alegeri a formațiunilor considerate „extremiste”. Ceea ce s-a și întâmplat cu organizația opozantului Alexei Navalnîi evaluată de instanțele regionale ca „extremistă” și „destabilizatoare”. Dacă descurajarea nu reușește prin abuzurile repetate, executate la ordin de instituțiile statului, atunci se trece la încarcerare și la otrăvirea cu Noviciok.
Dar Rusia lui Putin, aflată în focus azi, nu este singulară în folosirea termenilor de „terorist” sau „extremist” pentru a limita libertatea presei sau dreptul la liberă exprimare a societății civile. Belarusul dictatorului Lukașenko este campion în acțiuni riscante de a opri orice apreciere critică la adresa regimului.
Considerată una din cele mai periculoase zone pentru jurnaliști, pe locul 158 din 180 în Indexul Libertății Presei pe 2021, Belarus a ignorat toate convențiile internaționale în materie de aviație civilă și a deturnat un avion de linie pentru a-l aresta pe activistul civic Roman Protasevici de la Nexta.
În 2021 un tribunal obedient a dispus închiderea a două site-uri de știri independente Tut.by și Zerkalo.io, confiscând totodată bunurile companiei media și arestând angajații. Ministerul de interne din Belarus le calificase ca „platforme de propagandă a activităților extremiste care doresc să incite ostilitate și diviziune socială, să organizeze proteste în masă, și să incite antipatie politică și ideologică”. Cu aceleași pretexte a fost închisă televiziunea Belsat și au fost arestați zeci de jurnaliști.
Ungaria condusă de un lider autoritar, Viktor Orban, câștigător al alegerilor recente, a impus restricții și a modificat legea electorală pentru a defavoriza opoziția. În discursul oficial, liderii opoziției au fost etichetați ca „amenințare la siguranța națională”, „globaliști”, „agenți anti-naționali”. După invadarea Ucrainei, Orban a inventat o nouă manipulare a electoratului pentru a compromite opoziția, declarând fără nicio dovadă că opoziția vrea să trimită tineri din Ungaria să lupte în Ucraina împotriva Rusiei.
„Escaladarea cuvintelor”
Războiul termenilor, resuscitat de războiul de pe câmpul de luptă, produce dispute și în limbajul diplomatic. După ce a evitat un timp să rostească verdictul de „genocid” referitor la acțiunile Rusiei în Ucraina, președintele Biden a vorbit despre genocid după ce au început să fie documentate atrocitățile de la Bucha și din alte localități de unde trupele rusești s-au retras.
Zelenski a salutat ieșirea din prudență a președintelui SUA subliniind că „a spune lucrurilor pe nume este esenţial pentru a te opune răului”.
Mai categoric a fost Justin Trudeau, premierul Canadei, care a afirmat că „este absolut corect ca oamenii să folosească cuvântul genocid în privința acțiunilor Rusiei”.
Președintele Franței a rămas rezervat argumentând că „escaladarea cuvintelor nu servește cauzei”. Emmanuel Macron a declarat pentru televiziunea France 2 că preferă să fie „prudent cu termenii”, oprindu-se la termenul de „crime de război”.
„Aş spune că Rusia a declanşat de o manieră unilaterală un război brutal, că în prezent s-a stabilit că au fost comise crime de război de către armata rusă şi că acum trebuie găsiţi cei responsabili”, a subliniat președintele francez.
Prudența sa a fost ironizată pe rețelele sociale ucrainene unde a circulat verbul „a macrona”, adică a se arăta îngrijorat de ceva fără a trece la acțiune.
