Pentru a înțelege de ce Austria se opune intrării României și Bulgariei în spațiul Schengen, dar susține Croația în acest demers, este obligatoriu să înțelegem cum a evoluat în UE criza migranților din 2015 și până în prezent și modul în care s-au raportat statele UE la această criză.
Din acel moment, introducerea controalelor la frontieră, prin invocarea Codului Frontierelor Schengen, a devenit normă pentru 6 state UE: Norvegia, Austria, Suedia, Germania, Danemarca și Franța.
Mai exact, câteva state puternice în Uniunea Europeană au început să conteste eficiența și chiar legislația spațiului Schengen, punctul culminant fiind atins chiar în acest an, în aprilie 2022, când Curtea Europeană de Justiție (CJUE) a emis o decizie prin care amintește statelor UE că nu mai respectă dreptul la liberă circulație în spațiul Schengen și că abuzează de o prevedere care poate fi invocată doar în situații excepționale pentru reintroducerea controalelor la frontiere.
Decizia CJUE stabilește limite clare pentru reintroducerea acestor controale și „pune presiune asupra instituțiilor politice ale UE pentru a pune capăt discrepanțelor actuale dintre lege și practica statului, fie prin aplicarea, fie prin reformarea cadrului juridic existent”, explică Pola Cebulak și Marta Morvillo, ambele asistent profesor în drept european la Universitatea din Amsterdam, într-un articol aici.
Citește și: Austria și Olanda au votat împotriva aderării României și Bulgariei la Schengen
Decizia Curții Europene este cu atât mai interesantă cu cât reclamantul de la care a plecat controversa juridică a fost chiar un cetățean austriac, supărat că i se cer actele de identitate la granițele Austriei.
Austriacul a contestat amenda într-un tribunal austriac, pentru că a refuzat să prezinte actele de identitate poliției de frontieră, iar instanța respectivă a cerut CJUE să lămurească controversa.
De amintit că tratatele UE oferă dreptul la liberă circulație a cetățenilor în statele din zona Schengen, dar legislația europeană a prevăzut și o situație excepțională: în momentul în care un stat UE se confruntă cu riscuri majore de securitate, el poate invoca Codul Frontierelor Schengen și anunță astfel Comisia Europeană că reintroduce pentru maximum șase luni controalele la frontierele interne.
Comisia poate emite un aviz cu privire la necesitatea măsurii și la proporționalitatea acesteia, dar nu are drept de a bloca decizia unui stat membru de a reintroduce controlul la frontieră.
Ce s-a întâmplat în realitate este că cele șase state UE au abuzat de această prevedere și au transformat situațiile excepționale în normă.
SUSȚINE PRESShub. Donează sau redirecționează o parte din impozitul pe venit/profit
Pentru exemplificare, din 2015 până în 2021, Austria a invocat dreptul de a reintroduce controale la frontierele cu Ungaria și Slovenia de 14 ori. În același timp, Germania a reimpus controale le frontiera cu Austria de nenumărate ori.
În prezent, Suedia reintrodus controale la toate frontierele interne invocând fluxurile ilegale de imigranți din noiembrie 2022 până în iunie 2023.
În aceeași situație se află și Franța: din noiembrie 2022 și până în aprilie 2023, acest stat a reintrodus controale la toate frontiere interne, precum și la cele maritime și aeriene invocând noi amenințări teroriste, criminalitatea organizată, trafic de persoane, migrație ilegală, fluxurile de migranți provenind din Ucraina.
Aici poate fi consultată toată lista de notificări către Comisia Europeană privind introducerea controalele la frontierele.
La întrebarea de ce Austria se opune intrării în Schengen pentru Bulgaria și România, dar nu și pentru Croația, un posibil răspuns poate fi găsit citind presa europeană a anilor 2015-2016, care a scris pe larg despre criza imigranților.
Deși Croația este apropiată geografic de Austria, niciodată nu au existat tensiuni ridicate de către Austria la adresa autorităților croate, întrucât Croația a decis să direcționeze fluxurile de emigranți către Ungaria și Slovenia, nu spre Austria.
Citește și: România în Schengen. Ce se discută azi în Consiliului JAI
Drept urmare, Austria a decis controlul frontierelor cu aceste două state. Tensiuni pe tema gestionării fluxurilor de emigranți au existat între unguri și croați, nu între croați și austrieci.
Explicația devine și mai simplă dacă analizăm geografia regiunii: nefiind un stat cu deschidere la mare, austriecii aleg ușor Croația pentru a-și petrece vacanțele în timpul verii.
Așadar aceast subiect politic de a contesta eficiența și extinderea spațiului Schengen de către câteva state cu mare putere politică în UE exista de câțiva ani pe agenda europeană, nu reprezenta un secret pentru nimeni, iar Ministerul de Externe al României, Administrația Prezidențială, Ministerul Afacerilor Interne și chiar Serviciul de Informații Externe erau la curent cu aceste controverse europene.
Sau ar fi trebuit să fie.
Pentru un analist în afaceri europene, reacția Austriei era mai degrabă una predictibilă, nu o surpriză, câtă vreme cancelarul Austriei a lansat chiar recent un atac dur la adresa măsurilor UE privind migrația, în timp ce a semnat un acord trilateral cu Serbia și Ungaria pentru a consolida securitatea la frontierele din Balcani.
Mai mult, în criza refugiaților, Austria a intrat în categoria statelor cu lideri populiști de dreapta din UE, care au contestat frecvent politica de deschidere a UE pentru migranți.
Cum este posibil să monitorizezi, prin ambasada statului la Viena, activitatea politică din Austria, temele sensibile ale acestui stat și să nu prevezi scenariul că s-ar putea să se împotrivească intrării României în spațiul Schengen, cu scopul de a negocia cu Comisia Europeană schimbări în politicile europene privind migrația, azilul și controlul frontierelor externe ale UE pe care le dorește de multă vreme?
Din punct de vedere moral, atitudinea Austriei este reprobabilă, dar statul român avea capacitatea să prevadă această poziție a Austriei. Odată ce poți prevedea un lucru, poți gândi din timp o strategie pentru schimbarea atitudinii acelui stat, nu să te bulucești la ușa liderilor politici austrieci doar cu câteva săptămâni înainte de decizia finală.
Cum să nu știi că pentru Austria spațiul Schengen reprezintă o temă pe care o contestă de ani buni și este posibil ca România să devină troc politic pentru a obține un alt tip de legislație privind circulația liberă în spațiul Schengen?
Desigur, nu se poate vorbi despre o vină absolută a unei singure părți în această controversă. Până la un punct, România a devenit o victimă conjuncturală a unui conflict în UE nerezolvat de câțiva ani.
Ceea ce irită în atitudinea autorităților române și politicienilor de la guvernare este lipsa de onestitate în a explica românilor versiunea mai aproape de realitate a subiectului Schengen în UE.
S-a recurs la conspirații de tip implicarea Rusiei în această afacere, fără nicio dovadă, ba chiar au existat analiști apropiați PNL care au recurs la apropouri mizerabile privind originea locului de naștere a lui Hitler. Sigur că reprezentații statului pot recurge la o retorică mai agresivă față de Austria, încurajând boicotul economic sau cel turistic, nu am fi nici prima, nici ultima țară care recurge la acest tip de instrumente în politica externă mai agresive pentru a dezaproba decizia unui stat.
Dar în același timp, președintele Klaus Iohannis, premierul Nicolae Ciucă și ministrul de Externe, Bogdan Aurescu, și-au arătat și limitele în a gestiona o criză care în realitate era ușor predictibilă.
Urmăriți PressHUB și pe Google News
[…] Pentru a înțelege de ce Austria se opune intrării României și Bulgariei în spațiul Schengen, dar susține Croația în acest demers, este obligatoriu să înțelegem cum a evoluat în UE criza migranților din 2015 și până în prezent și modul în care s-au raportat statele UE la această criză – scrie azi Sidonia Bogdan pentru presshub.ro. […]
Că fluxul de migranți a fost direcționat spre Slovenia și Ungaria, menajând Austria și de aici acceptarea Croației în Schengen e un argument pueril! Păi ce, Bulgaria și România au dirijat, cumva fluxul prin Austria?
Problema principală este migrația (ilegală) – și aici NIMENI nu spune că UE nu a declarat că se opune migrației, după ce în 2015 Angela Merkel a chemat imigranții. NIMENI nu spune că imigranții vin în Europa pentru că țările vecine din ASIA au declarat că nu îi primesc, iar UE i-a chemat și nici acum nu declară că NU MAI PRIMEȘTE imigranți.
Statele puternice din UE își aleg migranții de care au nevoie și apoi ne obligă – cică prin solidaritate – să acceptăm cote de migranti. Și România nu s-a opus, Ungaria s-a opus !
Când Ungaria ridica garduri de sârmă să oprească migranții, România, în loc să se solidarizeze cu Ungaria, i-a criticat. Ne mai mirăm că Austria preferă să fie apărați de Ungaria și nu ne acceptă în Schengen, ceea ce ar însemna ca noi să-i apărăm de migranți ???
Doamna ziarist, chiar si daca ar fi bine intentionata in ceea ce a scris, are niste probleme de geografie dar si de logica.
„La întrebarea de ce Austria se opune intrării în Schengen pentru Bulgaria și România, dar nu și pentru Croația, un posibil răspuns poate fi găsit citind presa europeană a anilor 2015-2016, care a scris pe larg despre criza imigranților. Deși Croația este apropiată geografic de Austria, niciodată nu au existat tensiuni ridicate de către Austria la adresa autorităților croate, întrucât Croația a decis să direcționeze fluxurile de emigranți către Ungaria și Slovenia, nu spre Austria.”
Croatia NU are granita cu Austria, are cu Slovenia si Ungraia care sunt pe directia Austriei. Deci nu e o problema ca prin Croatia trec zeci de mii ge migranti spre Austria, insa e o problema ca prin Ro – alt stat care nu are granita cu Austria – trec poate cateva sute de migranti (vezi cifrele Frontex).
Istoria imperiului austro-ungar continuă. Nu va mai mirați, vedeți si fără ochelari cine controlează si administrează țara asta. De sus de la prima funcție in stat, până la nivel local suntem vânduți pe „30 de arginți”. Străinii il recompenseaza din greu pe „șefu ‘” cu medalii, titluri si ordine masorice.
Austria vrea sa isi mențină poziția de superioritate față de România (o vaca numa bună de muls pe gratis).
In realitate dacă aveam politicieni (pro)naționaliști, ar fi fost spațiul Schengen interesat să ne includă cât mai repede.
Politica românească de 30 de ani a fost slabirea economiei și traiul din împrumuturi. Am dat deja ca și garanții aproape toate bogățiile țării. Urmează ca statul să mai „amaneteze” si populația.
Nici UE, nici NATO si cu siguranță nici Schengen nu ne vor fi de niciun folos in scurt timp. Lumea se reorganizează. Marile puteri vor sfâșia din nou, integritatea si stabilitatea statelor europene.
Singura sansa pentru ca noi ROMANII sa mai putem spera la „Rintregirea, Reinarmarea, Progresul,Suveranitatea si Independenta Romaniei” indiferent si independent de sistemul social , credinte religioase si parteneriate -cel mai ades ilogice si inrobitoare- este sa RENUNTAM fara regrete si cat mai repede si la UE si LA NATO-doua organixzatii anacronice si criminale in paralel cu modificare Constitutiei Tarii care sa interzicA DEFINIYTIV accesul la functiile importante ale statului roman, incepand cu capitalele de judet si terminand cu presedentia – incluzand si diplomatia-, a alogenilor, puscariabililor, tradatorilor de tara, redusilor mintali cat si a oricarui locuitor care are dubla cetatenie, deci dubla loialitate!
De problemele Romaniei si Ramanilor trebuie sa decida si sa raspunda chiar si cu capul, numai si numai romanii
Virgil Ciuca
New York
01/08/23