PRESShub continuă dezbaterea despre defectele sistemului doctoral românesc și despre ce trebuie sau poate fi făcut pentru a putea fi schimbat în bine.
Discuția a pornit de la următoarele întrebări:
Ce ar trebui făcut pentru ca doctoratul în România să fie mai aproape de standardele internaționale, dar și de așteptările societății?
Avem o legislație suficientă în acest sens?
Măsura de introducere a softului anti-plagiat este eficientă?
Cazul recent al lucrării ministrului Bode ar arăta că nu. Și dacă toate acestea au dus la rezultate contestabile, ce e de făcut?
În primul episod, au răspuns Alin Fumurescu, profesor asociat la Universitatea Huston, Daniel David, rectorul Universității Babeș-Bolyai, Mihai Maci, lector universitar și analist pe teme de educație, Mihai Pușcaș, absolvent al unui doctorat în co-tutelă Cluj–Grenoble.
Citește aici: DEZBATERE Ce nu merge în sistemul doctoratelor românești (I)
Doctoranzii din România, în regim de finanțare de la buget, au o bursă echivalentă salariului minim pe economie. Cu astfel de venituri este însă greu să te întreții în orașe universitare precum Cluj-Napoca, București sau Timișoara, unde doar chiria ajunge să înghită această bursă.
Imaginați-vă că trebuie să trăiești și să locuiești, să-ți plătești chiria, mâncarea, cărțile, deplasările, materialele necesare studiului, și toate astea din trei sute de euro pe lună.
Nicolae Ajtai, decan al Facultății de Știința Mediului de la Cluj, consideră că un prim pas foarte important spre susținerea și îmbunătățirea sistemului doctoral ar fi ca tinerii studenți să fie incluși în grupuri de cercetare puternice: „să nu fie lăsat doctorand de capul lui de sine stătător cu tema lui și conducătorul”.
„Oricât de bun ar fi conducătorul individual și Comisia de îndrumare, dacă doctorandul nu este inclus într-un grup de cercetare puternic conectat la ce se întâmplă în cercetarea europeană mondială, va fi foarte greu.
Cu toate problemele sistemului de cercetare românesc, dacă ai finanțări în cercetări în România, dacă ești într-un grup de cercetare puternic, ok, nu am eu proiect acum, dar are colegul.
Nu are colegul dar are al treilea coleg, deci cu cât generezi masă critică în cercetare la nivel de grup cu teme majore în grup, cu atât lucrurile au stabilitate pe termen mediu și lung și lucrurile pot să se desfășoare mai relaxat, pentru că ar fi o gamă întreagă de finanțare, mai mult decât orice este acum.”
Doctor în filosofie la Sorbona, dar nu și la București!
Dar să vedem ce se întâmplă când o teză de doctorat este realizată la standarde internaționale, este coordonată în sistem de co-tutelă, de la Paris și București, este susținută la Sorbona, iar autorul primește titlul de doctor cu felicitări.
La întoarcerea la București însă, – surpriză – titlul nu este recunoscut de autoritățile românești!
Profesor de filosofie la Paris, Anca Vasiliu a coordonat în co-tutelă lucrarea de doctorat a unei profesoare din România, Raluca Bujor.
Anca Vasiliu predă filosofie greacă la Universitatea Paris I Panthéon-Sorbonne și a fost recompensată în anul 2022 de Academia Franceză cu Marele Premiu pentru Filosofie. După Emmanuel Lévinas, este primul cetățean francez născut în afara Franței care a obținut prestigiosul premiu al Academiei Franceze.
Iată pe scurt istoria doctoratului îndrumat de Anca Vasiliu de la Sorbona în cotutelă cu Universitatea București:
Raluca Bujor s-a înscris la doctorat cu profesorul Bogdan Minca, la filosofie la Universitatea București. A luat prin concurs o bursă a guvernului francez și s-a înscris și la Universitatea Sorbone, în co-tutelă cu profesorul Anca Vasiliu.
Convenția de co-tutelă a fost semnată în 2016 de rectorii de la Universității București și de la Sorbona, și înscrierea a fost în școala doctorala „Concepts et langage” de care aparține Departamentul de filosofie.
În convenție era stipulat că doctoranda va petrece perioada de pregătire jumătate din timp la Paris și jumătate la București, în alternanță și că lucrarea va fi redactată în franceză și susținută la Paris, în fața unui juriu din care trebuie să facă parte și profesorul îndrumător Minca.
Totul s-a petrecut întocmai și susținerea a avut loc pe 20 ianuarie 2022, având în juriu cei doi co-directori și alți patru profesori de la Sorbona, ENS/Paris, Bruxelles și Nancy.
„Teza a fost foarte bine apreciată și raportul final a fost elogios, la fel ca și pre-rapoartele, făcute în toamna 2021 și care verificau sustenabilitatea tezei și originalitatea. Diploma i-a fost trimisă Ralucăi Bujor în martie on-line și apoi prin poșta.
Doar că la București, la nivel administrativ diplomă nu a fost recunoscută și s-a cerut o noua susținere, cu deplasarea mea la București și cu schimbarea post-faestum a convenției din 2016. Sorbona nu este de acord să schimbe o convenție deja semnată și încheiată, și nici nu acceptă ca eu, membru al Sorbonei, să fac o nouă susținere la București. E logic, cred”, explică profesorul Anca Vasiliu pentru PRESShub.
Rezultatul este că diploma de doctorat e recunoscută în orice altă universitate, dar nu și la București.
Raluca Bujor a câștigat prin concurs un post de profesor de filosofie la Colegiul Sf. Sava din București, însă ea e încadrată și plătită la nivel de master, nu de doctor.
„Tot ce pot să vă spun este că pregătirea ei este excelentă și cred că ar face onoare oricărei universități. Sperăm să aibă o primire firească la Universitatea din București, dar nu e cazul. Nici mie nu mi s-a recunoscut doctoratul în 1996, deși am depus de două ori ‘dosarul’. Dar nu era o co-tutelă, și România nu era în UE. Deci pot să înțeleg, în privința mea. Dar în 2022 mi se pare absurd”, conchide Anca Vasiliu, profesor la Sorbona.
Anca Vasliu mai precizează că a avut și are multe doctorate înscrise în co-tutelă, în special cu universități de la Padova, Napoli, Roma, Veneția, Sao Paolo și Belo Horizonte, „dar nu am avut niciodată probleme!”.
Raportul antiplagiat care a devenit doar o piedică birocratică
Raluca Bujor descrie astfel situația doctoratului său obținut la Paris însă nu și la București.
„Deși titlul de doctor trebuia acordat de ambele universități, în conformitate cu Contractul de Co-tutelă Internațională, CSUD mi-a răspuns că acest contract nu poate fi respectat, întrucât legislația locală este mai puternică, iar, conform celei din urmă, eu trebuia să urmez o procedură pe care nu am urmat-o.
Acesta a fost, în linii mari, răspunsul venit din partea direcțiunii CSUD și a Biroului Doctorat (UB). Acordarea titlului de doctor în virtutea susținerii de la Paris și a diplomei obținute acolo ar trebui făcută, în ultimă instanță, de CNATDCU, ulterior primirii dosarului meu din partea CSUD”, a menționat Raluca Bujor pentru PRESShub.
Mai exact, Raluca Bujor s-a izbit de o reglementare internă: „Eu am aflat, post-pandemie, că trebuia să urmez și la București procedura de depunere a tezelor valabilă în interiorul Universitatea București. Or, eu, depunând și susținând teza la Paris, atunci când am revenit în țară era deja prea târziu pentru a mai respecta la timp pașii acestei proceduri.
Mai precis, nu am mai putut solicita documentul numit ‘Raport de similitudini’ în conformitate cu calendarul stipulat. Acest raport anti-plagiat trebuie dobândit înainte de constituirea comisiei și de susținere.
Or, eu mă aflam în offside, teza mea fiind deja susținută la Paris în lipsa unui astfel de raport.
Din acest motiv, dosarul meu a fost blocat la CSUD, Birou Doctorat motivând faptul că nu poate înainta dosarul meu către CNATDCU deoarece nu am respectat procedura legală de finalizare a studiilor doctorale valabilă în țara noastră.”
Am întrebat-o pe Raluca Bujor cum a decurs coordonarea din țară a lucrării sale și dacă UB a fost informată în privința derulării co-tutelei.
„UB era la curent, contractul de co-tutelă a fost redactat de Biroul de Relații Internaționale, aflat în comunicare cu Sorbona. De asemenea, profesorul meu îndrumător de aici fusese chiar persoana care mă recomandase doamnei Anca Vasiliu pentru a-mi realiza cercetarea.
Toată lumea era la curent și nu am avut niciodată vreo problemă cu demararea co-tutelei. Profesorul meu coordonator de aici m-a sprijinit întotdeauna, de la înscriere până la susținere. Doar în privința recunoașterii titlului acordat de Sorbona în urma susținerii tezei mele, lucrurile s-au complicat.”
Până când Universitatea din București va găsi o soluție de ieșire din impas, diploma emisă de Sorbona este recunoscută în orice altă universitate, dar nu și în România. Iar chestiunea acordării unui titlu de doctor în țară i-ar oferi Ralucăi Bujor un alt statut de care este lipsită de mai bine de un an.
Citește și ce spune profesorul Alex Doboli, de la The State University of New York, despre doctoratul în SUA: Când ești în noroi, nu reinventezi roata, ci îți construiești șenile. Despre plagiat
Cum se realizează un doctorat la Sorbona, Paris
Am întrebat-o pe doamna Anca Vasiliu care este procedura de obținere a unui doctorat la Sorbonne Université.
Iată aici explicațiile sale:
1. Candidatura pentru un contract doctoral (cu examen în aprilie, dosar și oral, pe proiect).
Dacă se obține contractul (e foarte greu, fiindcă avem în medie 3 pe an), doctorandul se înscrie cu acordul scris al coordonatorului, depune un dosar care trece prin consiliul științific al scolii doctorale, se alege un comitet de doi profesori diferiți de coordonator care urmăresc anual evoluția lucrărilor.
Se face o presusținere la mijlocul parcursului (la 2 sau 3 ani), apoi, când lucrarea e finalizată și corectată integral de coordonator, se compune un juriu și se aleg doi preraportori din alte universități.
Aceștia verifică lucrarea și îi dau acordul pentru susținere sau nu, dacă sunt probleme. O lună mai târziu are loc susținerea. Doctoratul durează între 4 și 5 ani. Dar contractul doctoral cu bursă este de 3 ani, maxim 4.
2. Candidatul nu reușește să obțină un contract doctoral dar dorește să facă un doctorat cu susținere financiară proprie (predând în învățământul liceal, de pildă). Procedura este aceeași, dar pregătirea poate dura și 6 ani.
În tot acest răstimp, în afară de controlul anual al celor doi profesori tutori care discută cu doctorandul în absența coordonatorului principal pentru a verifica buna înțelegere între doctorand și directorul său, doctorandul trebuie să prezinte stadiul lucrării și problemele științifice întâmpinate în seminarul doctoral lunar la care asistă toți doctoranzii centrului nostru, directorul centrului și unul sau doi profesori, de preferință coordonatorul doctorandului care face prezentarea.
În rest doctorandul asistă la celelalte seminarii de cercetare și discută cu coordonatorul lui cât mai des, pe textele redactate sau pe cele pe care le studiază.
Alegerea subiectelor de teză se face pornind de la inițiativa candidatului și una-două discuții cu profesorul ales pentru a stabili subiectul precis, extensia tematică sau cronologica, orientarea metodologica și noutatea propusă, ceea ce numim „teza” tezei. În principiu, tezele cele mai bune se publică 4-6 ani după susținere.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
