EXCLUSIV Mărturia unei femei care luptă în Ucraina: Nu-i urăsc pe toți rușii. Doar simt durere pentru cei care susțin această grozăvie | VIDEO

30.000 de ucrainence luptă pe front, cu arma în mână, împotriva rușilor care au invadat militar Ucraina. Multe și-au lăsat copiii acasă, în condiții nu tocmai sigure, sau în străinătate și sunt deja de trei luni în prima linie a războiului.

PressHUB a discutat, cu ajutorul lui Elisabeth Pulvas, o tânără din Ucraina care s-a refugiat la București, cu una dintre femeile-soldat care luptă contra rușilor. Discuția a avut loc telefonic. Aceasta nu a dorit să-și dezvăluie identitatea, nici unde se află, pentru propria siguranță. Frontul este într-o evoluție continuă și riscurile sunt mari.

Tânăra este parte a armatei ucrainene încă de la 16 ani. Ea a povestit PressHUB că a studiat cinci ani la cel mai important institut militar de la Kiev.

„Sunt în forțele armate din 2008. Am intrat la Institutul Militar al Universității Naționale «Taras Shevchenko» din Kiev. De la 16 ani sunt în armată. Timp de 5 ani am studiat la Institutul Militar”.

Cu toate acestea, războiul ia pe nepregătite chiar și pe un militar de carieră. Cel puțin, la nivel psihologic, sunt multe lucruri greu de acceptat și cu care e dificil să te obișnuiești.

„Pentru mine, despărțirea de familie este cel mai complicat moment. Și ochii băieților și fetelor care au experimentat pierderea celor dragi, care au supraviețuit bombardării și au supraviețuit, dar au văzut moartea cu proprii lor ochi. Acestea sunt cele mai dificile și mai puternice emoții. Pentru că lucrez cu astfel de oameni și încerc să le refac starea morală și psihologică”, a povestit tânăra aflată pe front.

„În țara noastră nu există locuri sigure”

Ea nu e singură în armata ucrainea. Și soțul este militar și efectuează mai multe misiuni secrete.

„Soțul meu este acum neoficial în rândurile Forțelor Armate, ca să zic așa. A fost militar până acum aproape 4 ani, și-a dat demisia, dar s-a întors când a izbucnit războiul. Nu pot dezvălui informații mai specifice, dar el face o muncă periculoasă și importantă.”

Faptul că ambii soți sunt în armată vine cu o mare problemă.

„Copilul nostru este acum cu părinții soțului, într-un loc mai mult sau mai puțin sigur, așa că sunt liniștită pentru viața și sănătatea lui. Pe de altă parte, în țara noastră nu există locuri sigure și rachete ar putea lovi peste tot.

Și bineînțeles că despărțirea de el, și ce crede el, nu-mi imaginez ce se întâmplă în capul lui. Știu că trebuie să lucreze cu un psiholog când câștigăm.”

Citește și: Moldova așteaptă cu teamă ziua de 9 mai. Și are și de ce

„Mama, vei ucide dragonul cu rachete?”

Pentru tânara femeie militar cel mai greu a fost să îi explice copilului de ce trebuie să plece și de ce trebuie să se ascundă. Și, mai ales, de ce cad rachete peste orașul și casa lor.

„Pentru copii, în general, este necesar să se explice astfel de evenimente într-un format cât mai jucăuș.

Am spus, pentru că soțul meu nu a putut vorbi mult timp, că am fost atacați de un dragon rău., iar eu și tatăl lui trebuie să-l învingem, iar când vom câștiga, ne vom întoarce după el și îl vom duce acasă.

Și acum, când a văzut rachetele, vorbea cu astfel de emoții, căci rachete au zburat acolo – era dragonul malefic care a tras rachete”, și-a amintit tânara.

„Mamă, vei ucide dragonul cu rachete și vei veni după mine, nu?”, a spus copilul, la telefon.

Acele dialoguri doar frâng inima mamei femeii, bunica micuțului rămas în grija ei.

Citește și: Kremlinul pune gaz pe foc. Lavrov avertizează Republica Moldova care „se lasă atrasă în NATO”

Unii soldați ruși nu înțeleg ce se întâmplă

Tânara luptă cu soldații ruși și spune că nu crede în afirmația că aceștia ar fi demoralizați și de aceea ar lupta atât de prost în Ucraina.

„Este imposibil să spunem atât de neechivoc despre starea lor. Dar ce pot să spun: unii dintre militarii lor înțeleg ce se întâmplă și răspund în mod adecvat. Acum au două opțiuni: fie să rămână în Ucraina cadavre, fie să se întoarcă în viață și să spună că nu vor să-și îndeplinească sarcinile.

Propaganda funcționează foarte bine în Rusia. Au specialiști foarte buni în acest domeniu. De aceea astfel de oameni sunt zombi acolo. Și dacă ești învățat din copilărie că nu ai de ales, că totul este hotărât pentru tine și asta este – și în niciun alt mod, atunci desigur că o persoană își atrofiază capacitatea de a gândi cu creierul.

Sunt puțini ruși conștienți care nu susțin războiul și nu se tem să-și exprime părerea, dar sunt acolo”, a povestit femeia, pentru PressHUB.

„Sunt recunoscătoare celor care nu tac”

Tânara a menționat că militarii ruși sunt cumva obligați să lupte până la capăt, pentru că altfel sunt întâmpinați cu ostilitate acasă. La fel ca orice alt cetățean rus care s-ar opune deschis războiului.

„Devin, după cum vedem, proscriși în țara lor, pentru că nimeni acolo nu are dreptul să-și exprime părerea, ci doar dreptul să «spună» ceea ce are voie să spună. Cât privește starea morală și psihologică, nici nu știu dacă putem vorbi despre existența vreunei morale, a unui psihic sănătos la oamenii care fac asta țării noastre, oamenilor noștri”.

Citește și: „Doamna cu pantofi albaștri” despre justiția pentru minori. Întrebarea care n-ar trebui să le fie pusă niciodată

Cu toate acestea, spune tânara, nu simte ură față de ruși. Sau, cel puțin, nu față de toți rușii. Dar simte durere pentru cei care deși au legătură cu oameni din Ucraina, care cred în versiunea servită de Putin.

„Nu am ură. Îmi pare rău. Sunt recunoscătoare celor care nu tac, celor care fac ceva pentru a pune capăt războiului. Eu cred că și câteva cuvinte rostite publicului, pe rețelele de socializare, în sprijinul țării noastre, reprezintă o contribuție uriașă. Oamenii le răspândesc, oamenii se gândesc la asta.

Citește și: Cum m-am îndrăgostit de un „pește” sau preludiul unei nenorociri

Dacă cineva crede și cineva nu crede este o altă întrebare. Am avut chiar și o prietenă din Rusia care a început să-mi spună că nu ar trebui să dăm vina pe întreaga națiune pentru că ne-a atacat.Nu condamn, în niciun caz.

Cu toate acestea, ea nu a spus niciun cuvânt în sprijinul țării mele și nu a întrebat niciodată cum sunt aici, știind că sunt în armată. Adică i-am explicat ce simt, emoțiile mele despre națiunea ei. Nu-i urăsc pe toți rușii. Dar pentru cei care susțin toată această grozăvie, desigur că simt durere, disperare și milă, căci sunt oameni fără suflet.”