EXCLUSIV. Tulburătoarea poveste a unei filipineze traficate în România. Cum a fost clasat dosarul la Constanța

Fetei din Filipine îi vom spune Maria, generic, din rațiuni de protecție a identității. E o mână de om, nu mai înaltă de 1,60 m, firavă, 27 de ani. Acum nu mai e în România, dar va păstra întotdeauna probabil doar pentru sine multe dintre episoadele traumatizante trăite în zona Moldovei.

În încercarea de a ajunge în Franța la mama ei, asiatica a ales soluția intermediară a unui pas în România în speranța că, mai departe, va izbuti să atingă destinația dorită. Suntem în anul 2019. 

E momentul când Maria a cunoscut online un băiat din Iași, care a ajutat-o la o cerere de viză ca sponsor. A decis să aibă o relație aici, în Europa, în perspectiva imediată a unei căsătorii, după care să poată merge în Franța. Sunt detaliile de început ale unui traseu al groazei.

Un an și jumătate de coșmar în Neamț

Odată sosită însă la Iași, ea petrece în oraș doar câteva luni, după care e gonită din casă de cea care ar fi urmat să-i devină soacră. 

Prin diferite legături pe care le va fi avut în zonă, se mută la Bicaz, unde încep cu adevărat marile probleme, din relatările ei. A nimerit acolo la o persoană care s-a oferit s-o sprijine mai departe, numai că, de fapt, ar fi introdus-o într-un sistem de exploatare sexuală și video chat. 

„Pandemie, contacte întrerupte cu exteriorul, nu era înregistrată nicăieri. Nu exista, pur și simplu!”, spune Ștefan Leonescu, expert advocacy și consilier juridic la Jesuite Refugee Services (JRS) România, o fundație umanitară de sorginte catolică, având ramificații în peste 50 de țări. El este oficialul care dezvăluie toate aceste amănunte ale unui caz bulversant, culese din contactul direct cu Maria și cu membrii comunității filipineze din București.

În jur de un an și jumătate ar fi durat întreaga poveste, iar la un moment dat fetei i s-a cerut să se mărite cu individul X pentru a acoperi în mare parte pericolul unui dosar de trafic de persoane. Sunt soți, la revedere! Dar Maria a refuzat!

„Polițiștii s-au spălat pe mâini”

Maria a izbutit să ajungă la un post de Poliție din zonă, unde, comunicând în engleză, a povestit evenimentele, iar polițiștii au concluzionat înainte de toate că e vorba despre o ședere ilegală pe teritoriul României. Și au trimis-o pachet la Otopeni, la centrul de specialitate pentru migranți, cu scopul de a fi returnată în țara de origine. 

„Decât să documentezi niște fapte atât de grave și foarte greu de dovedit, mai bine te speli repede pe mâini și-o expediezi departe”, completează expertul JRS.

Citește și: Noua lege privind Consiliului Superior al Magistraturii, votată după un simulacru de dezbatere

De la Otopeni la INML și apoi dosar pentru viol

În Otopeni însă, personalul a ascultat relatarea Mariei. Oamenii au intuit că e, totuși, ceva în neregulă. Au îndreptat-o către INML, de unde, în urma confirmării unor leziuni, apăreau indiciile că fata nu vorbise din închipuiri.

A urmat deschiderea unui dosar la Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea pentru viol și loviri și alte violențe, cu declinare de competență către Parchetul similar de la Constanța. Nimic despre trafic de persoane.

Într-un răspuns oficial primit din partea instituției din Dobrogea, aceasta arată pe 18 iulie că „dosarul penal numărul Y a fost clasat prin ordonanța procurorului din data de 06.05.2022”. 

Iar traseul abrupt al Mariei în România s-a încheiat așa: a petrecut ultimele luni în București cu statut juridic de tolerat, a lucrat o perioadă ca picoliță într-un restaurant din Capitală pentru a câștiga un ban.

Și când procurorul de caz de la Constanța a dispus închiderea speței cu zero vinovați, a avut liber din partea autorităților române să meargă acasă, în Filipine, cu secretele ei nedeslușite purtate pe umeri și în suflet.

„N-am putut intra în dosar fără concursul ei”

Detalii mai oferă Ștefan Leonescu: „La Otopeni, fata a dat declarații, apoi a fost dusă într-un centru pentru străini. Abia după vreo două zile s-a putut discuta cu ea. Era traumatizată, șocată. Am cerut ajutor din partea comunității, să-i explice unde se află și ce se întâmplă cu ea.

Am încercat să-i acordăm asistență de specialitate, inclusiv sprijin juridic. I-am explicat cum am putea acționa pentru a se extinde cercetările de la viol la trafic de persoane, dar n-a dorit. N-am putut să intrăm în dosar fără concursul ei”.

La mijloc a jucat un rol important și un detaliu de factură psihologică: „Probabil s-a simțit într-un risc inclusiv prin conectarea la comunitatea filipineză din București, fiindcă, pentru ei, o astfel de experiență arată ca un stigmat pe viață, dacă se află adevărul complet și acasă.

E un sentiment al rușinii, care funcționează profund în acea parte a lumii, Asia de Sud-Est, unde trăiesc într-o cultură diferită, a tăcerii. Nu cer nimic, nu sunt învățați sau încurajați să se exprime.

Poate și de aceea e mai facil pentru rețelele de trafic de persoane să recruteze fete din acea zonă. Le e teamă să povestească, nu cunosc limba, combinația perfectă pentru autori”.

Citește și: 10 oameni, ținuți ca sclavi la ferma din Bihor a unui agricultor bogat

Teama de a colabora

„Fata a refuzat și asistență psihologică, și cooperarea pe trafic în dosar. Ca să vorbească, e nevoie să-i câștigi încrederea, ceea ce e foarte greu. Știind că trebuie să pronunțe nume, fapte, locuri acționează la nivel mental frica de a nu se întoarce totul împotriva ei, într-o țară străină, unde nu cunoaște pe nimeni și n-are habar ce o poate aștepta”, mai spune oficialul JRS.

E drama unei fete ale cărei speranțe s-au încurcat într-un păienjeniș fără ieșire.

„Rețelele din România câștigă zilnic peste 20 milioane de euro din traficul de persoane”. Zilnic!

În urmă cu circa un an, într-un interviu tulburător oferit pentru Europa Liberă, Silvia Tăbușcă decripta dimensiunea unui fenomen care se află printre noi, invizibil, dar dramatic. 

Ea este consultant internațional pe probleme de criminalitate organizată, iar traducerea în cifre a unui flagel planetar nu face decât să vină în completarea rapoartelor internaționale defavorabile Bucureștiului. Și documentele spun un singur lucru: România e la coada Europei în materie de țări-sursă pentru victimele traficului sexual și de muncă pe continent.

Ultimii din Europa în rapoartele internaționale

Bunăoară, Comisia Europeană informa că, în 2017 și 2018, din totalul de 14.145 de victime identificate în statele UE, majoritatea proveneau din România, Ungaria, Franța, Olanda și Bulgaria. Nivelul și ierarhiile s-au conservat constant și în anii următori.

Departamentul de stat al SUA a confirmat în mod regulat trendul. Și, chiar dacă raportul din 2022 a anunțat scoaterea României de sub supraveghere pe acest subiect, detaliu îmbrățișat ca pe o victorie de autorități, ONG-urile din domeniu spun altceva: ieșirea de sub monitorizare e mai mult un gest de gentilețe din partea Washingtonului, atâta vreme cât, de fapt, am rămas tot pe palierul 2 de clasificare. Adică în rândul țărilor care acționează cu viteza melcului reumatic și mai mult de gura lumii, nu din convingere, pe un subiect incomod și periculos.

„Am rămas în evul mediu pe subiectul traficului de persoane”

„Ar fi o adevărată revoluție să schimbăm ceva pe zona de trafic. Dar nu văd posibil prea curând să se împlinească un asemenea miracol, fiindcă n-avem cu ce și cu cine”, e concluzia abruptă a lui Ștefan Leonescu.

Și explică: „E o temă intrată în cotidian, un fapt divers, pe care continuăm să auzim deseori abordări de genul <dar oricum și-a cerut-o>. Din păcate! Cultural, nu ne-am schimbat aproape deloc. Suntem tradiționaliști. Pe acest subiect, am rămas într-un stadiu de ev mediu. Ce am putea face mai intens acum ar fi dezvoltarea unui sistem de educație și prevenție, nu doar pentru copii, ci și pentru adulți, factorii responsabili și comunități vulnerabile de străini”. 

El avertizează că „problema la noi e legislația. Există, dar nu compune un cadru favorabil cooperării străinilor în sensul de a-i încuraja să povestească ce li se întâmplă. E vorba despre protecția persoanelor, asistența lor și oferirea siguranței”. 

„Plimbată între libanezi pentru exploatare sexuală”

Oferă și exemplul unui caz din București: „Am avut o filipineză care lucra pentru cineva din Ministerul de Interne și se plângea că a fost bătută de fiul angajatorului. Fata a semnalat în familia respectivă, i s-a spus că situația nu prezintă interes. A fugit de acolo, s-a ascuns.

A trebuit să-i găsim o locuință secretă, ne-a fost teamă că, dacă mergeam să anunțăm că e cazată la adresa X și să-i facem documente, apărea automat și în baza de date a MAI. Adică exact unde lucra cel de la care fugise!”. 

Și încă un episod dur: „Tot o filipineză a fost plimbată între mai mulți oameni de afaceri libanezi în scop de exploatare sexuală. O traficau. Am discutat cu ea, i-am explicat ce soluții are, dar a preferat să se întoarcă acasă. N-a depus plângere.

În general, victimele se sperie de potențiale consecințe, să nu se întoarcă bumerangul. Iar străinii nu cunosc limba, nu știu cui să se adreseze, nu poți să le faci acte. Toate astea conduc la aplicarea unor tratamente abuzive”.

Citește și: Preotul Visarion Alexa, reţinut, după ce o femeie a reclamat că ar fi agresat-o sexual. Reacția BOR

„Traficul de persoane e foarte complicat de dovedit”

„Din discuțiile cu practicienii, am înțeles că fapte de tip trafic de persoane sunt extrem de greu de probat și de instrumentat. De aceea, în numeroase cazuri, încearcă să meargă înainte pe o altă acuzație, gen viol, pentru a căuta să obțină măcar o condamnare minimă decât nimic”, explică Leonescu un context juridic mai larg.

„România nu poate să pună pe picioare un mecanism separat de reglementare a traficului de persoane, diferit de traficul de migranți, ceea ce e, de fapt, o încălcare a Convenției ONU de la Palermo”.

Ștefan Leonescu, expert advocacy și consilier juridic

Ultima se referă la tratatul multilateral din 2000 împotriva criminalității transfrontaliere organizate, intrat în vigoare în 2003. Documentul, la care România a aderat, stipulează prevederi privind combaterea traficului de ființe umane, de arme și combaterea spălării banilor.

Cum se amestecă traficul de persoane cu cel de migranți

Iar diferența dintre trafic de persoane și trafic de migranți? Sunt patru elemente vitale care le separă, deși percepția lor la suprafață e destul de fragilă:

– consimțământ – traficul de persoane presupune lipsa consimțământului, chiar dacă el a existat în fază inițială, fiind însă acoperit ulterior prin acțiuni agresive / traficul de migranți conține latura consimțământului

– transnaționalitate – traficul de persoane nu e obligatoriu transnațional / cel de migranți – da

– exploatare – traficul de persoane conține o exploatare de durată a victimelor / traficul de migranți se încheie la destinația solicitată

– căile de profit – traficul de persoane aduce profit prin exploatarea continuă a victimelor / traficul de migranți se rezumă la profitul realizat din transport și intrarea ilegală într-o țară.

„Ar trebui să fim racordați la <Palermo>, pentru că, la noi, obiectul infracțiunii nu e același ca în alte țări europene și ne lovim de chestiuni complicate. Am auzit niște explicații anapoda, că s-a încercat cuprinderea a cât mai multor situații în obiectul material al infracțiunii. Dar asta crează niște încurcături juridice serioase. Și n-ai făcut nimic dacă bagi în aceeași oală ambele tipuri. Practic, rețelele de migranți ajung să le acopere și pe cele de persoane”, concluzionează Leonescu. 

Fetele „rulate” pe la hotelul din Otopeni

Și încă două episoade cu care s-a confruntat expertul JRS despre cam cum lucrează și cât sunt de solide rețelele de trafic de persoane din România.

Unu. „Două ucrainence au fost preluate de la vama din Siret de cineva care s-a oferit să le asigure găzduire undeva în Neamț. S-au urcat în mașină, au plecat, dar li s-a părut ceva ciudat la un moment dat, pentru că drumul dura prea mult. Net nu aveau ca să urmărească localizarea. Dar au sesizat brusc pe marginea drumului panouri care indicau sosirea într-o graniță. Era trecerea spre Ungaria. Urmau să fie duse pentru trafic în Occident. S-au salvat doar pentru că și-au dat seama la timp, au început să bată violent în geamuri, iar polițiștii au intervenit”.

Doi. „Sunt destule informații și indicii că în Otopeni există cel puțin un hotel pe unde se rulează des fete din Africa, țări gen Etiopia sau Sudanul de Sud. Am avut ocazia să văd câteva dintre ele, superbe. Suspiciunea e că sunt folosite în aceste rețele de trafic de carne vie. Mi s-a spus că s-au derulat ceva investigații, dar e dificil să ajungi direct în epicentrul afacerii pentru destructurare. Plus că Otopeniul e o zonă cu valențe deosebite”.

Noapte bună, țară!

Urmăriți PressHUB și pe Google News!

Articol publicat în Campania Națională de Conștientizare în privința Traficului de Persoane, derulată de Freedom House România în cadrul proiectului Stop-AT.