Întâmplarea a făcut să urmăresc duminică puțin din interviul cu domnul Călin Georgescu, la Realitatea TV, pe fondul unui broad state of mind pe care îl am în timp ce citesc o carte despre viață călugărului Girolamo Savonarola [mai precis “The Burning of the Vanities: Savonarola and the Borgia Pope” a lui Desmond Seward].
Poate mintea mea este prea pătrunsă de personajul cărții, dar ascultând introducerea pe care i-a făcut-o moderatorul emisiunii, Anca Alexandrescu, iar apoi ascultând primele fraze ale domnului Georgescu, veterinar prin pregătire, nu am putut să nu fac imediat apropierea între cei doi profeți – Savonarola și Georgescu.
Cărțile lor de vizita, respectiv argumentul credibilității lor în rândul publicului-gura-căscată, sunt profețiile lor care s-au „dovedit” a fi adevărate [deși în acest context, termenul – adevărat – este încărcat cu extrem de multă ambiguitate].
Savonarola a fost un călugăr dominican, care a devenit viral în rândul florentinilor secolului al XV-lea cu câteva profeții înspăimântătoare: că Lorenzo Magnificul [stăpânul atot-puternic al Florenței] va muri în viitorul imediat, ceea ce s-a întâmplat, că Papa Inocențiu al-VIII-lea va trece în lumea veșnică la fel de repede, ceea ce s-a adeverit, că regele Ferrante al Siciliei îi va urma pe cei doi, ceea ce s-a materializat chiar dacă gurile rele au chibițat că această clarviziune nu a fost tocmai convingătoare, căci oricum regele era bătrân și bolnav, și în fine că asupra Italiei se va abate o urgie teribilă, din cauza păcătoșeniei universale, urgie care a părut că apare când regele francez Charles al VIII-lea a invadat Italia, dar nu a mai avut loc în toată complexitatea ei, căci Charles s-a retras, lăsându-i în funcții pe toți potentații regali și religioși ai vremii, super-păcătoșii din profețiile lui Savonarola.
Chiar dacă a scrântit-o cu 25% din preziceri sale, cele trei nimerite, morțile lui Lorenzo, Inocențiu și Ferrante, au fost suficiente în mintea înspăimântată a florentinilor ca ei să-i dea un cec în alb în privință capacității sale de a vedea în viitor și de a conduce. Și astfel, partizanii săi au preluat puterea în Florența, alungându-i pe Medici și schimbând din temelii guvernarea lor.
Călin Georgescu este și el un profet, dar mult mai amplu, pentru că dânsul se referă la scara globală: a prezis cam toate buclucurile curente în lume – criză, războaie, schimbări politice. Totul. Dacă-l asculți și-l crezi [cum a încercat din răsputeri doamna de la emisiune să-și convingă audiența], atunci domnul Georgescu are în imaginația sa un fel de plan cincinal după care bate ceasul mondial.
Conform explicațiilor sale din emisiune, previziunile își au originea în capacitatea sa de a vedea acolo unde ceilalți nu văd nimic. Adică dânsul poate lega puncte și oameni conform unei țesături cauzale imperceptibile celorlalți și care explică alfa-ul și omega-ul universal.
Precum unii citesc în cafea conectând fărâme de năut în povești de adormit copiii [pardon, preziceri adevărate], dânsul citește în detaliile experienței sale prin tot felul de organizații și locuri, pentru că, ne-a explicat savant dânsul, a înțeles cum funcționează „sistemul”.
Ca să n-o mai lungesc atât, sistemul este cel care i-a șoptit [metaforic vorbind, desigur] ce plănuiește să facă în viitor, la fel cum a crezut și Savonarola că Dumnezeu îi șoptește în ureche ce planuri a mai visat în fiecare noapte pentru muritorii florentini ai sfârșitului de secol XV.
Nu știu câți ați observat, dar profeții se bazează întotdeauna pe dezastre, pentru a câștiga urechile naivilor. Nici un profet serios nu prezice o sută de ani de pace și belșug, de fericire, căci nu l-ar implanta obsesiv în atenția oamenilor.
Un profet de meserie vorbește de pandemii și moarte și războaie, de suferințe și sărăcie. Astea sunt building blocks al oricărui story pe care ei îl spun naivilor.
Există totuși trei diferențe esențiale între Savonarola și Georgescu: după ce a ajuns liderul maximus al Florenței, Savonarola a început să prezică de bine – că Florența este izvorul însănătoșirii universale, că biserica va fi curățată de putoare, că vor urma sute de ani de lapte și miere, etc.
Și când toate astea nu s-au întâmplat, lumea a înțeles în final că toate prezicerile sale sunt a lot of hot air, iar în final călugărul a ajuns, well, unde ajunseseră deja dușmanii săi.
Domnul Georgescu nu este [în mod evident] pe traiectoria care să-l ducă în fruntea a ceva, că o fi un partid de luat în seama, un guvern, o țară.
În plus, dânsul nu prezice decât de rău, cam nimic de bine. Și cum sunt mult mai mulți cei care o duc rău decât bine, șansele sunt mari ca ei să lege răul din viață lor de aburelile, pardon înțelepciunile, domnului Georgescu.
În fine, spre deosebire de Savonarola, care a fost totuși a trained expert în cele bisericești, adică domeniul în care și-a desfășurat activitatea de a fi trâmbița lui Dumnezeu, domnul Georgescu este a trained veterinary [conform Wikipedia], iar gradul în care cunoașterea și insight-ul din lumea fascinantă a animalelor ne ajută să înțelegem complexitățile societăților umane este încă un subiect fără un răspuns unanim acceptat de științe, ca să mă exprim academic. Sau it is just baloney, ca să mă exprim că pe stradă.
Citește și: Der Spiegel: Rețeaua de secții de poliție chinezești din Europa
Există pe lumea asta totuși și oameni care știu ce prezic și o fac în mod sistematic, într-o anumită marjă de eroare desigur, fără a se baza pe stomac și/sau șoaptele lui Dumnezeu.
Unul dintre ei, poate favoritul meu din categoria văzătorilor în viitor, este profesorul Bruce Bueno de Mesquita, de la New York University. I-am citit pe vremuri cartea “The Predictioner’s Game: Using the Logic of Brazen Self-Interest to See and Shape the Future”.
Printre altele, Bueno de Mesquita a anticipat căderea URSS în urma unei lovituri de stat, cu zece ani înainte să se întâmple, într-o vreme când URSS părea un bloc de nefracturat.
Spre deosebire de Savonarola și de domnul Georgescu, capacitatea profesorului Bueno de Mesquita de a vedea în viitor nu se bazează pe guts feeling, adică pentru că așa-i zice experiență și stomacul, ci pe date precise prelucrate prin teorii matematice riguroase.
Iar aceste teorii au fost recenzate și verificate de alți experți, adică profesori și cercetători științifici, publicate și aplicate și de alții pentru situații noi. It is not just talk.
Deosebirea între un profet și a predictioner [așa cum se auto-definește profesorul Bueno de Mesquita] este că predictioner-ul prezintă un model riguros care stă la baza predicțiilor sale, iar acest model poate fi validat prin metode științifice ca fiind adevărat sau fals. În plus, modelul produce predicții care nu sunt truisme, adică include informații beyond the obvious.
În esență, predictioner-ul a reușit să deducă matematic [cel puțin într-o măsură largă] patterns și invarianti care se repetă indubitabil pentru orice societate adusă în acele condiții.
Însă în cazul lui Savonarola, unele din prezicerile sale au fost truisme: orice om bătrân sau/și cu sănătatea șubredă moare repede în absența unui tratament medical competent. Altele, mai ales cele legate de corupția din biserică, au fost just common sense: ceea ce el a țipat din amvon a fost ceva ce fiecare din acea vreme știa pe pielea lui.
Cam la fel și cu prezicerile domnului Georgescu – este common sense că vor fi întotdeauna crize și războaie, căderi de guverne și mișcări de stradă.
Singurul element interesant în tot acest mishmash de aiureli ambigue mi se pare modul și tehnica de comunicare, astfel încât lumea să înceapă să „vadă” că există ceva acolo unde nu este de fapt nimic.
La o zi după emisiunea cu pricina, un alt post de televiziune a avut cinci minute cu profesorul Cristian Pârvulescu, în anticiparea alegerilor americane de marți. Răspunsurile dânsului au fost professional: precise și clare, fără tralala emoțional și fără insinuări și SF care să crească rating-ul cuiva.
Am apreciat explicațiile, dar m-am întrebat oare câți alții au făcut-o, dat fiind că în final nu a fost nimic de povestit prietenilor la o bere? Știința este întotdeauna rece, iar metodele și predicțiile sale în general nespectaculoase pentru cineva din afara domeniului respectiv.
De aceea, prezicători precum Savonarola și Georgescu vor avea întotdeauna trecere în rândul celor care așteaptă ca un miracol să le termine instantaneu greutățile și durerile cotidiene.
Există de o vreme încoace o mulțime de alți clarvăzători care postulează cum ar trebui să arate învățământul și ce ar trebui să educe. Toate lumea este în expert în educație, doar țoață lumea are cel puțin patru clase.
Că elevii trebuie să învețe aia și pe cealaltă. Probabil dacă aduni timpul necesar pentru toate cele sugerate de ei, îți trebuie vreo zece vieți să le studiezi pe toate. Așa cum scriam și în tromboneală mea de săptămână trecută, nu pot să nu mă întreb de ce destule persoane instruite și extrem de inteligente ascultă și cred abureli a căror singur argument este faptul că au fost spuse de cineva.
Nu înțeleg de ce jurnaliști cu pretenții organizează emisiuni și scriu paragrafe publicate pe-undeva, bazându-se în principiu pe aceeași știință precum cea a ghicitoarelor în cafea.
Îmi aduc aminte că pe vremea când abia începusem colaborarea cu mentorul meu din Timișoara și mă chinuiam să înțeleg greșelile mele din software-uri care se încăpățânau să nu funcționeze, și când nimic nu mergea deși mă străduiam, unul din lucrurile simple pe care le-am învățat de la dânsul a fost să-mi păstrez cumpătul, să nu mă pripesc sărind la concluzii [cum că sistemul… ] și să vânez greșeala într-un context mic și precis, în nici un caz în contextul complex și neclar al zecilor de mii de linii.
Parcă Einstein ne-a spus că „Diavolul este în detalii”, nu în generalități, în sisteme. Însă mentorul meu mi-a zis așa într-o zi, în timp ce inventam pentru a n-a oară explicații fanteziste de ce programele mele nu funcționează: „Alex, tu mai crezi în duhul apelor?”
Poate am crezut până în acel moment fără să-mi dau seama, însă mitul duhului apelor a încetat pentru mine complet din acea zi. Nu-mi dau seama, dar dincolo de software și de restul, poate a fost lucrul cel mai important pe care l-am învățat de la domnul Profesor.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
[…] Cărțile lor de vizita, respectiv argumentul credibilității lor în rândul publicului-gura-căscată, sunt profețiile lor care s-au „dovedit” a fi adevărate [deși în acest context, termenul – adevărat – este încărcat cu extrem de multă ambiguitate], scrie PressHub […]