Cel mai nou film al regizorului Cristian Mungiu – R.M.N. – a avut o proiecţie specială vineri seara, la Căminul Cultural „Kőrösi Csoma Sándor” din Ditrău, localitate în care s-au petrecut evenimentele care au inspirat această peliculă, iar oamenii care au venit să îl vizioneze, cu teamă şi emoţie, au aplaudat, la final, producţia cinematografică, scrie Agerpres.
Cu 15 minute înainte de începerea proiecţiei, în sala de spectacole a Căminului Cultural erau mai mulţi jurnalişti decât spectatori şi deja se vehicula ideea că oamenii din sat nu îşi doresc să vadă acest film.
În holul clădirii, spectatorii sunt invitaţi să servească produse de patiserie realizate chiar de brutăria la care, în 2020, au fost angajaţi doi muncitori srilankezi, fapt care a stârnit revolta unei părţi a comunităţii din Ditrău.
Încet-încet, însă, sala aproape se umple, mulţi dintre spectatori fiind veniţi din Gheorgheni, Topliţa sau localităţile învecinate.
În sala în care, în urmă cu doi ani, oamenii din sat s-au adunat să îşi exprime nemulţumirile, îşi face apariţia şi primarul comunei, Puskas Elemer, cel care declară presei că se bucură „că a venit COVID-ul şi a şters din comunitate această problemă negativă”.
De asemenea, în primele rânduri se aşază şi patronii brutăriei care au provocat atunci nemulţumirea comunităţii.
Proiecţia, prima din ţară, după avanpremiera de la Bucureşti, începe, după ce regizorul Cristian Mungiu, prezent la eveniment, le spune celor din sală că a considerat că este de datoria sa să arate filmul în comunitatea din Ditrău şi dă asigurări că povestea nu este despre oamenii de aici, nici despre România, „ci este despre noi, ca oameni în lume, în acest continent”.
De altfel, în postarea de pe Facebook, care anunţa proiecţia de la Ditrău şi îi invita pe oameni la film, se subliniază că ”R.M.N. nu îşi propune să judece pe nimeni, nu identifică vinovaţi în rândurile niciunei etnii”, ci „îndeamnă la înţelegere, dialog, la ascultarea şi cunoaşterea celuilalt”, fiind realizat „de o echipă care a inclus deopotrivă actori şi profesionişti maghiari”, unii dintre ei fiind prezenţi la lansarea peliculei.
Filmul rulează, are subtitrare în maghiară şi română, pentru că se vorbeşte în ambele limbi, uneori şi în germană, lucru apreciat de spectatori, care şoptesc: „E ca la noi, aici, unde se vorbesc mai multe limbi”.
Unii dintre cei prezenţi retrăiesc povestea, alţii încearcă să înţeleagă ce s-a întâmplat atunci sau cum ar putea să interpreteze finalul peliculei, se nasc întrebări şi se caută, în continuare, răspunsuri.
După proiecţie, începe o discuţie lungă, de peste o oră şi jumătate, în limbile română sau maghiară, cu traducere asigurată, în care spectatorii îi pun întrebări regizorului, recunosc că le-a fost teamă de acest film, dar şi că le-a plăcut cum a fost abordat un subiect atât de sensibil.
Regizorul reiterează ideea că povestea nu vorbeşte despre comunitate, punctând faptul că „niciodată, nici răspunderea şi nici vina nu sunt colective, nu aparţin unui grup, ci sunt individuale”, afirmaţie primită cu aplauze.
Un tânăr din Ditrău spune că i-a plăcut foarte mult filmul, „deoarece, cumva, a încercat să prezinte obiectiv ceea ce s-a întâmplat în comunitate”, susţinând că este foarte important pentru locuitorii din Ditrău să înţeleagă ce a fost atunci, dar şi că e necesar să se vorbească despre acest lucru.
Tânărul face referire la conflictele din film, dar şi la finalul acestuia, pe care nu-l înţelege şi pe care toţi ceilalţi vorbitori care îi succed în discuţie îl interpretează altfel.
De la microfon, o doamnă din sală mărturiseşte că a găsit propria sa interpretare a finalului şi spune, zâmbind, că vrea să aleagă un sfârşit ironic, acela că urşii sunt principala problemă, nu migraţia sau globalizarea.
Citește și: Autostrada A8. De ce sunt riscuri ca proiectul să fie scos din PNRR
Chiar dacă înainte de proiecţie primarul Puskas Elemer credea că filmul nu va prezenta decât o faţă a monedei, după ce a văzut pelicula recunoaşte că e mai liniştit acum, pentru că, aşa după cum a spus regizorul, este vorba de o ficţiune, care porneşte de la o realitate, şi că nu poate fi culpabilizată o întreagă comunitate.
„Am venit cu emoţie la acest film şi, la sfârşit, s-a auzit chiar de la domnul regizor că o comunitate nu este vinovată, vinovăţia trebuie să fie individuală. Deci, eu cred că comunitatea din Ditrău, cu acea problemă negativă pe care am avut-o acum doi ani, nu poate fi învinovăţită”, a spus primarul.
Acesta a dorit să transmită, prin intermediul presei, un mesaj – comunitatea din Ditrău este una paşnică şi muncitoare, el precizând că, la câteva luni de la acele incidente, problema fusese rezolvată. Mai mult, ne cheamă la inaugurarea unei şcoli în comună, pentru a relata şi lucrurile pozitive care se întâmplă aici.
Printre spectatori s-a numărat şi psihologul Ionela Lungu, care vorbeşte despre psihologia mulţimilor, despre faptul că un conflict mic a mocnit şi s-a transformat în revoltă şi îşi exprimă aprecierea că filmul a lăsat fiecăruia libertatea de a înţelege faptele, prin propria prismă.
„Mi-a plăcut foarte mult filmul şi mi-a plăcut că ne-a lăsat fiecăruia libertatea de a înţelege, din punctul lui de vedere şi prin prisma lui, realitatea aşa cum o simte. De aceea, după cum am auzit în sală, fiecare a perceput prin prisma lui, prin prisma a ceea ce simte, a cum a trăit şi a fost implicat în acele momente”, spune Ionela Tudor.
La proiecţie a luat parte şi directoarea liceului din Ditrău, Cristina Hadâmbu, care nu crede că pandemia de COVID-19 a dus la rezolvarea problemei, aşa cum a susţinut primarul, ci comunitatea a reuşit să o rezolve, „ca într-o familie”. Ea punctează că problemele au plecat de la anumite persoane şi a întărit ideea că nu trebuie culpabilizată o întreagă comunitate.
Aceasta dă asigurări că Ditrăul este un loc minunat, unde se simte extraordinar de bine, „ca româncă”.
În sală este prezentă şi o doamnă care recunoaşte că a venit la proiecţie crezând că „trebuie să apere onoare comunităţii din Ditrău”, dar la finalul filmului îi mulţumeşte regizorului pentru că a abordat „cu respect” profunzimile umane.
Replica lui Cristian Mungiu este primită cu aplauze puternice: „În profunzimea noastră şi în adâncimea creierului şi a sufletului nostru nu cred că avem etnie”, a transmis acesta.
Citește și: Premieră în România. Referendum pentru demiterea primarului, într-o comună din Brașov
Şi titlul filmului a ridicat întrebări şi a fost interpretat diferit de către vorbitori, o tânără din Ditrău afirmând că soţul ei i-a spus că R.M.N. e prescurtarea de la „români, maghiari, nemţi”, dar ea vrea să creadă că este de la cuvântul „rămân”. „M-am gândit că e de la rezonanţă magnetică, dar interpretarea pentru mine este: Rămân! Rămân aici, acasă, că peste tot se poate să fie bine, dar acasă e şi mai bine”, subliniază aceasta.
La proiecţie a luat parte şi directoarea brutăriei unde au fost angajaţi muncitorii din Sri Lanka, Köllő Katalin, care a spus că a aşteptat cu nerăbdare şi curiozitate premiera filmului, iar la final s-a declarat liniştită pentru că pelicula arată realitatea şi toate evenimentele care s-au petrecut, fără a le da o conotaţie negativă. Aceasta precizează că cei doi muncitori srilankezi lucrează în continuare la brutărie, ştiu că s-a făcut un film despre evenimentele care i-au vizat şi vor să-l vadă şi ei cât de curând.
Despre atmosfera din comunitate, Köllő Katalin menţionează că nu mai există probleme cu localnicii, chiar dacă la brutărie au fost angajaţi şi alţi muncitori străini.
În timpul discuţiei cu spectatorii, regizorul Cristian Mungiu mai punctează ideea, cu referire la incidentul de acum doi ani, că, de fapt, „această comunitate a fost doar mai sinceră, dar ea exprimă un punct de vedere pe care-l cunoaştem cu toţii şi pe care-l exprimă o grămadă de comunităţi peste tot, în Europa, doar că (acelea – n.r.) au înţeles, de multe ori, să ascundă ceea ce cred”.
La începutul anului 2020, aproximativ 200 de localnici din Ditrău, în frunte cu preotul romano-catolic Bíró Károly, s-au adunat în faţa primăriei, supăraţi că o brutărie din localitate a angajat doi muncitori din Sri Lanka, oamenii susţinând că le e teamă ca la ei în comună „să nu vină un val de migranţi”, care să le impună cultura şi credinţa lor şi să le pună în pericol siguranţa.
Unii localnici au refuzat să mai cumpere pâine de la brutărie, nemulţumiţi că este atinsă de muncitorii srilankezi, iar patronii au fost nevoiţi, atunci, să îi mute pe aceştia în altă etapă a procesului de producţie şi şi-au cerut scuze de la săteni că nu i-au informat din timp că vor veni angajaţi din Sri Lanka.
Problema a fost discutată şi într-o adunare populară, care a avut loc la căminul cultural, scena fiind surprinsă şi în filmul lui Cristian Mungiu. Ulterior, conflictul s-a stins, iar mulţi localnici evită şi acum să discute despre situaţia înregistrată în urmă cu doi ani, când imaginea comunei a fost serios afectată.
Citește și: Provocări morale și strategice ale Occidentului, în fața unui război lung
