Aproape 600.000 de minori ucraineni au intrat în România după invadarea țării lor de către Rusia, dintre care circa 37.000 au rămas la noi, iar cel puțin 4.500 au venit singuri, neînsoțiți, arată evidențele autorităților române.
Unde se află ei acum, cu cine sunt și cine îi protejează împotriva traficanților de persoane sau de organe, nu ne-a putut spune nimeni.
Informațiile obținute de la instituțiile statului nu se leagă. Poliția de Frontieră spune că din data de 24 februarie au intrat în țară 585.300 de minori ucraineni și au ieșit aproximativ 547.200, cu precizarea că sunt înregistrate „trecerile de frontieră”, o persoană putând face mai multe deplasări.
Vorbim totuși despre circa 37-38.000 de refugiați ucraineni minori, atât însoțiți cât și neînsoțiți, care s-ar fi refugiat în țara noastră în ultimele 8 luni. Doar că multora dintre ei li s-a pierdut urma.
Autoritatea pentru Protecția Copilului (ANPDCA) spune că a început centralizarea datelor despre minorii ucraineni abia la finalul lunii iulie și că ar avea cunoștință despre aproape 7.500 de copii însoțiți și 4.500 neînsoțiți, adică un total de circa 12.000 de refugiați minori.
Citește și: Unde e Olya? Cu cine a plecat, unde a plecat, a ajuns cu bine?
Unde sunt ceilalți? Cine are grijă de ei și cine îi supraveghează, mai ales pe cei singuri?
Poliția de Frontieră precizează că de fiecare dată când intră în țară un minor ucrainean neînsoțit este notificată ANPDCA, autoritate care acum două luni a anunțat implementarea unei platforme de centralizare și monitorizare a situației tuturor copiilor ucraineni prezenți la noi.
Cu toate acestea, ANPDCA ne spune acum că nu înregistrează date despre minorii ucraineni care părăsesc țara și că „nu are atribuții în privința înregistrării și păstrării evidenței ONG- urilor/instituțiilor/persoanelor care au preluat copii ucraineni pentru a-i transporta în alte țări”.
Cu alte cuvinte, poate veni oricine să ia pe semnătură un astfel de suflet nevinovat, ca să beneficieze de el apoi cum dorește?!
Și dacă nu monitorizăm copiii, ce să mai discutăm despre femei, la fel de vulnerabile în fața traficanților de persoane.
Află mai multe despre „fauna care colcăie în kilometrul ăla de dinainte de barierele punctelor de frontieră” în așteptarea femeilor și copiilor vulnerabili, ușor de traficat.
Jumătăți de adevăr
Pentru că vorbim despre viețile a mii de copii care riscă să fie exploatați la cerșit, sexual sau chiar pentru trafic de organe, am adresat următoarele întrebări instituțiilor și organizațiilor care ne imaginam noi că ar ști deja răspunsurile:
- Câți minori ucraineni au intrat în România după data de 24 februarie 2022? Câți însoțiți și câți neînsoțiți?
- Câți minori ucraineni au părăsit teritoriul României în această perioadă, câți însoțiți și câți neînsoțiți? Cum arată statistica pe țări de destinație în cazul minorilor NEÎNSOȚIȚI?
- Care este lista ONG-urilor/instituțiilor/persoanelor care au preluat astfel de minori, cu acordul statului român, pentru a-i transporta în alte țări? Cine are responsabilitatea de a face verificările necesare cu privire la integritatea acestora și de a-și da acordul?
Ce am aflat până acum:
Misiunea în România a Organizației Internaționale pentru Migrație ne-a pasat „peste gard”, la Ministerul de Interne și la Ministerul Familiei.
Inspectoratul General pentru Imigrări (IGI) ne-a explicat că informațiile solicitate „exced competențelor” sale, așa că a redirecționat solicitarea ”Inspectoratului General al Poliției de Frontieră și Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului”.
Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră ne-a oferit câteva informații utile și interesante, dar incomplete.
„Începând cu data de 10.02.2022 (perioada pre-conflict), până la data de 06.10.2022, la nivel național au intrat în România 2.516.400 cetățeni ucraineni. Numărul cetățenilor ucraineni care au intrat în fiecare zi în țara noastră a fost publicat, zilnic, începând cu 24.02.2022, pe site-ul institutiei .
De asemenea, numărul total al cetățenilor ucraineni minori care au intrat în România în perioada menționată este de peste 585.300, iar cel al celor care au ieșit se ridică la aproximativ 547.200 (o diferență de 38.100, n.red.).
Menționăm că datele statistice vizează numărul de treceri la frontieră, o persoană având posibilitatea să efectueze mai multe deplasări prin punctele de trecere a frontierei în intervalul de timp respectiv. (…)
Facem precizarea că, în prezent, în toate cazurile de minori neînsoțiți, după derularea formalităților de intrare în țară se notifică reprezentanții Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție prezenți în punctele de trecere a frontierei pentru preluarea acestora, iar informația privind numărul acestora este centralizată de reprezentanții ANPDCA”, se arată în răspunsul primit.
Totodată, IGPF menționează faptul că potrivit prevederilor Ordinului comun nr. M.A.I. 31 din 18.03.2022, „dacă minorii nu sunt însoțiți de niciunul dintre părinți/reprezentanții legali/ ori nu se găsesc sub supravegherea legală a unei alte persoane(…), se va informa reprezentantul Grupului operativ pentru minori neînsoțiți” prezent în Punctele de Trecere a Frontierei.
Cu stângu’n dreptul și invers
În data de 5 octombrie, Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție (ANPDCA) ne-a răspuns astfel la cele trei întrebări:
1. Datele generale cu privire la numărul total de minori ucraineni care au intrat în România sunt centralizate la nivelul Ministerului Afacerilor lnterne.
De la începutul crizei umanitare, în evidențele Direcțiilor Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului au fost înregistrați 4.500 copii ucraineni neînsoțiți de un parinte sau alt reprezentant legal.
Datele despre minorii ucraineni care au intrat în România însoțiți de părinți sau alt reprezentant au fost centralizate la nivelul instituției noastre începând cu 25.07.2022. La acea dată, sub coordonarea ANPDCA, a fost demarat procesul de identificare și înregistrare a copiilor ucraineni aflați pe teritoriul țării noastre, în comunitate, împreună cu familiile sau alte persoane care asigură îngrijirea lor. Astfel, din 25.07.2022 până în 03.10.2022, au fost înregistrați 7.473 copii ucraineni.
2. ANPDCA nu înregistrează astfel de date (despre minorii care au părăsit România, n.red).
3. ANPDCA nu are atribuții în privința înregistrării și păstrării evidenței ONG- urilor/instituțiilor/persoanelor care au preluat copii ucraineni pentru a-i transporta în alte țări.
Acest răspuns ne-a descumpănit cel mai tare, pentru că în luna august eram informați printr-un comunicat oficial al Ministerului Familiei că a fost implementată aplicația PRIMERO ”prin intermediul căreia vom putea înregistra și MONITORIZA toți copiii ucraineni, ajunși pe teritoriul României, însoțiți de părinți sau nu” (sursa aici)
„Prin intermediul aplicației PRIMERO vor fi centralizate informațiile despre locurile de cazare organizate sau despre comunitățile în care sunt găzduite familii cu copii ucraineni sau copii ucraineni însoțiți de alte persoane adulte decât părinții lor.
Pe lângă identificarea și înregistrarea copiilor ucraineni refugiați în România, aplicația permite accesul la servicii esențiale de protecție a copilului, inclusiv servicii de monitorizare şi reunificare a familiei”, se arăta în comunicatul citat.
Mai mult, după o lună eram informați cu privire la primele 800 de înregistrări pe platformă (sursa aici)
Chiar dacă de atunci s-a așternut tăcerea peste platforma PRIMERO, presupunem că alimentarea ei cu date zilnice a continuat. Și atunci, cum se explică totuși răspunsul pe care ni l-a trimis ANPDCA?!
Și cum se explică neconcordanța cu declarațiile date vineri de ministrul Gabriela Firea, care spunea că doar 202 copii ucraineni refugiați de război sunt în sistemul de protecție socială din România.
„Acum, fiecare copil care trece granița din Ucraina, însoțit sau nu, este luat în evidență imediat cum pune piciorul pe pământ românesc și monitorizat permanent. Copiii neînsoțiți ajung în grija statului, iar pentru cei care vin alături de părinți sau alte rude avem metode să știm mereu unde se află și ce nevoie are.
Am beneficiat de sprijinul organizației UNICEF și avem la dispoziție aplicația PRIMERO pentru identificare și monitorizare. Există deja în sistem date despre circa 8.000 de copii ucraineni, din cei peste 38.000 care sunt acum în România”, a declarat ministrul Firea. (sursa aici)
Surse din rândul celor care cunosc foarte bine modul în care este implementată PRIMERO ne-au oferit o explicație, pe cât de credibilă, pe atât de îngrijorătoare.
Mai exact, PRIMERO este o bază de date internațională în care sunt înregistrați copiii ucraineni refugiați, doar că România implementează greșit acest sistem, înregistrând doar copiii pentru care părinții își dau consimțământul.
Prin urmare, în România tocmai copiii cei mai vulnerabili, care sunt în risc de exploatare, NU sunt înregistrați în sistem, ci rămân pe dinafară, ceea ce face aplicația inutilă din acest punct de vedere.
„Părinții reali (sau declarați), ONG-urile care îi găzduiesc și încurajează neînregistrarea copiilor pe platformă, precum și traficanții se vor simți în siguranță atâta timp cât știu că nu vor fi deranjați de autorități, pentru că nu figurează în bazele de date”, create tocmai pentru împiedicarea traficului de persoane, a concluzionat persoana care a dorit să își păstreze anonimatul.
Dezamăgire pe toate fronturile
Mai trist a fost faptul că reprezentanții UNICEF și UNHCR nu ne-au răspuns deloc la aceleași întrebări adresate, deși din comunicate reiese preocuparea lor pentru soarta copiilor ucraineni (sursa aici)
Cele mai mari speranțe vizau UNHCR (Agenția ONU pentru Refugiați) în România, care, în principiu, „protejează persoanele forțate să își părăsească locuințele din cauza conflictelor și a persecuțiilor”, „drepturile fundamentale ale omului” și, mai ales, are printre preocupări „monitorizarea frontierelor”, iar „frontiera terestră de est a UE nu este o excepţie” (sursa aici).
Ce-i drept, siteul UNHCR este plin de informații, grafice, statistici și hărți foarte interesante referitoare la refugiații ucraineni, în ansamblu, dar nicăieri nu am găsit informațiile care ne interesau (sursa aici).
Prin urmare, întrebarea fundamentală de la care am pornit acest demers rămâne tot fără răspuns: Unde se duc minorii ucraineni când se duc de pe la casele lor, alungați de bombele lansate de ruși, că nu pare să știe nimeni (sau, dacă știe cineva, nu vrea ne să spună și nouă)?
Din informațiile publicate pe site-ul UNHCR am aflat că în România ar exista un task-force, o celulă de criză, care ar avea un plan de acțiune împotriva traficului cu ucraineni, care ar fi interesată să ….
Vom încerca să aflăm dacă există într-adevăr așa ceva sau, în bună tradiție românească, doar „ne facem că facem”.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
Articol publicat în Campania Națională de Conștientizare în privința Traficului de Persoane, derulată de Freedom House România în cadrul proiectului Stop-AT.
