Zeci de ani, homosexualii, lesbienele și alte minorități LGBTQ au fost ignorate în comemorările publice ale victimelor nazismului. Pe 27 ianuarie s-a vorbiit despre ei în Bundestag.
„Și-acum, porc homosexual, ai scapat de ouă”. Asta i-a spus gardianul din lagărul de concentrare de la Sachsenhausen lui Otto Giering, în august 1939, după ce tocmai fusese castrat cu forța. Înainte de a fi adus în lagăr, tânărul de 22 de ani fusese deja condamnat de două ori și deportat la muncă forțată, pentru că întreținuse relații sexuale cu persoane de același sex.
Victima din lagărul nazist niciodată despăgubită
Povestea tânărului croitor ambulant originar din Hamburg poate fi citită în cartea „Medicină și crimă”, publicată de Fundația Monumentele Brandenburgice, care administrează și muzeul lagărului de concentrare de la Sachsenhausen.
Citește și: Înalta Curte se gândește să scape de dosarul Revoluției
Otto Giering a supraviețuit calvarului, dar sănătatea i-a fost distrusă, povestește cartea amintită. În perioada petrecută în lagărul de concentrare s-a îmbolnăvit de inimă și stomac. Suferea de dureri de cap și avea migrene.
Când și-a depus cererea de despăgubire, experiențele traumatizante i-au revenit în memorie. După ce a fost anunțat că dosarul i-a fost respins, a dispărut de acasă zile întregi. Poliția l-a găsit confuz și dezorientat. A murit în 1976, cu câteva luni înainte de a împlini 60 de ani.
Fusese unul din cei până la 15.000 de bărbați homosexuali deportați în lagărele naziste de concentrare. Cei mai mulți la Sachsenhausen – în jur de 1000. Alături de evrei, sinti și roma, homosexualii au fost cei mai expuși abuzurilor gardienilor.
Citește și: Antisemitismul lui Putin și reverberațiile lui în România
Decenii de tăcere
Erau obligați să poarte un triunghi roz pe uniforma de deținut. Semn de recunoaștere și, în egală măsură, de stigmatizare. Erau adesea trimiși în unitățile disciplinare de muncă grea. Printre acestea se număra și așa-numitul Klinkerwerk – o anexă a lagărului Sachsenhausen în care se fabricau cărămizi pentru construcțiile megalomanice comandate de Hitler, dar unde erau produse și piese pentru armele armatei naziste.
În 1942, 200 de deținuți gay au fost uciși cu premeditare în acest loc. În total, au fost dovedite peste 600 de decese ale prizonierilor homosexuali în lagărul de concentrare de la nord de Berlin.
Deși soarta bărbaților gay din perioada nazistă a fost documentată de mii de ori, nimic și nimeni nu a amintit de ei timp de decenii – cel puțin nu în public. O placă comemorativă pentru acest grup de victime a fost plasată în Memorialul Sachsenhausen abia după căderea Zidului Berlinului și reunificarea Germaniei, la începutul anilor 1990.
Panglici roz ale mișcării gay din Berlinul de Vest
Primele încercări de a comemora bărbații persecutați în lagărul de concentrare de la Sachsenhausen din cauza opțiunilor lor sexuale au existat încă din timpul Germaniei divizate. Horst Seferens este purtătorul de cuvânt al Memorialului și Muzeului de acolo și a povestit pentru DW că membri ai comunității gay din Berlinul de Vest au adus coroane cu panglici roz, pe care agenți ai Ministerului Securității Statului (Stasi, poliția politică a defunctei Germanii de Est, stat satelit al Uniunii Sovietice) le-au îndepărtat imediat.
„Între timp, acest grup de victime este reprezentat din 1993 în consiliul consultativ al fundației noastre și comemorat în multe feluri, în expoziții și în alte activități ale memorialului”, explică Seferens.
Există mai multe cauze pentru începerea târzie a comemorării oficiale și a reabilitării morale. În primul rând, homosexualitatea a fost considerată o infracțiune în ambele state germane și după căderea regimului nazist, în 1945.
Liberalizarea a început în RDG chiar mai devreme decât în vestul democrat al Germaniei – în 1988, estul comunist elimina homosexualitatea dintre delictele penale, dar Stasi continua să-i supravegheze pe cetățenii LGBTQ.
Continuarea, în Deutsche Welle!
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
(Sursă foto: dw.com)
