Institutul Cervantes din București va prezenta în această lună o serie de filme excepționale ale regretatului regizor spaniol Carlos Saura, un cineast care a dobândit deja un loc de necontestat printre zeii cinematografiei, omagiu prilejuit de decernarea, în acest an, a Premiului Goya de Onoare.
Toate titlurile vor fi disponibile online, pe canalul Vimeo al Institutului timp de 48 de ore, începând cu ora 21.00 (ora României).
Seria debutează vineri, 3 martie, cu „La caza” / „Vânătoarea” (1965), film câștigător al Ursului de Argint pentru cel mai bun regizor la Festivalul de Film de la Berlin din acel an. În ciuda unor probleme majore cu cenzura care domina Spania acelei vremi, filmul reușește să prezinte învingătorii și învinșii Războiului Civil spaniol într-o interesantă desconstruire a patriarhatului franchist care, chiar și astăzi, ne surprinde prin încărcătura imaginilor sale.
Proiectul va continua în 10 martie, cu „Bodas de sangre” / „Nunta însângerată” (1981), film cu care (alături de „Carmen” și „El amor brujo”) Carlos Saura începe o trilogie care va redefini tradiția dramatică a culturii spaniole. Propunerea cinematografică a lui Saura reunește și doi artiști remarcabili ai dansului spaniol: Antonio Gades și Cristina Hoyos.
Filmul programat pentru data de 17 martie este „Goya en Burdeos” / „Goya la Bordeaux” (1999), care reface biografia lui Francisco de Goya. Saura s-a folosit de rădăcinile interpretative ale lui Paco Rabal pentru a aborda ultimele vremuri ale pictorului, exilat și lipsit de auz, folosind opera acestuia pentru a ilustra propriul său mod de a înțelege trecutul unei țări sfâșiate de război și divizare politică
Ultimul film al seriei, difuzat pe 24 martie, este „Iberia” (2005), un documentar în care Saura continuă direcția sa predilectă, cea care se folosește de flamenco-ul contemporan pentru a contribui la cinematografia muzicală spaniolă, însoțit de artiști incontestabili precum dansatorii Sara Baras, Antonio Canales, José Antonio Ruiz, Aída Gómez și Patrick de Bana, muzicienii Manolo Sanlúcar, Gerardo Núñez și Jorge Pardo și cantautorii Enrique Morente și fiica sa Estrella.
Mai multe informații despre filmele selectate găsiți AICI.
Carlos Saura, prin impresionanta sa activitate de regizor, reprezintă cinematografia spaniolă din a două jumătate a secolului al XX-lea la superlativ, scrie Cinemagia.ro. A început, în 1958, cu un documentar Cuenca și a continuat cu lungmetrajele Los golfos (1960) și celebrul La caza (1965), apoi cu Peppermint frappe (1967), Stress, es tres, tres (1968) sau El jardin de las delicias (1970), filme care au adus neorealismul în Spania și au abordat cele mai dificile subiecte, în speță, ravagiile războiului civil, represiunea franchistă, tabuurile erotice, cenzura. “Elisa, vida mia (1977) este considerat capodopera sa cinematografică, un film care integrează într-o manieră spectaculoasă literatura (textele clasice spaniole) și imaginea, muzica (Satie), doi mari actori (Fernando Rey și Geraldine Chaplin) și vocea regizorului ca narator neconvențional”, potrivit sursei citate.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
(Sursa imagine: Institutul Cervantes)
