Judecătoarea Camelia Bogdan a fost exclusă din magistratură printr-o decizie a cinci judecători de la instanța supremă. Bogdan, care locuiește în prezent în SUA, susține că a respectat legea și că se va adresa CEDO și că excluderea din profesie este o răzbunare.
După patru ani de procese, judecătorii Valentina Vrabie, Petronela Cristina Văleanu, Ioana Beatrice Nestor, Virginia Filipescu și Daniel Gheorghe Severin au menținut decizia din 2 aprilie 2018 prin care Secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) în materie disciplinară a dispus excluderea Cameliei Bogdan din magistratură.
Atunci, judecătorii din CSM au decis că Bogdan a săvârșit o abatere disciplinară și au propus excluderea din profesie pe motiv că a încălcat articolul 99, litera o) din legea privind statutul magistraților. Paragraful invocat privește „nerespectarea dispozițiilor privind distribuirea aleatorie a cauzelor”.
Totul a început în 2016, de la un proces judecat de Camelia Bogdan la Curtea de Apel București. Este vorba de un caz de spălare de bani cu un prejudiciu de 10 milioane de euro în care erau trimiși în judecată mai mulți oameni de afaceri.
O colegă de instanță a intrat în concediu și Camelia Bogdan i-a preluat dosarele printr-o decizie a conducerii Curții de Apel București.
Europa Liberă: Cum ați primit decizia ÎCCJ de excludere din magistratură? Vă așteptați la această hotărâre?
Camelia Bogdan: Nu mă așteptam, dar îi spusesem tatălui meu, cu o zi înainte că trăim într-o Românie afectată de corupție, nu avem stat de drept, deci orice e posibil.
Mie mi se impută că am încălcat principiul repartizării aleatorii, într-o cauză în care fusesem repartizată prin hotărâri ale Colegiului de Conducere a Curții de Apel București. Or, CEDO a constatat că un magistrat care este repartizat prin hotărâri ale colegiului de conducere este imparțial. Deja există jurisprudență în acest sens.
Europa Liberă: La ce anume vă referiți?
Camelia Bogdan: La Marian Iancu, dar și o societate înființată de dumnealui cu câteva săptămâni înainte de primul termen din dosarul Rafo, în care am adus la bugetul Romaniei vreo 250 milioane de euro.
Iancu și societatea AEI Investment, au invocat aceleași probleme de drept. Lipsa repartizării aleatorii și confiscarea de la terți. Cea de-a doua parte a problemei din cauza mea privește obligația judecătorului care începe cercetarea judecătorească și audiază martori să soluționeze fondul.
Și aici există jurisprudență CEDO consolidată, România mai primind o condamnare după excluderea mea din magistratură în cauza Antohi contra României pentru că judecătorul de la fond nu audiase toți martorii.
Eu chiar am spus după prima excludere că dacă sancțiunea dată pentru că am aplicat standardele CEDO rămâne în picioare voi defila la CEDO, iar asociația internațională a Barourilor (IBAHRI) i-a adresat o scrisoare președintelui României exprimându-și îngrijorarea cu privire la situația în care mă găsesc după ce am aplicat standardele procesului echitabil refuzând să amân nejustificat dosarele de spălare a banilor.
Citiți interviul integral pe Romania.europalibera.org
Citește și: Investigație RISE Project. Bunuri de lux pe banii sărmanilor
