Un studiu publicat în luna iulie a prezentat un rezultat care poate părea surprinzător dacă ne raportăm la deciziile din Parlament și la curentul conservator foarte activ pe rețelele de socializare: 77% dintre români sunt de acord ca educația sanitară și sexuală să fie predată în școli, adecvat fiecărei vârste și ca materie de sine stătătoare, în condițiile în care familia este valoarea principală pe care o împărtășesc.
Studiu a fost realizat de Cult Market Research, la comanda Societății pentru Educație Contraceptivă și Sexuală (SECS). Majoritatea respondenților consideră că materia trebuie să fie concepută pe baze științifice și să acopere noțiuni precum inteligența emoțională și relațională, riscurile începerii vieții sexuale, protecția în fața bolilor, reproducerea, avortul.
O decizie periculoasă a Parlamentului
Cu o lună înainte, Parlamentul a decis că este nevoie de acordul scris al părinților pentru ca elevii să poată participa la orele de educație sexuală, iar această materie este opțională, la fel ca religia.
PSD, PNL, UDMR și AUR au făcut front comun și au contestat introducerea orelor de educație sexuală, preferând varianta legii în care cursurile sunt denumite „educație sanitară”. De asemenea, au impus ca acest curs să fie predat abia din clasa a opta.
Citește și: Educația sexuală, ipocrizia și anti-occidentalismul
PressHUB a discutat cu Gabriel Brumariu, manager de proiect la SECS, despre ruptura dintre majoritatea politică din Parlament și români, despre percepții greșite cu privire la educația sexuală și despre riscurile pe care le aduce o educație sexuală făcută prea târziu.
PressHUB: Peste trei pătrimi din români sunt de acord ca educația sanitară și sexuală să fie predată în școli, adecvat fiecărei vârste și ca materie de sine stătătoare, arată studiul realizat de Cult Market Research, la comanda SECS. Cum vă explicați acest rezultat?
Gabriel Brumariu: Este un răspuns care poate părea surprinzător pentru că până acum nu ne-am raportat la nevoile și percepțiile reale ale românilor, iar discuțiile au pornit și s-au construit pe supoziții care nu aveau cum să fie verificate de cele mai multe ori.
Legea actuală spune că educația sexuală se poate desfășura în școală doar cu acordul părinților. Dar dacă 77% sunt de acord, să înțelegem că atunci, cumva, problema e ca și rezolvată? E util acordul părinților sau din contră, face rău?
Părinții își dau acordul pentru orice opțional ales, iar aici vorbim pentru moment tot de o materie opțională. Pe de altă parte, respondenții cercetării s-au declarat, de asemenea, pentru acest acord, lucru care nu cred că face rău, ci acordă o siguranță și o transparență în raport cu această materie.
Peste 60% dintre respondenți consideră că oferirea de informații despre identitatea de gen și orientare sexuală ar avea un impact pozitiv. Din nou, un rezultat surprinzător, dacă ne raportăm la prejudecățile care există despre poporul român, considerat conservator. Cine sunt acești 60% care vor informații despre identitatea de gen?
Sunt cei care înțeleg că astfel de informații sunt parte dintr-o materie predată în școli, iar copiii lor ar trebui să afle informațiile din surse sigure, din programe construite de persoane specializate, folosindu-se de date corecte și complete.
Introducerea educației sexuale de la 14 ani, este considerată de specialiști ca fiind prea târziu. Copiii sunt preocupați de sex de la vârste mai mici. Care sunt riscurile introducerii acestui curs de la clasa a opta?
O astfel de măsură lasă descoperiți mulți tineri cu informații esențiale lor. Vorbim despre o materie care are temele împărțite pe categorii de vârstă, tocmai pentru a veni în întâmpinarea lor pe măsură ce ajung la diversele provocări ale vieții (agresivitate sporită și bullying în viața fizică și în online, lipsa prietenilor și a relațiilor solide, înstrăinarea și anxietatea din pandemie, pornografia digitală, prădătorii sexuali, presiunea de grup și prejudecățile despre fete, băieți și cum ar trebui să se poarte fiecare).
Să nu mai vorbim de sutele de sarcini care apar până la vârsta de 15 ani sau de miile de sarcini care apar până la vârsta de 19 ani.
Citește și: Băile Homorod, în paragină după ce s-au investit 10 milioane de euro din bani europeni
De fapt, ce înseamnă educația sexuală în școli? Senzația mea este că se discută mult pe tema asta, dar majoritatea părinților nu știu exact ce se întâmplă la un astfel de curs.
Educația sexuală în școli este o materie cuprinzătoare, adaptată categoriilor de vârstă (și programa Națională de Educație pentru Sănătate, adoptată în 2004, are o astfel de împărțire a temelor, începând cu clasa I și până la liceu).
Subiectele discutate sunt diverse, începând cu clasele I-II, unde se vorbește despre rolurile în familie, diferențele între fete și băieți, relațiile sociale (să identifice principalele părţi ale organismului; să recunoască comportamentele sănătoase și comportamentele de risc).
În clasa a III-a și a IV-a se vorbește despre percepții reciproce ale băieților și fetelor; modificări corporale la pubertate; cum am apărut eu pe lume (învață să identifice tipuri de boli şi pericolul acestora pentru sănătate; să descrie beneficiile alimentaţiei sănătoase, activităţii fizice, odihnei; să-şi formeze opinii referitor la sănătatea personală, a mediului).
Pentru clasele a V-a și a VI-a se vorbește despre prietenie și iubire (învață să explice diferenţele dintre stările de sănătate/disconfort fizic/boală; să identifice sursele de informaţie corectă în probleme de sănătate; să manifeste un comportament responsabil referitor la igiena sexuală).
Urmând ca mai târziu, din clasele a VII-a și a VIII-a să se vorbească despre ciclu menstrual; comportament sexual responsabil; infecții cu transmitere sexuală (învață să analizeze efectele unor comportamente neadecvate stării de sănătate, pe grupe de vârstă; să manifeste iniţiativă în combaterea comportamentelor neadecvate observate la cei din jur: violenţa intragrupală, violenţa mass-media, traficul de fiinţe umane).
Între clasele a IX- a și a XII-a, printre teme se numără analiza consecinţelor deciziilor referitoare la viaţa sexuală în plan individual, Familial; Evaluarea informaţiilor şi serviciilor cu privire la sănătatea reproduceri; Construirea de strategii pentru susţinerea unui stil de viaţă sănătos.
Care e diferența dintre educația sanitară și cea sexuală?
Educația sanitară se orientează pe transmiterea de informații în special legate de igienă și aspectele fizice ale sănătății, iar educația sexuală se orientează către informații despre sănătate nu numai în raport cu latura fizică ci și cea emoțională, fizică și socială.
Împreună, cele două crează o materie cuprinzătoare, prin care putem să le oferim copiiilor o plasă de siguranță, care să-i pregătească pentru a putea să înțeleagă, să se comporte și să se protejeze în fața acestor riscuri, precum și pentru a se dezvolta echilibrat, la nivel emotional și relational.
Cum se poate face informarea mai eficientă a părinților? Și mai ales cine trebuie să o facă?
Ar trebui ca în primul rând, opționalul de Educație pentru Sănătate să fie disponibil tuturor părinților, iar școlile să aibă personal pregătit pentru predarea acestuia, să existe manuale avizate de Ministerul Educației, să se revizuiască programa. Consider că cel mai sigur și eficient ar fi ca informarea să fie făcută chiar de Ministerul Educației, de ce nu, în colaborare cu Ministerul Sănătății.
Sunt unele voci care optează ca educația sexuală să se facă în familie. În ce măsură este aceasta o problemă?
În familie începe această educație, încă dinaintea nașterii, psihologic vorbind. Ca în cazul celorlalte materii însă, părinții transferă această responsabilitate școlii, atât din lipsă de cunoștințe, cât și din lipsă de timp. Majoritatea părinților nu au au avut parte, la rândul lor, de informații corecte științific și complete despre aceste teme, astfel că nu au cum să vină în întâmpinarea nevoilor reale ale copiiilor lor.
O parte dintre cei care se opun educației sexuale în școli invocă teama că nu există personal specializat. Nu e o teamă nejustificată, într-o țară care pare acaparată de incompetență. Ce se poate face în acest sens?
În anul 2004, când a fost aprobată materia opțională Educație pentru Sănătate, a fost realizată o formare în masă a cadrelor didactice, lucru care într-adevăr, ar trebui reluat și acum pentru a putea asigura în toate școlile personal pregătit pentru susținerea acestei materii.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
