Klaus Iohannis ne ceartă pentru că am făcut prea mult scandal pe tema „primului draft” al abuzivelor legi ale securității naționale, fiind m-ai preocupat să amenințe pe cel care a „scurs” proiectele colegilor de la G4 Media în loc să lămurească, într-o conferință de presă, cum a fost posibil ca acestea să existe fie și așa, ca o ciornă în discuție internă.
Directorul SRI, Eduard Hellvig, ne ceartă că nu mai terminăm cu securismul, un concept inventat pentru a evita o discuție clară despre același grav derapaj de la democrație care este pachetul menționat mai sus, în loc să răspundă clar, cum se face într-o societate funcțională, cine a gândit aberațiile din acele „prime drafturi”, cum a fost posibil să ajungă la coaliție de guvernare aceste documente periculoase, de ce au fost create de serviciile secrete și nu de parlamentari, ce implicare are Administrația Prezidențială în acest lanț al agresiunii.
Până și președintele Comisiei de Apărare din Camera Deputaților, Pavel Popescu, ne ceartă, doar pentru a evita să răspundă celei mai arzătoare întrebări: cine a produs acele ciorne care ne-ar duce mai aproape de Rusia și ar da serviciilor secrete mai multă putere decât a avut chiar Securitatea.
Citește și: „Supersonica” Kovesi. Bilanț spectaculos după primul an ca procuror șef european
Nu e prima dată când cei pe care i-am ales să ne administreze țara și cei puși în funcție publică de reprezentanții noștri se comportă ca niște vechili pe moșie, deși ei sunt efectiv niște angajați ai noștri.
S-a mai întâmplat și în pandemie, când cei care au făcut varză acțiunile de protecție în fața COVID-19 și campania de vaccinare i-au certat tot pe români că nu respectă regulile și că nu au înțeles ordonanțele lor super tehnice. S-a întâmplat și când am întrebat cum ajută România Ucraina, cum acționează pentru a ne proteja, prin sprijinirea ucrainenilor, de agresiunea rusească.
Marcel Ciolacu, președintele celui mai important partid de guvernământ, ceartă companiile private că „fac profit”, demonizând asemeni lui Dragnea înaintea lui o dorință firească a oricărei persoane fizice și juridice, anume de a avea un câștig pentru efort.
Asta deși chiar Ciolacu încearcă să tragă un profit din aruncarea pisicii de la incapacitatea guvernului de a lua măsuri economice coerente spre mediul privat și așa abuzat, printr-un alt conept mincinos și aberant, cel al speculantului.
M-am săturat să ne certe Nicolae Ciucă și camarila sa când vrem să aflăm totuși cum e posibil să blocheze investigațiile oficiale privind plagiatul din teza de doctorat al premierului.
Eu unul m-am săturat să fiu certat de angajații mei. Mă refer, desigur la politicieni și la toți pe care-i plătim pentru a administra acest stat eșuat. Nu mai vreau să mai aud de lideri politici sau de directori de instituții care mă arată tot pe mine cu degetul pentru acțiunile lor incompetente sau abuzive.
Data viitoare voi vota doar pe acei politicieni care știu să își ceară scuze. Deocamdată, mai am de așteptat.
————-
Urmăriți PressHUB și pe Google News
Da, chestia asta cu votul pentru cine trebuie, se pare, va mai trebui sa astepte. Si asta pentru ca nu este nimeni, decocamdata, pentru care sa putem vota cu incredere, in deplina cunostiinta de cauza. Singurele partide care au prin ceva cheag, in cei 32 de ani post-lovilutionari, sint PSD si PNL, amindoua partide de stinga. PSD este un partid de stinga securist, iar PNL este un partid oarecum de centru-stinga, securisto-sereist. In rest, efervescenta mare pe partea de centru-dreapta: securisto-sereistii din aceasta zona, adica cei mai tineri, inca nu s-au putut organiza eficient. Avem aici resturile USR, care sint prea agresive, se pare, si resturile PLUS (acum REPER), care au tot trecut de la o forma la alta, si sint, se pare, prea blinzi. Nimeni cu care sa merite sa votam, nici una din grupari nestiind exact ce vor, si, mai ales, de ce are nevoie Romania. Sau poate stiu, undeva, in fundul mintii, de ce are nevoie Romania, insa le este frica sa o afirme deschis, pentru a nu-si supara sefii si rudele securisto-sereiste.
Noi, populimea, vrem sa nu mai fim mintiti in fata, sa fim luati de prosti (dupa cum spuneti, pe banii nostri), vrem sa nu mai fim condusi de plagiatori si / sau incompetenti, vrem sa nu mai fim condusi de securisto-sereisti – masoni sau nu – vrem ca taxele noastre si banii europeni sa mearga spre investitii necesare, nu spre visele ude si fanteziste ale securimii, etc., etc., etc.
(cont.)
Si, cel mai important, noi, populimea, ne-am saturat ca tara sa fie guvernata de guvernari de stinga, in ultimii 77 de ani! Chiar nu intelege nimeni ca guvernarile de stinga nu sint viabile nicaieri?! Trebuie sa avem guvernari de centru-dreapta, care sa puna accentul pe productie si inovatie, nu guvernari de stinga, care stiu numai sa ceara sa li se dea, dar nu stiu sa produca. Si asta este valabil pentru fiecare tara, si pentru Romania interbelica. Nici o tara care a avut guvern majoritar de stinga nu a prosperat, oricite artificii si minciuni ar fi inventat!
(cont.)
Dar, avind in vedere iesirea recenta, fulminanta si cretinoida, a lui Hellvig, eu cred ca si dvs., ziaristii care inca mai pareti ca nu sinteti de acord cu securisto-sereistii, cit si ONG-urile care gindesc la fel, cit si partea din populime (noi) care, de asemenea, gindeste la fel, ar trebui sa ne organizam un pic, si sa-i explicam lunaticului Hellvig, si acolitilor sai, ce inseamna exact „securismul”, in asa fel ca sa priceapa si ei, daca altfel nu ii duce mintea.
Aceste explicatii asupra definitiei „securismului” ar trebui puse pe o lista de o pagina, care lista sa fie afisata la toate colturile de strada.
Lista ar trebui sa contina, in primul rind, definitiile „securismului”:
1) Mentinerea pensiilor lor speciale.
2) mentinerea militarizarii personalului institutiei.
3) Crearea si mentinerea unor scoli (Academii!) care produc si promoveaza non-valori, doctorate false, si doctori total incompetenti.
4) Infiltrarea cvasi-totala a societatii romanesti (unul dintre exemple fiind masoneria).
5) Numirea lor in toate posturile de conducere ale tarii.
6) Crearea si mentinerea de unitati economice de productie, generind astfel o concurenta total neloiala, destinata a elimina, de fapt, orice concurenta.
7) Acapararea cvasi-totalitatii fondurilor europene.
8) Etc., etc., etc. – Sa lasam la latitudinea celor interesati completarea si rafinarea acestei liste.
Acesta cred ca ar fi un mod productiv de a raspunde intrebarii retorice a lui Hellvig: ce este „securismul”, si a contracara elucubratiile acestuia care vor sa tina loc de auto-raspuns.
(cont.)
De fapt, daca mai este cineva cu capul pe umeri in tara aia, ar trebui sa-i raspunda lui Hellvig, si public (in presa, de exemplu): nu, bai, Hellvige, „securism” nu inseamna ceea ce ne balmajesti tu noua ca inseamna! „Securism” inseamna sa iesi cu „drafturi” de lege a Securitatii, asa cum ati iesit voi, si pe ascuns. Acest pachet de „drafturi” de legi ar trebui numit „Legile Securismului”!!!