În dimineața zilei de 21 septembrie 2022, președintele Federației Ruse a anunțat, discutând situația „operațiunii speciale” din Ucraina, luarea unor măsuri imperative, printre care mobilizarea parțială.
Sintagma „mobilizare parțială” – doar aceasta – a fost repetată în discursul președintelui. Evident, mobilizare înseamnă, inclusiv fizic, concentrarea resurselor, a eforturilor în vederea atingerii unui scop.
Desigur, vestea nu poate fi bună pentru toți cei vizați. Grație însă și sintagmei folosite, „mobilizare parțială”, seara zilei de 21 septembrie 2022 a fost una liniștită în piețele marilor orașe ale Federației Ruse: este de bănuit că mulți dintre cei vizați se vor fi gândit că nu tocmai ei vor fi vizați de mobilizare.
Soluțiile găsite, deocamdată, sunt cele individuale.
*
În ziua de 21 septembrie 2022, un ministru din Guvernul României a exprimat opinii despre ceea ce este popular numit „pensii speciale”. Spre deosebire de discursul curent la noi („vrem să le tăiem, însă nu suntem lăsați”), presa relatează că ministrul ar fi spus că nu putem renunța la pensiile speciale pentru că „nu suntem o țară sălbatică”.
În aceeași zi, pe fondul unei crize economice care se manifestă și prin inflație, Senatul României a votat majorarea salariilor celor care ocupă funcții de demnitate publică. Aceasta fără ca vreo decizie să fi fost luată în privința majorării altor salarii, fără a exista vreo compensare pentru pierderea, în ultimii ani, a puterii de cumpărare în cazul salariaților și pensionarilor din România.
Gesturile publice, deciziile amintite sunt evident demobilizante, inducând suplimentara neîncredere în calitatea deciziilor, a decidenților. Reacția publicului a fost inexistentă. Aceasta dacă nu cumva alte zeci de familii vor fi început să se gândească serios la a părăsi România.
*
La jumătatea secolului al treilea d.Hr., după o ocupație care a durat circa 150 de ani, o provincie cucerită de Traian, Dacia, era părăsită. Mărturiile istorice insistă asupra cauzelor militare ale retragerii.
Însă este de bănuit că decizia retragerii a fost luată după calcule mai complexe decât ne lasă să înțelegem sursele, limitate, antice: dacă valoarea economică, politică, culturală, militară a regiunii ar fi fost mare, foarte probabil retragerea nu ar fi avut loc.
Desigur, exista un sistem imperial de taxare, de exploatare a resurselor, de apărare militară, era teoretic posibilă exercitarea, în cercurile imperiale, a unor influențe printr-o rețea de decidenți originari din Dacia, sau cu legături importante cu această provincie – avem mărturii minimale despre ei, după cum nu se cunosc multe despre traiectoriile intelectualilor Imperiului proveniți din Dacia: un împărat roman se plângea, în secolul al patrulea d.Hr., că o provincie romanizată timp de patru secole nu produsese decât retori.
După ce calculele de oportunitate au fost făcute, Dacia a fost părăsită. Nu avem mărturii că vreo elită locală a organizat apoi teritoriul.
*
Curent, situația politică a României pare complicată. Decizia internă este luată, după toate aparențele, de un oligopol. Partidele nu au identitate doctrinară.
Clientelismul este forma naturală de agregare: trece din politică în economie, educație, cultură.
Statul român este slăbit, mai degrabă pretext pentru exersarea bunului-plac al decidenților de orice rang. Interese private se disimulează în interes al statului; multe instituții ale statului sunt în fapt ‘„privatizate”.
Apar adesea decizii care au aparența unor experimente. Episodul legalizării, apoi interzicerii comercializării „etnobotanicelor” este unul dintre acestea (din 2018, este iarăși permisă deținerea și consumarea „etnobotanicelor”).
În curând, vom experimenta în universitățile din România – în condiții de normalitate socială – activitatea didactică la distanță, fără a se comunica dacă această decizie a fost luată în urma unor studii științifice care să o fundamenteze (nu știm, adică, dacă didactica la distanță va ajuta sau, mai degrabă, va dăuna).
Unele decizii sunt luate la Bruxelles, acolo unde România este văzută – legitim – ca periferie recentă, într-un context geopolitic complicat. O elită politică locală neputincioasă intelectual, dar serviabilă, este ideală pentru un centru care încearcă să se impună. Stat capturat, instituții deturnate de la vocația lor, partide politice care își trădează menirea, un centru european care are alte priorități. Ce se poate face?
*
În ultimii treizeci de ani, milioane de români au optat pentru soluții individuale, emigrând. Soluții individuale sunt adoptate și de cei care au rămas în țară: interesele sunt strict limitate de zidurile care ne înconjoară proprietățile.
Cultura supunerii, evidentă la nivelul elitelor și al supușilor, are secole de exercițiu: au supraviețuit doar cei supuși, ceilalți părăsind acest pământ.
Urbanizarea masivă din ultima sută de ani pune probleme noi: deruta celor dezrădăcinați dispare habitual când familia (inclusiv cea clientelară) este recunoscută drept reper. Bunăstarea materială din ultimii cincisprezece ani, inedită generic pentru populația României, pare să fi derutat, anesteziat: nu știi ce să mai faci. Mai există soluții comunitare?
*
Este greu să imaginezi schimbări semnificative, pașnice, în marasm generalizat. Schimbări societale, de jos în sus. Cred ca schimbarea poate fi mai degrabă generată de elite politice. Și cum soluțiile de până acum au eșuat, și cum credibilitatea politicienilor este minimă, cred că orizontul soluțiilor s-a închis: aceleași figuri, aceleași reguli, aceleași eschive.
Dacă jocul este blocat, este nevoie de schimbarea regulilor acestuia. Iar regulile esențiale se află legal, înainte de toate, în Constituție. Ar fi nevoie, așadar, de o nouă constituție: dincolo de principii și norme de cuviință, trecute într-o nouă constituție cele care duc la deblocarea „jocului”:
- nu mai mult de două mandate de reprezentare sau conducere, într-o funcție dată, pentru orice persoană;
- cel mai mare venit obținut din fonduri (preponderent) publice de o persoană să nu depășească salariul conducătorului statului, iar acesta din urmă să fie de cel mult șapte ori mai mare decât cel mai mic salariu obținut din fonduri publice;
- o prevedere constituțională privitoare la caracterul exclusiv contributiv al pensiilor plătite din fonduri publice, precum și la vârsta de pensionare;
- transparența totală a hotărârilor decidenților, precum și a averilor acestora, dar și a parcursului lor educativ (e.g. publicarea tezelor grație cărora au obținut titluri academice) și profesional;
- măsuri de sprijinire a familiei, de creștere a natalității.
Desigur, cele utile constituțional (i.e. de nezdruncinat prin legislație subsecventă) sunt mult mai multe.
Citește și: Preotul Visarion Alexa și-a recunoscut faptele, în fața comisiei de disciplină a BOR
Unele reglementări ar putea părea nepotrivite pentru o constituție, însă experiența ne învață că legiferând altfel riscăm să ajungem iarăși în situația de față.
Par populiste cele indicate mai sus, însă aceste chestiuni sunt de generic și intens interes pentru o bună parte a cetățenilor: dacă nu îi cointeresăm, nu vor accepta să crediteze clasa politică. O nouă constituție ar însemna si o conversație publică despre nevoia de reașezare a instituțiilor statului român.
O nouă constituție ar da posibilitatea reafirmării statului, a prerogativelor, a intereselor lui. E cumva surprinzător că nici un partid actual nu propune deblocarea jocului prin adoptarea unei noi constituții.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
Este o vorba ce ne spune cum „graba strica treaba” si alta care ne zice cum „fiecare lucru trebuie facut la timpul lui ”.Romania se afla in fata unui cumul de provocari , inceput cu multa vreme in urma ,ce a culminat cu dorinta sefuluI celui mare mare partid din Romania de a face din romania o natiune iliberala si de a oferi tinutului asa numit Secuiesc , statul de independenta , urmat fiind de incercarea punerii in scena a scoaterii Presedintelui Romaniei din decizia politica la virf .Nu s-a reusit si Presedintele si-a invins adversarii politici. A urmat Pandemia de Covid 19. Acum avemin fata razboiul din Ucraina ce ne pare a nu se sfirsi prea curind Suntem intr-o alta situatie deosebit de periculoasa pentru tara .Scoatem din text zicerile ce contin maririle de salarii la nivel parlamentar Senatul nefiind camera decizionala sau ideea ce contine aducerea sistemului de pensii in forma lui de contributivitate existind deja obligatie asumata si semnata cu Bruxellul .Vedem cum cele doua afirmatii ale autorului textului nu au sustinere finala si devin dor ziceri politicianiste ,cu tinta fixa. Vom incerca a ne referi doar la ceea ce razboiul din Ucraina ne aduce ca noutate absoluta . Aici ,lucrurile devin de o gravitate nicind exprimata dupa incheirea celui de al doilea razboi mondial .O Rusie revansarda incerca sa distruga intreaga constructie democratica a omenirii .Lasam in urma tot ceea ce s-a intimplat ,in razboiul dintre rusi si ucrainieni ,pina la aparitia referendumurilor din tinuturile ocupate (toata lume stie ce si cum a fost )si ne vom referi doar la situatia la zi .Rusia declanseaza o mobilizare partiala care nu are cum fi confirmata , ca si partialitate , jocul deciziei legale oferind posibilitatea de mobilizare ce ajunge undeva la un milion de cetateni ai statului Rusia .De aici incepe nebunia .Declarativ se spune foarte clar cum condamnatii aflati in inchisorile din Rusia pot ajunge in prima linie a frontului . De la inceput vom spune cum datorita deciziilor aparute in ultima vreme in Rusia exista posibilitatea dublarii militarilor aflati in prima linie a frontului cu alte forte ce ar putea supraveghea si pedepsi eventuale incalcari ale noilor legi .Daca intelegem asta putem a ne gindi,la nivel de probabilitate ,cum vor fi repartizati cetatenii mobilizati , cei 300 de mii , daca nu mai multi , in cele doua linii ale frontului si motivul dublarii acestor doua linii de lupta ce inevitabil vor avea componente umane diferite .Oare, in prima linie vor ajunge , infractorii aflati sau nu in inchisoare sau alte categorii de cetateni ,constrinsi a lupta fara nici o pregatire , dar care fac parte din alte categorii minoritare ca si criteriu de selectie ? Putin va juca mediatic momentul in care armata ucraineana va purcede la a distruge cetatenii incorporati si aflati in prima linie .Se constata cum amenitarea cu aparitia unei lovituri nucleare tactice devine laitmotivul zicerilor din media si laitmotivul discursului politic .Totusi , pe acest segment militar , vom asista la aparitia unor astfel de lovituri tactice doar daca Razboiul este pierdut de care Rusia .Banuim cum Putin nu va lovi niciodata nuclear marile aglomerari urbane sau trupele Ucrainei aflate in conflict . Daca ar face asta ar ramane in memoria colectiva a umanitatii asemenea lui Hitler .Planul ce contine loviturile tactice nucleare , ce deja sunt parte a unui concept militar legiferat, va arata cum Rusia va ataca nuclear o suprafata in care nu vor exista oameni, un tinut total depopulat si distrus deja de loviturile anterioare .Decizia va fi pusa in practica in urma unui anunt adresat cetatenilor ramasi in aceste teritorii (foarte putini la numar ) ce va avea ca si cerinta plecarea urgenta din aceste locuri .Un tinut al nimanui este pe cale sa apara . Un tinut acolo unde , radioactiv fiind , trupele NATO nu vor mai putea intra cel putin 50 de ani de acum inainte .Aceasta posibilitate va aparea doar in situatia pierderi razboiului de catre Rusia si a nonaceptarii unor aranjamente intre marile puteri ce ar trebui sa ofere Rusiei o posibilitate de iesire onorabila din conflict .Dealtfel si reciproca poate fi luata in calcul noi nestiind, in acest moment, daca Ucraina are mini capacitati nucleare tactice sau daca va avea in viitorul imediat ca parte a nerespectarii tratului fondator al statului Ucrainean de catre Rusia .Totusi ne pare ca Macron are inca o data dreptate . Haideti la negocieri .Romania este insa intr-o situatie dificila chiar daca loviturile nucleare vor fi date in locuri nepopulate . Efectele secundare ar avea un impact negativ in primul rind in tarile riverane din zona si chiar asupra unui coridor de granita aflat de partea Rusiei dar evident Putin are pamint destul si nu ii pasa de asta .Abia atunci vom putea vorbi de fuga cetatenilor din Romania , cei aflati in sud estul tarii , spre alte meleaguri .Momentul zero este aparitia anuntului, facut fie de rusi fie de ucrainieni, care va cere eliberarea prin depopulare a zonelor din estul Ucrainei . Atunci vom pleca cu totii .Un tarim radioactiv aflat aproape de granitele nostre poate (exista posibilitatea ) produce mari mutatii .Sa speram ca nu ajungem acolo si„ mintea cea de pe urma” va cistiga .