Marea Scăpare din România

Data:

În urmă cu câteva zile, am scris un text după ce am urmărit, preț de mai multe săptămâni, fenomenul emigrării masive a absolvenților de liceu spre universitățile occidentale.

Mame și tați fericiți își fac poze din locuri pe care le descoperă ca fiind incredibil de curate, de ordonate și de adaptate nevoilor unui student, apoi scriu rânduri în care se amestecă bucuria de a-și vedea copilul drag ajuns la o școala bună și sfâșierea de a trăi ani buni de-acum înainte cu dorul lui.

Acești tineri, abia ajunși la majorat, sunt ultimul val al emigrației românești și, probabil, cel mai dureros dintre toate.

Au plecat pe rând cei mai temerari, care au ajuns pe jos în Occident, au plecat muncitorii sezonieri, au plecat disponibilizații din fabricile jefuite, ca să se angajeze pe șantiere acolo, au plecat tinerii de 25-30 de ani formați în universitățile românești, acum pleacă generația ajunsă la majorat.

Citește și: Procurorul Bogdan Pîrlog despre atacul la poliția judiciară: „Se desfășoară o adevărată ofensivă pentru a prelua controlul asupra dosarelor economice”

Pleacă îndemnați de părinți, care nu mai au ei înșiși curajul sau energia de a o lua de la capăt în altă parte, sau pleacă pur și simplu pentru că lumea digitală le-a oferit toate informațiile care le permit să compare instantaneu condițiile de dezvoltare personală într-un sistem școlar falimentar de aici cu condițiile oferite acolo de sisteme decente și respectuoase cu talentul individual.

Pleacă adolescenții proveniți din familii de intelectuali, din familii de profesori universitari, pentru că profesorii din universitățile românești știu mai bine ca oricine, în adâncul sufletului lor, că odraslele lor nu au șanse reale să se realizeze formați fiind în universitățile în care predau ei. Pleacă fiice și fii de medici, de magistrați, de ingineri, de jurnaliști, de funcționari publici, de orice.

Și abia aceasta este generația care nu se va mai întoarce.

Din toate celelalte, s-au întors și se vor întoarce o bună parte din cei plecați, pentru că sunt legați visceral și, de multe ori, irațional, de aceste locuri: părinții bătrâni, casa de la țară, sărbătorile, obiceiurile, gusturile etc.

Dar acești tineri nativi digital nu mai au decât atașamente firave și pe care le pot controla de la distanță. Sunt tineri mobili, care se adaptează cu mare ușurință, care au călătorit mult înainte de a pleca de tot. Sunt tineri ale căror mize și valori sociale nu au fost niciodată luate în considerare de guvernanții de aici, dar care se regăsesc în idealurile lor și în preocupările lor mai degrabă cu cei de vârsta lor din alte țări decât cu oricine din România.

Citește și: Comisia Europeană „urmărește îndeaproape” controversatele legi ale justiției, adoptate de guvern

Pentru ei, România e o țară înapoiată înainte chiar ca ei să ajungă altundeva și să compare: e o țară înapoiată când văd o clasă politică analfabetă și coruptă, când văd profesori triști, uzați prematur de vremuri și inapți de cele mai elementare operațiuni digitale, când văd accidental că societatea se ocupă de lucruri complet străine lor și viitorului lor.

Iar numele pe care cred că trebuie să-l dăm acestui nou val de migrație este „Marea Scăpare”.

În acești termeni descriu părinții și copiii plecarea la studii în alte țări: ca o scăpare, măcar copiii au scăpat, dacă noi nu mai putem scăpa. Dar despre ce e vorba în „scăpare”? E vorba de conștiința acută până la durere a unui eșec sau chiar a unui dezastru. E conștiința naufragiului unui vapor de pe care trebuie să scape cine poate, măcar cei tineri, prin sacrificiul celor bătrâni. A scăpa înseamnă a pleca mâncând pământul, fără să privești înapoi, înseamnă a evada, a te elibera dintr-o cușcă.

Aceste elite ale României care își trimit azi copiii la studii (și nu doar la studii…) în Occident știu că ele, elitele, nu mai au nicio șansă aici. Că și-au consumat cei mai frumoși ani din viață, de la 20 la 45 de ani, sperând că ar putea să conteze în construirea unei țări decente.

Și constată acum, înainte de a îmbătrâni, că asta nu se va mai întâmpla. Și atunci decid să-și salveze măcar copiii de la această teribilă înșelare a speranței. Ei știu, în intimitatea lor, că nicio societate nu s-a dezvoltat prin impostură, analfabetism sau corupție. Ei știu că fără școală ești nimic în lumea de azi, așa cum ești nimic în orice lume de secole încoace.

De aceea, cu inima frântă, lucrează de zor la „Marea Scăpare”: copiii lor au văzut și auzit toată copilăria lor ce se întâmplă în școli, în spitale, în instituțiile de stat, în politică și au înțeles că trebuie să asculte de părinți și să plece. Și să plece în așa fel încât să nu se mai întoarcă.

La final, dați-mi voie să mai fac o afirmație riscantă: acești tineri care merg să se școlească în orașele europene nu refac visul pașoptist al unei generații luminate, iubitoare de țară și dornică să revină aici să contribuie la propășirea ei.

Citește și: De ce suntem stresați?

Desigur, asta nu înseamnă că unii dintre ei nu se vor întoarce, dar nu cred că miile, zecile de mii, poate sutele de mii de absolvenți de liceu care pleacă în UK, Olanda, Germania, țările scandinave, SUA, Canada, pleacă motivați de vreun mesaj patriotic al părinților lor și al celor rămași în urmă.

Dimpotrivă, e mai probabil ca părinții lor să-i urmeze la un moment dat, ca să-și petreacă o senectute tihnită și senină acolo unde copiii își vor găsi un job bine plătit, pe măsura talentului și dedicației lor.

Fiecare „scăpare” e o decizie personală. Dar un milion de scăpări sunt un destin. Este destinul unei țări care nu încetează să-și alunge rând pe rând generațiile și care nu are nicio putere de convingere să le aducă înapoi, să contribuie măcar la stoparea hemoragiei, dacă nu la dezvoltarea acestei țări, care merită mult mai mult decât ceea ce vedem zilnic în spectacolul trist al politicii și educației românești.

Spuneam la început că am scris un text; la acel text am primit foarte multe reacții, care au inspirat titlul acestui articol. Dintre ele, îmi îngădui să citez în încheiere mărturia unei bune prietene:

„Când m-am întors de la aeroport, cu un an în urmă, am intrat în camera fiului mic şi am urlat ca un animal rănit. Câteva ore mai târziu, mi-a dat mesaj din trenul spre Karlsruhe: Este incredibil de frumos aici unde totul e verde şi curat. Au urmat mesaje despre ordinea de acolo, despre cum şi-a putut organiza orarul cel mai potrivit pentru el, dotările institutului, primul proiect practic, primul mişto despre nota 1 pe care o luase, primul job în cadrul universității, care va începe în noiembrie. Nu mai urlu de ceva timp, mai plâng uneori de dor, însă văd ce se întâmplă aici şi-mi trece gândindu-mă că măcar unul dintre copii mi s-a salvat”.

Urmăriți PressHUB și pe Google News!

Ciprian Mihali
Ciprian Mihali
Ciprian Mihali predă filosofia contemporană la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca.Din anul 2000 este doctor în filosofie al Universităților din Cluj și din Strasbourg. Între 2012 și 2016 a fost ambasador al României în Senegal și în alte șapte state din Africa de Vest.Din 2016 până în 2020 a lucrat în domeniul cooperării internaționale la Bruxelles.Ciprian Mihali este simpatizant al partidului Reper.

24 COMENTARII

  1. Poate ar fi momentul sa ne bucuram? Sa ne bucuram pentru copiii nostri , sa ne bucuram pentru realizarile lor ,sa ne bucuram pentru nepotii nostri ce vor trai intr-o alta lume cu mult mai civilizata si care are masura responsabilitatilor de tot felul chiar si , in ultima instanta ,a celor politice .Sa ne bucuram ca unii dintre noi ,dupa ce copii nostri sau stabilit definitiv in Occident si au familii mixte atasati fiind valorilor de libertate ,ne pot primi si pe noi la ei spre a ne petrece in liniste ultimii ani de viata .Sa ne bucuram pentru imensa sansa a copiilor nostri ,sansa care le-a fost data dupa caderea comunismului in Europa , ei reusind parcursul de a trece dincolo de barierele comunismului ce se pare ca la noi in tara nu pot fi uitate de multi .Nepotii si stranepotii nostri vor fi si ei parte a unei lumi democratice spre care Romania inca tinde a se indrepta . Viitorul este cel pe care copiii nostri l-au indentificat ca bine absolut si el tine de traiul in partea de Europa ce le confera nu numai bunastarea dar si speranta de viata a copiilor si nepotilor .Pasoptistii au avut in minte altceva .Conjunctura oferita de Revolutia Franceza si efemerul credintei pasoptistilor de a reface in „Micul Paris„(Bucurestii de altadata ) tot ceea ce ei au vazut a fi de exceptie in Franta ,nu se mai regaseste azi in dilema intelegerilor copiilor nostri .Putem spune ,cum multi ,dintre ei, nu se mai indentifica cu romanismul aflat in forma „ iliberalista” ce ne este prezentata acum .Romania nu are o democratie consolidata .Romania , chiar daca declarativ se afla linga SUA si UE , face un joc iliberal cu tendintele comuniste stiute .Trebuie sa mai treaca multa apa pe Dimbovita pentru ca Romania sa devina o democratie .Nu ne putem grabi .UE ne-a bagat deja in malaxorul deciziilor obligatorii dar Romania stapineste la perfectie arta „cameleonului ”,Sutele de ani de ocupatie straina (romanii , turcii , rusii si multi altii ), ne-au oferit modelul prin care Romania isi poate pastra nealterata independenta .In Romania tuturor timpurilor se regasete mereu si mereu alternativa . Politicul joaca si el cum i se cinta .Daca ne intorcem in realitatea zilelor nostre vedem cum Rusia se apropie cu pasi mari de Bugeacul fost cindva romanesc .Ar trebui sa multumim „ zeitatilor ” atitea cite exista sau nu exista , in mintea fiecaruia, ca am avut sansa de a oferi copiilor nostri plecarea .Cindva, daca Rusia este respinsa in granitele ei stabilite dupa 1989 , putem spera in a reface drumurile copiilor sau cele ale nepotilor nostri ca participanti partiali la viata romanesca .Daca nu , Romania devine doar o cetate de granita militarizata ce in intregime isi va reconsidera intreaga economie si intreg sistemul de aparare . Nu vom avea nevoie de reintorcerea celor deja plecati ei fiind deja la virful cerintelor statelor lor de Adoptie . Altele vor fi necesitatile si ele vor fi exprimate in numarul militarilor , in revitalizarea industriei de aparare pe latura ce tine de componentele necesare armamentului si tehnologiei la virf , pe desfasurarea unor mari forte in IT si nu in ultimul rind punerea in miscare a dezvoltarii unei agriculturi masiv exprimate in numarul cetatenilor ce devin forta de munca in agricultura .Stim cu totii sau asa ar trebui ,care sunt schimbarile ce ne vor afecta daca Rusia cistiga razboiul si cucereste intreaga Ucraina . Vom asista, dincolo de cele deja spuse, la o migratie instantaneu aparuta iar in marea lor majoritate cetatenii romani ce au rude si prieteni in strainate isi vor lichida averile din Romania si vor pleca si ei .Modelul Ucraina este cunoscut .In niciuna dintre situatiile viitoare nu vom avea nevoie de cei plecati .Deja ceea ce noi identificam ca si adevar este in continua schimbare .Deja stim cum ceea ce a fost nu mai poate reveni .Deja stim , in Romania , cum ceea ce unii dintre noi credeau ca li se cuvine , nu mai este termen de garantie si nu mai are valabilitate .Intram in alta era acolo unde Romania trebuie sa sigure nu numai granitele tarii dar si granitele intregii Europei alaturi de alte natiuni aflate si ele ca si noi in bataia pustii .Marea scapare a devenit de multa vreme realitate acum urmeaza scaparea totala a celor care au unde pleca .

    • marea scăpare este marea chemare
      totul este pentru a fi luați
      inclusiv creierele tinere și neexperimentate
      cum s-au întors mulți asa vom manca și noi pensie de la ei
      și tot asa se coc cireșele, vine zăpadă
      și tot europeni rămânem
      ei se îmbogățesc, noi ne vindem ca ei oricum ne pacalesc

  2. Cunosc un caz de plecare definitiva a unui IT-st din Constanta, care si-a dus parintii – proprietari a doua case – la azil. Mama a decedat dupa doua luni, tatal supravietuieste intr-un carucior.

  3. Pleaca si copiii actualilor potentati, indemnati de chiar cei care (in marea lor majoritate) s-au catarat prin impostura la butoane, cei care, intr-un mod cinic, sunt constienti ca aceasta este o tara esuata, condusa de un sistem clientelar.

    • Copii potentatilor pleaca cu studiile si cheltuielile zilnice platite de parinti,plus un capital din care sa isi achizitioneze minim o mica proprietate si o masina;nu se compara toti cei care pleaca…unii pleaca sa se bucure de civilizatie,altii pleaca sa munceasca din greu pt un viitor

  4. Deocamdată, România nu are atributul de stat, intr-atât este de înrădăcinată corupția. România este un teritoriu controlat de voința politică a Moscovei, se poate observa din avion. Ce încearcă de treizeci și ceva de ani încoace Moscova este sa aibă in România un cal troian in lumea occidentală ca după Invazia Cehoslovaciei. Chiar nu este evident haosul românesc, tras la indigo după cel rusesc?!
    Dumnezeu cu mila!

  5. Pleaca pt ca intelectuali de stanga, nihilisti si hedonisti, atei convinsi si promotori ai materialismului dialectic, analfabeti economic si sinucigasi culturali, le insufla ura asta fata de propria tara. Rusine sa va fie! Pt voi platim noi taxe si impozite, nenorocitilor?

  6. Domnule Mihali, in cele doua decenii cat ati predat pe la universitate, puteati sa incepeti reforma acolo. de exemplu, cum este posibil ca toti profesorii de la UBB sa isi fi facut licenta, masterat, doctorat tot la UBB ca apoi sa fie aganjati tot la UBB? Este si cazul d-voastra. Chestia asta este interzisa in SUA, ca sa luam un exemplu de tara cu universitati functionale. In Germania sau Franta endogamia universitara este extrem de rara. Numai in sudul si estul Europei avem cumetrii universitare de toata jena.
    Tocmai m-am uitat peste CV-ul d-voastra: faceti parte din acelasi sistem pe care pretindeti ca vreti sa il reformati. O sugestie: nu mai fiti atat de sfatos si iesiti din viata publica. Nu sunteti un reper pentru nimic.

    • Bine spus, o alta situatie despre care nu se mentioneaza este faptul ca profesorii universitari sunt plini de bani si coruptie, facand jocul politic al partidelor. Lor le convine avand in vedere averile imense pe care pot sa le dobandeasca mai ales profesorii universitari din medicina. Apoi vin cu postari melancolice ca pleaca studentii, cat timp esti sunt un factor major care genereaza aceasta migrare.

  7. Sunteti un pic exclusivist, nu pleaca doar copiii elitelor, pleaca foarte multi copii defavorizati, copii de altfel straluciti dar fara nici o sansa de a-si continua studiile in Romania si de accede la locuri de munca decente, platite corespunzator calitatilor lor. Acele locuri de munca sunt rezervate tot copiilor elitistilor!
    Apoi multi dintre acei elitisti isi vad copiii inapoi, lor li se face loc in slujbe bine platite si nu le e deloc rau in Romania. Ca ei nu se confrunta zilnic cu dispretul pe care il au de infruntat copiii unui simplu muncitor care nu-si permit haine si masini si bijuterii de lux.
    In schimb odraslele vulgului raman afara. Raman pentru ca descopera acolo o alta lume. Unde nu doar curatenia si conditiile de cazare ii conving ci respectul! Respectul fata de valori, respectul fata de munca, respectul fata de constiinciozitate si determinare. Asta ii tine in continuare in acea lume. Si dorinta de a le oferi viitorilor lor copii sansa la o copilarie, educatie si viata normale, bazate pe valori reale.
    Si ar mai fi de mentionat ca „afara” copiii oamenilor de rand chiar au sansa la educatie. Desi straini, primesc sprijin in a-si gasi o locuinta decenta, primesc burse pentru a se intretine, chiar daca aceste burse sunt sub forma de imprumut, vor inapoia doar partial acei bani si in conditii care sa nu-i sufoce. Studiul universtar e gratuit in tari ca Germania si Olanda si nici un profesor nu indrazneste sa faca aluzie la cadouri pentru a da nota de trecere la un examen.Studentii sunt respectati si sprijiniti.
    In loc sa fie obligati sa cumpere pe bani grei cartile si cursurile propriilor profesori li se pun la dispozitie biblioteci bine dotate, cu spatii dedicate studiului, unde au tot ce le trebuie pentru a invata.
    De ce s-ar intoarce acesti copii? Pentru ca are tara nevoie de ei? Tara nu prea le-a dat nimic! Pentru a le plati pensiile nesimtitilor care azi ii dispretuiesc?

  8. Ați pus punctul pe „i”. Eu, unu’, ca părinte chiar mă identific în (aproape) tot ce-ați scris în acest articol. Cu excepția chestiunilor legate de „țară”: „destinul țării”, „dezvoltarea acestei țări, care merită mult mai mult”. Ce treabă are „țara” în toate astea și de ce ne-am apuca să deplângem „țara”? Nu văd rostu’.
    „Țara” se bălăcește în fanariotism și mediocritate, iar copiii, tinerii la care faceți referire, au lucruri mult mai importante de făcut și, pur și simplu, nu mai vor să aibă de-a face cu ea. Și-atât!

  9. Nu știm cum vă arata viitorul, putem presupune, putem face anaogii cu evenimente din trecut,insa lumea viitoare va fi probabil diferită de orice premoniție.Poate ca „Marea scapare” va fi doar un prilej de invatare și schimbare de mentalitti pentru o noua devenire a unui „Homo universalis”.
    Poate o fi asa,poate altfel…doar Dumnezeu știe !😊

  10. Românii suferă la nivel național, de sindromul Stockholm.
    Când și-au primit „porția de libertate”, au preferat să-și aleagă vechii răpitori bolșevici pe posturi de conducere, în loc sa riște să pășească cu oameni noi, spre necunoscut.
    Și românii fac asta de peste 30 de ani.
    Își adorm conștiința cu tot felul de mizerii de tipul „a furat dar a și făcut” sau „mai bine cu țânțarul care a supt sângele, decât cu unul flămând” (asta am auzit-o in campania electorala a PSD-ului), doar pentru că nu știu cum să-i responsabilizeze pe cei pe care îi votează.
    Votează mereu „Răul cel mai mic” pentru ca le e frică de necunoscut.
    Marea problemă este în lipsa de unitate între oameni.
    Și apropo, dacă pașoptiștii și ulterior cei care au facilitat Marea Unire nu ar fi existat la timpul lor, noi românii de astăzi n-am fi fost capabili să mai unim nimic..
    Să ne plângem de toți și toate a devenit sport național.
    Acțiunea presupune unitate și dorința de schimbare.
    De asta nu se schimbă nimic.

  11. Copii potentatilor pleaca cu studiile si cheltuielile zilnice platite de parinti,plus un capital din care sa isi achizitioneze minim o mica proprietate si o masina;nu se compara toti cei care pleaca…unii pleaca sa se bucure de civilizatie,altii pleaca sa munceasca din greu pt un viitor

  12. spuse Mihaly care repreintă o universitate in care noțiunea de CONCURS este egală NUMIREA.
    toți moraliștii ăștia fac parte din sistem. Oameni aflați in posturi bugetivore unde au promovat cu false concursuri fără contracandidați. Atunci nu l a apucat moralismul acut. Doar așa, moralism și sfătoșenie in jeneral…

  13. Ce adunatura de tampenii.
    Prima data vine autorul cu nostalgiile tembele pt. uzinele comuniste. Pai fix aia care au lucrat acolo au fost cei care s-au grabit sa-si dea copii la orice facultate, doar nu cumva sa ajunga sa aibe aceeasi viata grozava pe care au avut-o ei in acele uzine.
    Apoi vorbeste despre altceva despre ce nu are habar: facultatile din strainatate. Acestea sunt la fel ca cele din Romania doar fabrici de diplome. Accepta pe oricine, le termina toti, diploma e un carton fara valoare. De 30 de ani lozinca este Quality is myth.
    Dar na, trebuie si stomacul lui sa aibe o supa calduta.

  14. Noi nu am plecat in tinerete deoarece ne intrebam „Daca toti ar pleca, aici ce se intampla?”. Acum ne bucuram pentru ca fiul nostru a plecat, e intr-o tara normala la cap si a studiat la o facultate unde profesorii nu regurgiteaza ce au scris altii si orice lucrare sau proiect se verifica, la depunere, sa nu fie plagiat.
    La ce s-ar intoarce? Ca sa se confrunte cu lipsa de etica de aici? Aici e atat de plin de fii, fiice, gineri, nurori, pupile, metrese, soti, sotii, fini si pensionari speciali care alearga dupa locuri caldute si salarii mari, incat nu prea mai e loc pentru cei fara „conexiuni”.

  15. Celor care-l contestați (nu, nu vă „cert”) pe autor vă pun două întrebări.
    1. Ce ați citit de fapt: articolul lui Ciprian Mihali sau C.V.-ul lui Ciprian Mihali?
    2. Dacă teoria relativității (na, am dat și eu la-ntîmplare) ar fi fost descoperită nu de Eistein ci de Hitler, Stalin ori chiar de Ceaușeasca, n-ar fi fost valabilă?
    Sigur că inclusiv mediul universitar românesc colcăie de impostori (deși prin statut ar trebui să fie „al elitelor”), sigur că în România primesc diplome de licență mulțime de analfabeți funcționali (altminteri, studenții împuținați ar împuțina și numărul universitarilor și cum, să rămîie tocmai ‘mnealor fără coledzi?!), dar ce scrie Ciprian Mihali, pîn-a judeca dacă-i corect, dacă-i incorect, se cuvine-a vedea că reflectă realitatea „care este”.
    Eu, un comentariu am de făcut „la cestiune”. Cei inteligenți (chiar super) au fost, sunt și vor fi mereu de două tipuri: tip A – cu bun simț, care-și pun inteligența în slujba binelui, și tip B – care-și pun inteligența în slujba răului. Ei bine, cine-s cei care sigur nu se întorc? Păi fix cei de care România și poporul ar avea mai multă nevoie… Se-ntorc ăilalți, care-s copii de lepre și-așa au crescut și ei, ca să fie „modele” pentru noile generații.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Distribuie articolul

spot_img

Știri de astăzi

Mai multe articole similare
Related