marți, 26 octombrie 2021
AcasăSubiectivOpiniiNobelul presei libere

Nobelul presei libere

Nobelul pentru pace a fost acordat unor ziariști liberi încă în viață. Așa cum se încearcă protejarea speciilor pe cale de dispariție așa, prin acest premiu simbolic, s-a dorit să se transmită un mesaj de sprijin al ziariștilor care rezistă în lupta cu mafia și regimurile totalitare. 

Oamenilor li se transmite să prețuiască presa liberă și, dacă nu o sprijină financiar prin donații sau prin cumpărarea produsului presei libere, să se informeze preponderent prin acesta. Instinctele noastre nu sunt adaptate la manevrele extrem de perfide ale dușmanilor presei libere, de la regimuri totalitare până la mafii locale.

Așa cum au procedat și alegătorii din Federația Rusă care au fost induși în eroare de doi candidați aleși pentru asemănarea lor cu candidat al opoziției cărora puterea le-a schimbat și numele pentru ca riscul de confuzie să fie major, și noi putem trăi cu iluzia că dacă ne informăm din orice sursă care pretinde că este presă liberă știm adevărul despre societatea în care trăim. 

Integritatea celui care ne livrează știrea devine esențială pentru adevărul sau minciuna conținută de știre. Ascensiunea lui Donnie Goldilocks a fost posibilă pentru că presa a mințit pentru el și pentru că el a putut să navigheze din minciună în minciună și se preia rolul unui Mesia mincinos al unei noi religii bazate pe ,,fapte alternative”.

Pe scurt, presa aservită poate spune că noi care nu ne uităm la Donnie Goldilocks ca la o icoană suntem morți, deși suntem vii. Realitatea alternativă creată de către presa aservită reprezintă un model de ratare pentru cei care cad pradă cântecului său de sirenă. Nu ne mai gândim la cum ne fură politicienii care ne conduc, ci ne preocupă exterminarea celor care nu gândesc ca noi sau care au pur și simplu opțiuni de viață diferite. Așa cum observa Hannah Arendt, cetățeanul perfect pentru un stat totalitar este acela care nu mai știe diferența dintre realitate și ficțiune și dintre ce este adevăr sau minciună.

Dacă ești un politician serios, îți dorești o presă liberă pentru că doar cei care nu sunt sclavii tăi îți pot spune fără jenă când greșești. Este mai important să conduci bine, chiar dacă mai puțin, decât mult și prost încât să distrugi o națiune, așa cum a procedat Adolf Hitler. 

Atunci când unica sursă de adevăr devin politicienii și presa anexă lor prin patroni de presă ce fac bani cu politicienii, oamenii mor și războaiele țin loc de negocieri. Presa liberă arată boala democrației care va deveni cancer de la primul stadiu când poate fi tratată și ținută sub control. 

Sunt puțini oameni care țin linia frontului între democrație și dictatură. Așa cum ne arată scena transformării din om liber în sclav din ,,1984”, fiecare dintre noi are o gleznă a lui Ahile care poate fi lovită pentru a ne preda conștiința către un Frate mai Mare pe care să ajungem să îl iubim sincer. De fapt, Fratele cel Mare nici nu vrea să îl iubim, ci vrea doar să nu ne preocupe gândul că am putea fi conduși de altcineva decât de Fratele cel Mare.

Atunci când doar Fratele cel Mare conduce este bine pentru crima organizată și pentru rețelele de putere informală care renasc odată cu fiecare generație. Resursele statului sunt concentrate doar în mâinile Fratelui cel Mare, a crimei organizate și a rețelelor de putere informală create în jurul celor doi poli de putere, unui formal politic și altul informal, al lumii subterane. Cele două conlucrează împreună și se protejează reciproc pentru a nu permite pierderea monopolului care le asigură acces privilegiat și nelimitat la resursele statului. 

Pericolul visului totalitar și al mafiei în societatea modernă este presa liberă. Este kriptonita care le poate distruge viața frumoasă. De aceea, mafia și politicienii controlați de către aceasta lucrează împreună și în democrații împotriva presei libere.

Așa cum spunea Tomas Jefferson, „copacul libertății trebuie împrospătat din când în când cu sângele patrioților și al tiranilor”. Tiranul elimina tentația de a deveni patriot prin eliminarea dorinței de libertate din mintea noastră. Și ne face să credem prin presa aservită lui că a fi patriot înseamnă să murim în războaiele purtate de el sau să trăim o viață mizeră doar din dragoste pentru el.

Atunci când ziariștii liberi devin un pericol de nesuportat pentru politicienii corupți, crima este instrumentul perfect pentru menținerea la putere. În dictatură, să omori un om pentru Fratele cel Mare este actul de patriotism suprem. Dacă omori un opozant, onoarea devine și mai mare și ai asigurat un viitor de aur în umbra Fratelui cel Mare.

Dacă mai există o fărâmă de opoziție în instituțiile statului sau în presă, controlul nostru de către politicieni corupți sau de mafie se face treptat, fără a se recurge imediat la crimă pentru a nu risca o reacția a celor care sunt încă liberi. „Cei flămânzi și însetați de dreptate” trebuie să uite de dorința lor și să se gândească la binele lor personal și al familiilor lor așa cum face și Fratele cel Mare și echipa câștigătoare de lângă acesta. Conștiința trebuie să fie înlocuită cu plăcerea pântecului și a trupului. Noi toți trebuie să ne gândim doar la cât de frumos ar fi să fim viitorul Kim Kardashian și să facem bani doar pentru că știm să pozăm și vindem produse cu numele nostru.

Nemurirea patriarhului, așa cum este surprins acesta în cartea lui Marquez, se hrănește cu sângele celor însetați de dreptate așa cum vampirul trăiește cu sângele oamenilor. Dacă presa liberă este înlocuită de propaganda presei de casă a viitorului patriarh, nu mai există nimeni care să spună povestea pericolului ca viața noastră să devină altceva decât o cărămidă în Casa Gloriei Conducătorului construită după modelul Panteonului lui Hadrian. 

Să lupți pentru pace înseamnă să știi să previi războaiele. Iar istoria ne arată că democrațiile pornesc greu războaie pentru că democrația este obligată să se gândească la oamenii care votează. Dictaturile au nevoie de războaie pentru ca oamenii să se adune în jurul dictatorului pe care trebuie să îl susțină în efortul său de război. Pentru a te menține la putere ai nevoie ca oamenii să aibă o singură sursă de informație. Iar modelul de succes este Coreea de Nord care ne așteaptă pe noi toți dacă nu luptăm în fiecare zi pentru dreptul nostru de a trăi într-o societate liberă, cu presă liberă, care să ne ajute să luăm decizii mai bune atunci când putem vota.

Așa cum spunea tot Thomas Jefferson, „libertatea noastră depinde de libertatea presei, și ea nu poate fi limitată fără ca noi să nu fim pierduți”. Și George Washington ne avertiza că „dacă ne este luată libertatea presei atunci proști și în tăcere vom fi conduși, ca oile la măcelarie”. Așa cum bine observa George Orwell, pentru Fratele cel Mare „războiul este pace, libertatea este sclavie și ignoranța devine putere”.

Mitica Stefanescu
Mitică Ștefănescu crede în destinul nostru european, în democrație și în dreptate . El încearcă să înțeleagă lumea prin construcții logice de bun simț. Nu are pretenția de a fi deținătorul adevărului absolut și este conștient că este supus greșelii ca orice muritor de rând. Crede în ideile care ne unesc și care pot oferi copiilor noștri un viitor mai bun.
ARTICOLE SIMILARE

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DIN ACEEAȘI CATEGORIE

- Publicitate -spot_img

ULTIMELE ARTICOLE