Trei asociații ale magistraților critică noile legi ale justiției propuse de Ministerul Justiției, într-o analiză amplă făcută pe fiecare propunere în parte. Asociațiile Forumul Judecătorilor din România, Mișcarea pentru Apărarea Statului Procurorilor și Asociația Inițiativa pentru Justiție au menționat că sunt opace și păstrează modificări aduse în 2018 și criticate în raportul MCV.
„E evidentă dorința ca puterea de decizie să fie deținută de conducerea Ministerului Public și de președinții de instanțe, cu caracter discreționar și cu ignorarea Consiliului Superior al Magistraturii”, scriu cele trei asociații.
Vă prezentăm analiza legilor justiției, făcută de procurori și judecători
– proiectele au păstrat multe din modificările aduse legilor justiției în anul 2018, deși în raportul MCV din același an s-a recomandat suspendarea aplicării acestora. Expunerile de motive ale proiectelor nu oferă nicio justificare pentru această decizie;
– în plus, proiectele conțin numeroase reglementări noi care nu se justifică prin eliminarea modificărilor care au fost aduse legilor justiției în anul 2018. Expunerile de motive ale proiectelor nu oferă explicații pentru niciuna din aceste noutăți, în sensul de a se arăta motivele care le-au justificat, consultările din care a reieșit necesitatea lor, studiile de impact care le-au fundamentat sau estimările privind efectele pe termen mediu și lung;
– ca o observație generală, după dezbaterea publică nu s-a întocmit un raport din care să rezulte ce propuneri s-au primit și din partea cui, care dintre acestea au fost admise/respinse, și pentru ce motive;
– în concluzie, nici pentru omisiunile și nici pentru noutățile din aceste proiecte nu se justifică care este intenția legiuitorului și nici dacă ea corespunde cu nevoile sistemului judiciar. Pentru aceste motive proiectele sunt opace, iar aplicarea lor este în multe situații imprevizibilă;
– este însă evidentă dorința puterii executive de a crea un sistem judiciar în care puterea de decizie este deținută de conducerea Ministerului Public și de președinții de instanțe, cu caracter discreționar și cu ignorarea CSM și a participării colegiale la luarea deciziilor de interes.
Observații punctuale
1. Compunerea colegiilor de conducere la instanțe și la parchete(art.54, art.107 din Legea privind organizarea judiciară)
Colegiul de conducere devine un organism pur formal menit să valideze, în realitate, deciziile președinților/vicepreședinților de instanță și ale conducătorilor unităților de parchet. Președintele instanței, beneficiind de ajutorul vicepreședinților și al președinților de secție, are rolul de a conduce activitatea administrativă a instanței, aducând la îndeplinire hotărârile colegiului de conducere, care este un organ de conducere cu competență determinată.
În principiu, președintele instanței, vicepreședinții și președinții de secție au un rol primordial executiv, rolul decizional revenind colegiului de conducere al instanței.
Impunând în acest mod componența colegiului de conducere (președinte, vicepreședinți, președinții de secții și doar 2 judecători aleși pe o perioadă de trei ani), este evident că, în luarea hotărârilor care privesc organizarea instanței, numărul judecătorilor din conducere va fi întotdeauna superior numărului celor aleși democratic de judecătorii instanței.
În plus, judecătorii care trebuie să aducă la îndeplinire hotărârile Colegiului (vicepreședinții, președinții de secție) sunt în același timp judecătorii care îl ajută pe președinte în activitatea managerială. Astfel, funcția de execuție se va confunda cu funcția decizională, președintele și echipa sa preluând efectiv orice atribut decizional în cadrul instanței, cu consecința ca echipa managerială să pună în operă și să aducă la îndeplinire propriile hotărâri.
Or, componenta decizională ar trebui să revină tuturor judecătorilor și să poată fi exercitată prin reprezentanți democratic aleși.
Expunerea de motive privind Legea organizării judiciare, prin raportare la Avizul nr. 19 (2016), aferentă proiectului, conține o pseudo argumentație: în timp ce Avizul se referă la rolul președinților în funcționarea instanței, atribuțiile colegiului de conducere, așa cum reies din prevederile prezentei legi, privesc organizarea și conducerea instanței, adică chestiuni diferite.
„Astfel cum se subliniază în Avizul nr. 19 (2016) – Rolul președinților de instanțe – al Consiliul Consultativ al Judecătorilor Europeni (CCJE), «Președinții instanțelor sunt responsabili de asigurarea bunei funcționări a instanței, inclusiv de managementul personalului, al resurselor materiale și al infrastructurii acesteia.
Este esențial ca aceștia să dispună de competențele și de resursele necesare pentru a îndeplini această îndatorire în mod eficient».
«De asemenea, președinții instanțelor ar trebui să aibă competența de a înființa în cadrul acestora unități sau diviziuni organizatorice, precum și posturi sau poziții individuale, pentru a răspunde diverselor nevoi legate de activitatea instanțelor judecătorești.
Atunci când președinții instanțelor intenționează să facă schimbări semnificative în organizarea instanței, judecătorii trebuie să fie consultați.»
Or, se confundă atribuțiile colegiului de conducere cu cele ale adunării generale a judecătorilor, din moment ce Avizul prevede obligativitatea consultării judecătorilor (care se realizează în adunări generale), nu a colegiului de conducere. Din lectura acestui text se desprinde o concluzie contrară: intenția sa este de a diminua puterea discreționară a președintelui, nu de a o spori.
Acest aspect a fost avut în vedere la edictarea Notei de fundamentare a Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele masuri adiacente, componența colegiilor de conducere a fost schimbată din următoarele rațiuni:
„Schimbarea componenței colegiilor de conducere ale instanțelor și parchetelor reprezintă un alt aspect important de menționat, măsura fiind instituită în vederea asigurării accesului mai larg al judecătorilor și procurorilor la procesul decizional din cadrul instituției în care își desfășoară activitatea.
Astfel, pe lângă stabilirea unui mandat de 3 ani pentru colegiile de conducere, din componența acestora vor face parte președintele instanței și un număr de judecători sau procurori reprezentativ la nivelul fiecărei categorii de instanțe și parchete.
În reglementarea actuală, colegiul de conducere era format, preponderent, din judecători sau procurori cu funcții de conducere, ceea ce nu asigură, în realitate, un acces democratic și extins al judecătorilor și procurorilor la procesul de luare a deciziilor. Ca urmare a alegerii lor de către adunările generale, a fost stabilită și posibilitatea revocării colegiilor de conducere de către cei care le-au ales, în cazul exercitării necorespunzătoare a atribuțiilor.
Modificarea componenței colegiilor de conducere a fost gândită în corelare cu atribuirea unor atribuții suplimentare celor prevăzute în prezent, atribuții care sunt, la momentul actual în competența conducătorilor instanțelor și parchetelor.
Astfel, colegiile de conducere vor stabili compunerea completelor de judecată la începutul fiecărui an, precum și componența secțiilor și completelor specializate. Se realizează, astfel, o responsabilizare a rolului conducătorului instanței sau parchetului, acela de a aduce la îndeplinire măsurile dispuse de reprezentanții membrilor acestora.”
Prin urmare, revenirea la componența anterioară modificărilor din Legea nr. 247/2005 este de natură a afecta tocmai ideea democratizării deciziei/conducerii în instanțele de judecată și parchete și de a asigura o contrapondere în raport de atribuțiile magistraților care ocupă o funcție de conducere.
Includerea de drept în colegiul de conducere a tuturor acestor persoane și alegerea alegerea a unui număr foarte mic de alți magistrați în adunarea generală este de natură a transforma practic colegiile de conducere în echipa de suport a președinților de instanță, devenind un fel de formalități administrative inutile.
Pentru a evita ocuparea pe perioadă nelimitată a unui loc în colegiu de aceiași judecători, se impune limitarea mandatelor membrilor aleși ai colegiului, astfel încât toți judecătorii să fie încurajați și motivați să participe la luarea deciziei. Tot astfel, se evită crearea unor centre de decizie motivate de interese părtinitoare.
Față de o reprezentativitate de 1/3, una de 1/5 este firavă, neproporțională și nejustificată, concentrând, în cadrul mai multor instanțe, puterea executivă și decizională în mâna unei singure persoane.
Forma legii anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 207/2018 prevedea că numai în situația unor instanțe (judecătorii/tribunale specializate) cu un numar de 3 judecători sau mai mic atribuțiile Colegiului se exercitau de președintele instanței. Menținerea modificării aduse prin Legea nr. 207/2018 nu își are nicio justificare în a elimina un organ ales democratic.
Includerea de drept în colegiul de conducere a vicepreședintelui nu respectă echilibrul care trebuie menținut cu privire la deciziile ce trebuie luate într-o instanță potrivit legii, cu atât mai mult cu cât președintele propune vicepreședintele și celelalte persoane din conducerea instanței.
Trebuie acordată judecătorilor din fiecare instanță libertatea de a decide care sunt judecătorii ce îi vor reprezenta în colegiul de conducere pentru că în acest fel, acțiunile conducerii instanței vor fi ținute în echilibru prin intermediul colegiului de conducere ales majoritar de judecătorii care activează în instanță.
Această modalitate de desemnare a judecătorilor din colegii constituie o garanție importantă că măsurile sunt luate obiectiv și se evită astfel orice aparență de imparțialitate cu privire la soluțiile adoptate.
Aspecte similare sunt valabile și în privința parchetelor
Includerea de drept în colegiul de conducere a prim-adjunctului și adjunctului acestuia și a procurorilor șefi secție nu respectă echilibrul care trebuie menținut cu privire la deciziile ce trebuie luate într-un parchet potrivit legii.
Trebuie acordată procurorilor libertatea de a decide care sunt procurorii ce îi vor reprezenta în colegiul de conducere. În acest fel, acțiunile conducerii vor fi ținute în echilibru prin intermediul colegiului de conducere ales majoritar de procurorii care activează.
Această modalitate de desemnare a procurorilor din colegii constituie o garanție importantă că măsurile sunt luate obiectiv și se evită astfel orice aparență de lipsă de imparțialitate cu privire la soluțiile adoptate.
Citește analiza completă aici.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
