vineri, 20 mai 2022
AcasăSubiectivOpiniiNostalgia federalismului tovărășesc

Nostalgia federalismului tovărășesc

În actualul context al conflictului din Ucraina, trebuie să ne gândim la faptul că este unul din efectele îndepărtate ale destrămării fostei Uniuni Sovietice. Tot în aceeași perioadă s–au mai destrămat două foste state comuniste, Cehoslovacia și Iugoslavia. Toate aceste trei state dispărute, deși dictaturi comuniste, aveau trei elemente în comun.

În primul rând erau state federale, cel puțin în teorie. Mai precis au fost singurele state comuniste federale. În al doilea rând populația a fost și este majoritar slavă. În al treilea rând, perioada comunistă a fost singura perioadă în istoria lor când au cunoscut federalismul. Dar federalismul diferea în fiecare din cele trei.

Cel mai aproape de o reală federație a fost Iugoslavia. Tot Iugoslavia a fost și singura care s–a destrămat în mod violent. Cu toate acestea, structura federală a statului a încurajat de fapt dezvoltarea sentimentelor naționale (naționaliste uneori). Tensiunile inter-etnice au început să se dezvolte spre sfârșitul perioadei comuniste, când economia a început să stagneze și se simțea nevoia unor reforme economice, sociale și politice.

Diferențele principale erau tot în număr de trei. Prima era aceea că fosta Iugoslavie era foarte descentralizată, mai ales după Constituția din 1974. A doua era aceea că Serbia, ca republică dominantă, avea aceeași structură instituțională ca și celelalte cinci republici iugoslave. În final, sârbii nu dominau fosta Iugoslavie așa cum făceau rușii în fosta URSS și cehii în fosta Cehoslovacie.

Datorită descentralizării, republicile iugoslave s–au izolat unele de celelate și nu au colaborat împotriva unui centru slab, cum s-a întâmplat în URSS. Elitele sârbe s–au opus liberalizării economice și politice, spre deosebire de cele cehe sau sovietice. Elitele cehe și cele sovietice abordau naționalismul în termeni mai liberali și erau dispuse să accepte ruperea statului. Aceasta s-a petrecut concomitent cu dezvoltarea unui naționalism sârb expansionist și anti-liberal.

Iugoslavia a avut o situație bună când s–a aflat sub conducerea lui Iosif Broz Tito (croat după tată și sloven după mamă). În perioada titoistă nu era tolerată manifestarea ideilor naționaliste în nici una din cele șase republici. Cele șase republici erau foarte diferite între ele, aveau culturi, economii, tradiții și religii diferite. Croația și Slovenia, foste provincii austro-ungare, se simțeau parte a Europei Centrale, nu a Balcanilor.

Colapsul Iugoslaviei devenise previzibil spre sfârșitul anilor 80. Ca efect, în 1986, Academia Sârbă de Arte și Științe a publicat un manifest reflectând ideile unui naționalism sârb similar cu cel promovat de regele Alexandru în perioada interbelică. Ideile acestui document au fost însușite în totalitate de Slobodan Miloșevici.

Datorită politicilor lui Tito, sârbii nu și-au putut exprima naționalismul, mulți dintre ei trăind în afara Serbiei. Factorii externi au contribuit și ei la destrămarea fostei Iugoslavii. Dacă SUA a fost destul de neutră, Germania a fost mult mai activă, susținând Croația și Slovenia. Oarecum dorea să recapete sfera de influență a fostului Impreriu Austro–Ungar.

În cazul fostei Cehoslovacii, diferențele între Cehia și Slovacia erau destul de mari și înainte de perioada comunistă. Între 1867 și 1918, Cehia era parte a Austriei (Cisleithania), iar Slovacia a Ungariei (Transleithania). În cel de–al Doilea Război Mondial, Cehia a fost ocupată de trupele germane și transformată în Protectoratul Boemiei și Moraviei. Slovacia a fost aliat al Germaniei și a trimis soldați pe frontul sovietic.

Ulterior, federalismul cehoslovac a apărut odată cu Constituția din 1968 (denumirea oficială fiind Actul Constituțional al Federației Cehoslovace). Conform acesteia, statul cehoslovac era transformat dintr–un stat unitar într–un stat federal. Cele două părți ale federației, Republica Cehă și Republica Slovacă, erau egale, fiecare având propria structură administrativă. Guvernul federal păstra relațiile externe, apărarea, finanțele și resursele naturale. Era o situație apoape identică cu a fostului Imperiu Austro–Ungar, care avea numai trei ministere comune: Externe, Apărare și Finanțe.

Federația cehoslovacă a fost mai mult pe hârtie. Destrămarea ei pașnică s–a datorat atât unor factori economici, sociali și politici, cât și antipatiei reciproce între Vaclav Klaus și Vladimir Meciar.

În URSS, destrămarea pașnică s–a datorat faptului că Mihail Gorbaciov nu a vrut să folosescă forța pentu a ține imperiul unit. Din acest motiv este impopular în Rusia, pentru că nu a acționat ca un țar medieval gen Putin. Secesiunea fostelor republici sovietice a avut loc perfect legal. O lege intrată în vigoare pe 7 aprilie 1990 permitea obținerea independenței, dacă votau în acest sens două treimi din cetățenii cu drept de vot.

Prima republică sovietică care a părăsit oficial URSS a fost Lituania pe 11 martie 1990, urmată de Letonia și Estonia în august 1991. Ucraina a adoptat Declarația de Independență pe 24 august 1991, consfințită și printr–un referenndum popular pe 1 decembrie 1991. La acest referendum au participat 84% din cetățenii cu drept de vot, dintre care 90 % au votat pentru independență. Secesiunea Ucrainei a fost un factor esențial in destrămarea URSS, fiind a doua republică după Rusia, ca teritoriu, populație și resurse. Aceasta explică ura lui Putler împotriva Ucrainei și a ucrainenilor.

După cum se poate vedea, disoluția federalismului comunist s–a datorat unor factori etnici, economici și politici. Singurul loc unde s–a petrecut violent, fosta Iugoslavie, a fost în principal datorită obtuzității lui Slobodan Miloșevici. Rusia actuală este o federație pe hârtie, la fel ca și fosta URSS.

Vladimir Putin și fanii lui din Rusia și din alte țări nu înțeleg că istoria nu poate fi întoarsă, că nu mai suntem in Evul Mediu și că poporul rus trebuie să se civilizeze și să se europenizeze. Dacă rușii îl vor urma în continuare pe Putin, își merită soarta de sclavi.


„Un tată lacom are copii hoţi.” – proverb sârb

„Înţelepciunea este uşor de purtat, dar greu de obţinut.” – proverb ceh

„Butoiul gol face cel mai tare zgomot.” – proverb slovac

„Când ai de-a face cu un moscal, ţine piatra în buzunar.” – proverb ucrainean

Ovidiu Maican
Lector universitar doctor, Departamentul de Drept Academia de Studii Economice - Bucureşti
ARTICOLE SIMILARE

1 COMENTARIU

  1. Situatiile sunt usor diferite . Rusia, lui Girbaciov , avea in fata aparitia unui colaps economic dublat de aparitia unor revolte populare in mai toate tarile ce formau URSS .Razboiul civil era iminent .Girbaciov nu a dorit sa ramana in istorie ca si criminal .Acum, Rusia are in fata , datorita pasului gresit facut prin declansarea razboiului si aparitia sanctiunilior ,etapizat declansate de catre Occident ,spectrul unui colaps al economiei dar nu exista aceea impotrivire populara, impotrivire fara de care regimul Putin ar putea cadea .Solutia incetarii razboiului este doar aparitia unei posibile si dorite impotriviri din cercului de conducere statala(a unor membri marcanti aflati in preajma conducatorului ) ca parte a unei decizii de inlaturare a actualului conducator .Indiferent cit ajutor primeste Ucraina nu poate cistiga razboiul Rusia neacceptind niciodata pierderea confruntarii .Dealtfel intreaga Media mondiala ,cu exceptia celei din Rusia, pregateste un teren favorabil inlaturarii actualei conduceri .Aparitia crimelor de razboi , spectrul aparitiei unor tribunale ce vor condamna decidentii militari si politici responsabili , afisarea unor teorii ce tin de suferintele presupuse ale sefului statului , sensibilizarea , natiunilor lumii ,prin prezentarea unor numeroase situatiii de barbarie a soldatilor rusi indreptate asupra femeilor si copiilor , gropile comune si inregistrarile cu evenimente similare aparute in Ucraina , toate la un loc, ne duc cu gindul spre imposibila sustinere, viitoare, a actulalui sef de stat punind in paranteza chiar sustinerea, de pina acum, a celor aflati in cercul de decizie statala al Rusiei . Ultima lovitura , data Rusiei , mult mai puternica decit distrugerile partiale a fortelor Rusiei, in razboiul fratricid, este aderarea rapida a Suediei si Finlandei la NATO. Aceasta aderare obliga Rusia sa isi dirijeze o noua si uriasa forta militara la granitele noului teritoriu NATO ceea ce mareste exponential cheltuielile militare si asa mult supradimensionate .Rusia nu are cum face fata acestor cheltuieli fara sa isi aduca in„ sapa de lemn ”populatia .Amenintarile recente , cele cu folosirea bombelor nucleare , sunt, evident, parte a nemultumirii Rusiei ce stie foarte bine ca nu poate acoperi militar si economic , intreaga granita cu NATO.Pe masura ce razboiul continua perspectiva Rusiei de a ramane ancorata in sistemul International ,al deciziei ,se ingusteaza ,se micsoreaza si este deajuns o scinteie , cit de mica , ca totul sa se duca de ripa. Din nefericire nu exista decit o unica solutie ce tine de decizia celor ce conduc acum Federatia Rusa , dar cine stie poate J.R. Biden vine cu vreo solutie la care nimeni nu s-a gindit .

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

DIN ACEEAȘI CATEGORIE

- Publicitate -spot_img

ULTIMELE ARTICOLE