Cum e cu documentarul Recorder? Dar cu demonii chinuind BOR? Poate fi criticată Biserica în timpuri grele pentru creștinism? Și ce ar mai fi de făcut știut fiind că ”la nimic nu foloseşte bogăţia în ziua mâniei”?
„Numai dreptatea izbăveşte de moarte”, mai afirmă Pildele lui Solomon. Dar dreptatea-i marfă rară. Inamicii posedând personajele dostoievskiene nu sunt anticriști mari și albi, ci mici și ponosiți. Pe Stavroghin, personajul central din „Demonii”, îl torturează un diavol cu atît mai insuportabil, cu cât e mai insignifiant. Și, după cum releva într-o analiză erudită a operei dostoievskiene esteticianul Ion Ianoși, tovarășul spiritual al lui Stavroghin, Ivan Karamazov, nu e mai puțin obsedant persecutat de un „diavolaș ponosit”, despre care Ivan afirmă că nu se știe dacă este „el” sau „eu”.
Oștirile totalitare, de la poliția secretă a regimului nazist la cea politică a comuniștilor, și-au recrutat trupele cu precădere din rândul unor netrebnici neînsemnați, din care nu răsărea decât banalitatea răului, înainte de a se distinge prin crime de o anvergură fără precedent. Că erau legionari, ca oamenii lui Codreanu, comuniști de origine evreiască, precum sadicii Iagoda și Iejov, sau „rotițe” aparent decerebrate dintr-un sistem asasinând în masă evrei, ca Eichmann, acești demoni „mici” nu trebuie totuși subestimați, căci sunt în stare de cele mai mari rele din istorie.
Citiți articolul integral pe DW.com
