Mai poți servi interesul public după ce ai servit partidul, iar partidul te-a servit pe tine?
Trăim într-o Românie în care influența televiziunilor asupra publicului încă este covârșitoare. La mai bine de 30 de ani distanță de momentul zero al libertății noastre, presa este mai captivă decât oricând. Înainte manipula fiind constrânsă de regimul totalitar. Astăzi manipulează în numele banului.
Nicicând partidele nu au mai pompat atât de mulți bani în presă. Nicicând publicul nu a fost mai influențat ca acum. Tocmai de aceea rolul unor organisme precum Consiliul Național al Audiovizualului (CNA) este esențial. Sau cel puțin așa ar trebui să fie. Doar că membrii CNA sunt numiți de aceleași partide care cumpără la pachet presa pe care Consiliul trebuie să o reglementeze.
Citește și: Cine controlează televiziunile. Ramona Sorescu, de la comunicare pentru PSD la CNA
Joburi diferite, CV-uri diferite
Oana Dincă, propunerea PNL în Consiliul Național al Audiovizualului, este un exemplu concludent. Este un produs politic care astăzi nu are cum să se detașeze foarte mult de interesele partidului datorită căruia a avut acces la contracte impresionante cu statul.
În perioada 1999–2001, Oana Dincă era, cum s-ar spune, un tânăr frumos și liber. Era implicată activ în cadrul Asociației Române pentru Libertate și Dezvoltare, unde răspundea de monitorizarea mass-media.
În perioada 2002–2003, tânărul frumos și liber devine un tânăr la fel de frumos, dar puțin mai… ocupat: face cunoștință cu administrația și politica, fiind numită inspector de specialitate al Compartimentului Mass-media din cadrul Primăriei Sectorului 4 București.
De aici înainte, doamna Dincă începe să se bucure de beneficiile sistemului în care tocmai intrase. Astfel, în perioadele 2003-2005, 2007-2008 și 2014-2016 lucrează ca expert și consilier parlamentar.
Potrivit CV-ului, care nu este niciodată la fel de la un job la stat la alt job la stat, în perioada 2007-2009 figurează drept consilier la Camera Deputaților.
4,4 milioane de lei, cu un singur angajat
Oana Dincă nu se mulțumește însă cu salariul de simplu salahor în Casa Poporului. Deja are suficiente conexiuni pentru a trece la un nou nivel: afacerile cu statul. Îl are alături și pe soțul ei, Dragoș Valentin Dincă, tot liberal și tot angajat la stat.
În perioada 2006-2009, acesta a fost secretar de stat în Ministerul de Interne și se ocupa cu instruirea personalului administrației publice centrale și locale. În paralel, deținea funcția de președinte interimar al PNL sector 2.
În 2009, apare PUBLIC RESEARCH SRL, societate în care Dragoș Dincă este asociat unic și administrator, iar Oana Dincă, director. Cifra de afaceri a companiei crește invers proporțional cu numărul de angajați.
Astfel, în 2016, cifra de afaceri era de puțin peste 940.000 de lei, realizată cu patru angajați, iar în 2021, aceasta se ridica la aproape 4.400.000 de lei, cu doar un singur angajat. Dacă nici asta nu este o performanță…
Potrivit declarației de avere, în 2021 familia Dincă încasa de la Public Research SRL dividende de peste 600.000 de lei.
Oana Dincă este o propunere credibilă?
Oana Dincă mai este asociat în firma Administer Plus SRL, de la care declară dividende în valoare de 243.000 de lei în 2021. De-a lungul anilor, Administer Plus SRL a încheiat numeroase contracte cu statul, de la primării mai mici sau mai mari și instituții deconcentrate la Ministerul Fondurilor Europene, Ministerul Justiției sau Agenția Funcționarilor Publici.
Potrivit ultimei declarații de avere, la ora actuală (?) ambele firme sunt angrenate în 14 contracte de consultanță cu statul în valoare de 6,2 milioane de lei!
Mai adăugăm la toate acestea un amănunt interesant: Oana Dincă și-a luat licența și mai apoi a obținut un master la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative (SNSPA), acolo unde soțul este, în prezent, conferențiar universitar.
Privind peste acest scurt portret de membru CNA, nu ai cum să nu te întrebi dacă Oana Dincă este o propunere credibilă sau măcar una care să mimeze credibilitatea. În Codul etic al membrilor Consiliului Național al Audiovizualului se vorbește despre criteriul neutralității politice și cel al imparțialității.
Cum am putea vorbi despre neutralitate în cazul unui membru PNL – fie el și de eșalon trei – care ani de zile a lucrat pentru cei care astăzi cumpără presa la hectar? Cum am putea vorbi despre imparțialitate, când avem un personaj care a făcut afaceri cu statul și care este dator partidului fără de care nu ar fi avut acces la biberonul generos al sistemului?
Sunt întrebări de bun simț, care ar trebui să readucă în actualitate modul în care instituții importante ale statului sunt căptușite cu membri și clienți politici.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
