Compasiune și lehamite

Data:

Câtă răbdare să-i ceri unei femei ce și-a pierdut copilul, ca să-i poți da măcar senzația c-ai întreprins cu-adevărat o cercetare pertinentă, în care să constați cine se face vinovat, dacă nu de deces, măcar de mușamalizarea datelor din documentele ce le-ai trimis familiei îndoliate? Câți ani ar trebui, uman vorbind, s-aștepte o mămică, după ce și-a îngropat micuțul nou-născut, ca să afle și ea cam ce-ar avea justiția de spus în cazul unei drame cu explicații vag-absurde, însăilate, an de an, cu ață albă.

O lună? Șapte? Nouă? Un an sau doi? Trei sau mai mult? O mamă din Pitești care a obosit visând dreptatea, ar fi gata să admită că este rezonabil chiar și mai mult, doar să se lămurescă asupra tragediei pe care încă o înfruntă curajos, ca să nu cadă dărâmată. Patru ani și două săptămâni e rezonabil? Atât ar fi-nplinit azi pruncul, dacă n-ar fi plecat,  într-un coșciug,  la groapa din cimitirul străbunicilor.

Despre drama Mădălinei Badea Ciupitu, s-au scris foiletoane. Nici empatia, nici presa, nici conștiința celor care ar avea o datorie legală și morală față de această mamă n-au reușit să miște un sistem în care a devenit firească tergiversarea la nesfârșit, cu ridicări din umeri, a cazurilor tulburător de dureroase ce-așteaptă rezolvare. Că – nu-i așa?! – ce înseamnă doi părinți de-a dreptul mutilați pe dinăuntru și-un frățior care-l așteaptă încă pe micuț acasă, în comparație cu un sistem obez și puturos care nu e în stare să vadă c-a trimis la groapă un copil în baza unor documente care se bat, vizibil, cap în cap. Sau poate c-a văzut, dar tace și așteaptă să se pună praful.

Chiar e nevoie ca o mamă să investigheze pe cont propriu ce-au simulat anchetele desfășurate până azi?

SĂPTĂMÂNA ACEASTA, în urmă cu fix două zile, a fost deschis un nou dosar în cazul amintit.

Iar azi, în anul Domnului 2021, la patru ani și două săptămâni de la nenorocire, vorbim, într-un final apoteotic, de un dosar deschis pentru FALS ÎN ÎNSCRISURI, într-un context în care cea care a găsit alte dovezi este tot Mădălina, aceeași mamă care de patru ani și două săptămâni a arătat pe unde a putut modificările din pix făcute pe fișele spitalizării de nici trei zile a copilului.

După ce patru ani a așteptat ca cineva să se îndure să-i dea toate actele medicale ale micuțului, de la fișe de tratament, până la rapoarte de necropsie, femeia asta chinuită s-a dus luni, 15 martie, să le arate oamenilor legii că certificatul de naștere al pruncului ei are numere diferite, pe documente diferite. 

După ce patru ani în care a fost lăsată să stea după niște hârtii nenorocite, când a putut să le adune și să le pună cap la cap, femeia asta încercată a văzut că, pe un act,  copilul are 3.400 de grame și 52 de centimetri, iar pe un altul, 3.140 de grame și doar 50 de centimetri.

Cum e posibil ca, în decurs de patru ani, cu, chipurile, anchete serioase (dar mai ales interne) în Spitalul Județean – fiindcă și-aici o mână ar putea spăla pe alta, fără remușcări sau jenă – n-a sesizat nici naiba că dintr-un bebeluș mort în condiții cu multe semne de-ntrebare au dispărut 2 centimetri. Cine i-a luat și cum s-au volatilizat?

Nu mai vorbim de celălalt dosar, deschis din 2017 pentru ucidere din culpă, ajuns la Parchet, despre care Mădălina încă mai așteaptă vești. Datele noului dosar, deschis pe 15 martie 2021, i-au luminat femeii așteptările cu o convingere pe care orice mamă și-ar forma-o în fața unor documente care te fac să te întrebi dacă e ignoranță crasă sau, mult mai mult, o mână criminală care a schimbat copiii.

Cert e că Mădălina nu mai e sigură că și-a-ngropat copilul, iar ipoteza că micuțul Denis ar putea fi totuși azi în viață îi dă speranțe. Și-a făcut calculele: dacă e așa, îl va găsi și îl va lua acasă, chiar dacă are patru ani, chiar dacă a crescut alături de părinți care habar nu au că le-a murit copilul, chiar dacă a fost dat, poate, unui cuplu care și-a permis să-și cumpere copil.

Mi-a spus-o azi, senin, firesc că-l va aduce lângă băiețelul ei mai mare, Dănuț, puștiul frumos care încă își așteaptă frățiorul, fiindcă, așa, ca un făcut, nimeni n-a îndrăznit să spună băiețelului mai mare că micul Denis a plecat în Ceruri, ci doar că a rămas acolo, în spital, pentru că doctorii mai au un pic de treabă, ca să-l vindece.

Pare o ipoteză de scenariu hollywoodian, dar îmi doresc din suflet, pentru Mădălina, ca filmul ei să aibă happy-end, că o dezamăgire,  după o iluzie așa de mare, nu știu câte mămici ar mai putea s-o ducă pe picioare.

spot_img
Roxana Stancu
Roxana Stancu
Roxana Stancu (REPER MEDIA Argeş) are 20 de ani de experiență în jurnalism. A debutat în anul 2000, în TV, iar de atunci a profesat atât în presa audiovizuală, cât și în cea scrisă (locală și națională).

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Distribuie articolul

Știri de astăzi

Mai multe articole similare
Related

Reduceri semnificative de prețuri la Petrom în prima zi de minivacanță

Minivacanța de 1 decembrie începe cu ieftiniri la Petrom,...

Românii mai așteptă cu ridicarea vizelor pentru SUA. Aurescu are o soluție

Ministrul Afacerilor Externe, Bogdan Aurescu, a declarat că a...