Sâmbătă, premierul ungar Viktor Orban este așteptat să rostească un nou discurs la tabăra de vară de la Tușnad. De când a revenit la putere, în 2010, liderul autoritar de la Budapesta a făcut o adevărată tribună proprie din tradiționala dezbatere din stațiunea harghiteană, ce datează încă din 1990.
De mai bine de un deceniu, Viktor Orban continuă să profețească de la Tușnad falimentul Vestului, prăbușirea Uniunii Europene, sfârșitul inevitabil al civilizației occidentale.
Anul trecut, a surprins pe toată lumea reluând o teorie a purității raselor.
”Stânga internaționalistă are o șmecherie: ei spun că în Europa trăiesc oricum popoare cu rase amestecate. Ceea ce este fals, pentru că încurcă mai multe lucruri.
Există o lume în care popoarele europene se amestecă cu cele care vin din afara Europei. Ei bine, asta este lumea cu rase amestecate.
Și suntem noi, unde popoare care trăiesc în Europa se amestecă între ele. De aceea, noi, de exemplu, în bazinul carpatic nu suntem rase amestecate, ci suntem un amestec al popoarelor care trăiesc în propriul lor loc de origine european.
Suntem de acord să ne amestecăm între noi, dar nu vrem să devenim o rasă amestecată, pentru asta i-am oprit pe turci la Viena și de asta i-au oprit francezii pe arabi la Poitiers, mai demult”.
A fost un discurs scris, pregătit dinainte, anume pentru a fi lansat la Tușnad, deci nu rezultatul unui impuls de moment. Declarațiile sale, amintind de teoriile naziste ale purității rasei, au stârnit atunci indignare în întreaga Europă.
Și ministrul de externe de atunci al României, Bogdan Aurescu, a reacționat:
„Este regretabil că astfel de idei sunt propagate de pe teritoriul României, în contextul global complex pe care trebuie să îl înfruntăm cu toții, mai ales că pozițiile noastre oficiale sunt diferite de aceste teze. E clar că nu putem fi de acord cu ele. Nu mai spun de declarațiile privind rasele, care nu sunt acceptabile”.
Ce pregătește acum Viktor Orban?
Trebuie spus că situația sa de astăzi pare ceva mai dificilă decât cu un an în urmă. Din cauza atitudinii sale cu privire la războiul lui Putin, Orban este mai izolat ca niciodată pe scena internațională. Fondurile europene sunt blocate.
Situația economică s-a deteriorat dramatic. Ungaria deține poziția de lider al inflației în Uniunea Europeană și, urmare a unor politici nesăbuite de plafonare forțată a prețurilor, multe produse lipsesc de pe rafturile magazinelor sau se vând în cantități limitate.
Confruntată și așa cu o lipsă acută a forței de muncă, Ungaria cunoaște acum un exod al lucrătorilor calificați, inclusiv spre România – o situație de neconceput fie și cu câțiva ani în urmă.
Înainte de a merge la Tușnad, Viktor Orban a făcut un surprinzător ocol pe la București pentru a se întâlni, informal, la o masă, cu omologul său Marcel Ciolacu.
Orban a avut grijă să prefațeze întâlnirea cu un mesaj pe rețelele sociale ce anunța ”începutul unei mari prietenii”.
Trebuie spus că în ultimii ani, relațiile n-au fost tocmai strălucite. Bucureștiul nu și-a ascuns nemulțumirea față de retorica revizionistă a Budapestei legată de Tratatul de la Trianon.
Iar atitudinea Ungariei în privința războiului lui Putin cu siguranță că nu le place liderilor români. Există nemulțumiri – mai mult sau mai puțin exprimate – cu privire la investiții preferențiale ale Ungariei în zonele locuite de minoritatea maghiară și mai cu seamă față de subordonarea aproape totală a presei de limbă maghiară din Transilvania față de FIDESZ, partidul lui Orban.
Să fi fost prânzul luat împreună de Ciolacu și Orban o piatră de hotar în relațiile dintre cele două țări?
În orice caz, ei au lansat proiecte grandioase, dar realizabile pe termen lung, precum creșterea investițiilor românești în Ungaria ( de care Orban chiar are nevoie…) sau linia de mare viteză București-Budapesta. E frumos să visezi, desigur.
Dar de unde să ia Bucureștiul și Budapesta miliardele de euro necesare? Din fonduri europene, s-ar putea răspunde – doar că acestea sunt blocate pentru Ungaria.
Dincolo de angajamentele vagi, întrebarea este dacă întâlnirea de la București ar putea cumva să mai potolească din pornirile populiste ale lui Orban și l-ar face pe acesta să nu mai lanseze de pe teritoriul României idei care să indigneze o Europă întreagă.
Sau, dimpotrivă, dacă Viktor Orban, vulpe bătrână, care i-a ținut el la respect pe unii cu mult mai ”grei” decât Ciolacu, precum Juncker sau Merkel, nu va folosi întâlnirea cu omologul român ca pe un gir pentru cine știe ce declarații extravagante.
Orban are mulți emuli, mai mult sau mai puțin asumați, în politica din România – și nu vorbim aici de cei de la AUR, care i-au și declarat admirația lor sinceră, ci de cei din partidele mainstream. Mulți ar visa să conducă și ei România în același mod cu Orban, doar că fie nu sunt atât de talentați, fie societatea românească nu le permite.
Orban va da, la Tușnad, dovada sincerității în relația cu Bucureștiul, pe care o vrea reînnoită. Sau îl va pune pe Marcel Ciolacu într-o situație jenantă, dacă o va lua iar pe arătură.
În sfârșit, să remarcăm și amenințarea unor extremiști români privind producerea unor tulburări la școala de vară de la Tușnad.
Ar fi o premieră în 33 de ani. Dar deloc de mirare, având în vedere avansul extremei drepte, dar mai ales sentimentul impunității pe care i-l conferă autoritățile române.
Acestea au fost surde și oarbe la toate amenințările lansate în spațiul public împotriva unor personalități, la luarea cu asalt a Parlamentului și altor instituții publice, la manifestările antisemite sau chiar la actele de violență, cum a fost cazul, recent, la Valea Uzului.
Atitudinile extreme ale lui Viktor Orban alimentează extremismul din România. La rândul lor, extremiștii români au mare nevoie de Viktor Orban, pe care, altfel, îl admiră sincer. Și care îi și legitimează.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
