miercuri, 1 decembrie 2021
AcasăNewsletterPapagalii Justiției

Papagalii Justiției

Odată cu instalarea noului guvern, s-au repus pe tapet probleme importante în domeniul justiției, cum ar fi Inspecția Judiciară, SIIJ, DNA, DIICOT, etc.

Inspecția Judiciară este importantă datorită rolului ei în regimul disciplinar al magistraților.

Sunt trei state în UE unde ministrul Justiţiei are un rol principal în procedura disciplinară, adică Italia, Franţa şi Germania. Noi am luat cel mai prost exemplu, o lege impusă de Berlusconi în 2005, foarte criticată de magistraţii italieni.  Acţiunea disciplinară iniţiată de ministru este trimisă procurorului general, care o comunică ministerului şi CSM-ului. Chiar dacă procurorul general consideră că respectivul magistrat nu a comis nici o abatere disciplinară, ministrul îi poate infirma soluţia şi dispune continuarea acţiunii. Chiar şi aşa, investigaţiile sunt conduse de biroul procurorului general de pe lângă Înalta Curte de Casaţie, CSM fiind forul de judecată în materie disciplinară. Inspecţia Judiciară se ocupă de alte probleme, ministrul Justiţiei fiind total liber să numească sau să demită inspectori.

Acţiunile disciplinare împotriva magistraţilor francezi pot iniţiate de ministru, de preşedinţii curţilor de apel (în cazul judecătorilor) sau de procurorii generali ai curţilor de apel, prin intermediul procurorului general de pe lângă Înalta Curte de Casaţie (în cazul procurorilor). Inspecţia Judiciară efectuează investigaţii preliminare şi trimite dosarul mai departe. Ministrul aplică sancţiunile ce se impun, în cazul judecătorilor conform unei recomandări a CSM. Judecătorul sau procurorul  în cauză poate ataca decizia ministrului în faţa Consiliului de Stat. În Germania există inspecţie la nivelul fiecărei instanţe, totul fiind supervizat de ministrul de Justiţie federal sau de cel de la nivelul landului. Pentru judecători există curţi speciale disciplinare, în cazul procurorilor sancţiunile fiind aplicate de superiorii ierarhici.

Nu este cea mai potrivită soluție. Ministrul e om politic. Cred că ar fi potrivit ceva apropiat de modelul francez, adică șeful Inspecției Judiciare să fie numit de președinte, care teoretic este mai apolitic. Tot șeful statului numește conform legislației actuale procuroroul – general al PÎCCJ și procurorii – șefi ai DNA și DIICOT. Inspecția Judiciară este la fel de importantă. Este de discutat dacă să rămână subordoantă CSM sau să treacă la Ministerul Justiției.

Dacă acțiunea disciplinară este inițiată de ministru sau în urma plângerii unei persoane obișnuite, filtrul ar trebui să fie avizul colegiului ÎCCJ sau al PÎCCJ (dacă cel reclamat este judecător sau procuror).

Atunci când acțiunea disciplinară este demarată de către un președinte al unei curți de apel sau de procurorul – șef al parchetului de pe lângă o curte de apel, avizul aparține președintelui ÎCCJ sau procurorului – general al PÎCCJ.

SIIJ ar trebui desființată, iar infracțiunile comise de magistrați să fie investigate de DNA.

Tudorel Toader și PSD au vânturat mai demult ideea contopirii DNA cu DIICOT.

Unul din efectele principale ale unei astfel de măsuri ar fi acoperirea unor dosare, inclusiiv ale unora din actuala putere.

Un motiv mai teoretic ar fi diferența existentă la noi între corupție, crimă organizată și terorism.

În România, la fel ca și în țările din jur, corupția este asociată în principal factorului politic, datorită moștenirii de la fostele partide comuniste. Crima organizată coexistă cu corupția, și se folosește de corupție.

În Italia de exemplu, crima organizată, politica și partidele se întrepătrund mult mai strâns. Mafia are o existență multiseculară. De ceea există numai Parchet Național Antimafie.

În statele din jur este o panoramă instituțională diferită de a noastră.

În Moldova avem Centrul Național Anticorupție și Serviciul Protecţie Internă şi Anticorupţie, subordonate Ministerului Afacerilor Interne, precum și  Procuratura Anticorupție din cadrul Procuraturii Generale.

În Bulgaria există numai o instanță specializată în rezolvarea cazurilor de corupție și crimă organizată.

Croația dispune de  un parchet și instanțe regionale în domeniul corupției și crimei organizate.

Dar asta nu înseamnă că trebuie să îi copiem. România este un stat mai important. Cum nu trebuie să avem parlament unicameral, nu trebuie nici să unificăm unele structuri necesare pentru că vor unii. Rezultatele se văd. Bulgaria și Moldova stau mult mai rău față de noi în aceste domenii.

Iar dacă ne raportăm la Franța, acolo există Parchet Național Financiar (creat în 2013) și Parchet Național Antirerorist (creat în 2019).

Tendința spre diversificrea activităților și instituțiilor se observă și la nivel european. EPPO  (Biroul Procurorului European) va fi principala instituție care va desfășura investigații, iar OLAF (Oficiul de Luptă Antifraudă) va avea un rol mai puțin important. EPPO funcționează ca un parchet clasic, pe când OLAF este un serviciu al Comisiei Europene.

La fel și la noi, DIICOT a avut în ultimii ani șefi mai puțin potriviți, asta și datorită președintelui Johannis. Asta nu înseamnă că trebuie comasat cu alte structuri. Se impune  mai degrabă o analiză a activității.

Din păcate nu am văzut idei reformatoare în ultimul interviu al noului ministru al Justiției.

Interviul a fost mai mult în stil Predoiu, să nu supere pe nimeni, numai în termeni generali și vagi. Cel mai grav este tărăgănarea v desființări SIIJ. În mai îi cerea premierului Ludovic Orban desființarea acesteia prin OUG. Acum vrea lege. A afirmat că a trimis proiectul la CSM, deși e acolo din februarie 2020. Pentru reforma legilor justiției ar trebui să așteptăm până în decembrie.

Văzând și ce secretari de stat vrea să aducă, îți vine să crezi ce se spune despre locuințele sociale și apărarea lui Mazăre.

Sper să nu îl regret pe Cătălin Predoiu.

” Porumbul nu se poate aştepta la dreptate când judecătorii sunt găini. ” – proverb africane

” Justiţia târzie este justiţie nulă. ” – William Gladstone

”  Acolo unde justiţia nu funcţionează, e periculos să ai dreptate. ” – Francisco de Quevedo
”  Prefer să am dreptate, mai degrabă decât să fiu președinte. ” – Henry Clay

Ovidiu Maican
Lector universitar doctor, Departamentul de Drept Academia de Studii Economice - Bucureşti
ARTICOLE SIMILARE

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DIN ACEEAȘI CATEGORIE

- Publicitate -spot_img

ULTIMELE ARTICOLE