De-o bucată de vreme încoace, unul dintre subiectele dezbătute public e reprezentat de faimoasele de acum pastile de iod. E o dezbatere complet lipsită de sens.
În caz de atac nuclear, iodul e unul dintre cele mai puțin periculoase elemente radioactive eliberate. Se face însă caz în jurul lui pentru că, pur și simplu, e singurul la care avem cât de cât la dispoziție o măsură preventivă. La explozia de la Cernobîl, au fost eliberați în atmosferă peste 100 de izotopi radioactivi. Iodul 124 e doar unul dintre ei.
Citește și: Conjurația imbecililor. Statul român nu e doar militarizat, e și „prostizat”
De fapt, cel mai periculos radioizotop made in Cernobîl este Cesiu 137. A zburat cel mai departe dintre toate și are perioada de înjumătățire de 30 de ani, nu de doar 5 virgulă ceva zile. Iar împotriva drăguțului de cesiu, doar rugăciunile către arhanghelul Mihai te pot ajuta. Da, dragilor, el e protectorul anti-radiații, deși toți radiologii pe care i-am văzut la viața mea păreau să se bazeze mai degrabă pe clasicul șorț plumbuit…
Ce e tragicomic în toată zbaterea asta pe tema iodului, cu apeluri guvernamentale gen „Nu haliți bre, iod de pe acum, că nu e cazul”, e altă treabă, ce ține de modul de acțiune al pastilelor cu iod și de cel mai comun supliment alimentar. Da, urmează o poveste lungă, dar cam așa e cu popularizarea științei.
Rolul pastilelor de iod (de fapt, e iodură de potasiu, dar asta contează mai puțin) e simplu: acela de a suprasatura organismul cu iod, astfel încât să nu mai fie loc pentru cel radioactiv. Atât. Tiroida nu face diferența și ar fi în stare să se îmbibe cu Iod 124, în loc de Iod 127, care e ok. Dacă omul e mulțumit cu ce are în dormitor, nu calcă strâmb. La fel și tiroida: orice, iod să fie.
Comprimatul standard care se distribuie în caz de atac nuclear conține 65 de miligrame de iodură de potasiu. Dacă v-a plăcut chimia și mai țineți minte joaca de-a calculele cu masa atomică, puteți afla cât reprezintă iodul propriu-zis dintr-un comprimat. Dacă nu, credeți-mă pe cuvânt: 50 mg.
Necesarul de iod al organismului este de 100-200 micrograme zilnic. Să zicem, 150. Dacă îi dai 50.000 de micrograme deodată, l-ai mega-giga-terra-ultra-suprasaturat, deci niciun atom de Iod 124 nu-și mai are locul în tiroida matale.
Suprasaturat, organismul începe să-l elimine, dar are nevoie de timp. Aici intervine al doilea rol al comprimatului, acela de a ține tiroida ocupată până când iodul radioactiv din atmosferă își pierde suficient din periculozitate.
Explicațiile despre consumul zilnic de iod al românilor, la Alex Zănoagă.
