Ne aflăm astăzi într-un moment de răscruce pentru România, pentru democrație și pentru sistemul nostru bazat pe o societate deschisă. Zorii unei lumi înfiorătoare se arată la orizont și am fi niște naivi să ne facem că nu vedem aceasta.
Alunecarea societății românești în autoritarism și deturnarea României de la parcursul ei euroatlantic sunt pericole reale. Putem opri acest curs. Și trebuie să o facem.
Semnele s-au văzut demult, de la referendumul pentru familie din 2018 . De la violențele de la Valea Uzului, din iunie 2019. De la peluza xenofobă și violentă prezentă la meciurile echipei naționale, care a atras sancțiuni din partea UEFA.
Să rememorăm un moment din toamna anului 2019, de la meciul dintre România și Spania.
Peste 50.000 de oameni de pe Arena Națională erau impresionați de pierderea tehnicianului Luis Enrique, care a scris istorie cu Barcelona. Fiica se de 9 ani murise în urma unei boli necruțătoare. La București, jucătorii ambelor selecționate poartă banderole negre.
Un moment de reculegere fusese programat și anunțat din timp în mass media.
Totuși, momentul a fost stricat de fanii „ultras” de la peluză. Grupul lor, „Uniți sub Tricolor” se remarcase și până atunci prin scandări xenofobe și aruncarea cu obiecte în teren. Acum, ei au aprins torțe și au făcut gălăgie în timpul momentului solemn. Au urmat aplauze, semn că românii au respectat pierderea lui Enrique.
A doua zi, un comunicat al organizației ultras avea să lămurească pe toată lumea: nicio urmă de regret.
„Despre presa română și formatorii de opinie am mai tot discutat, nu are rost să vă amintim că toți sunt făcuți din același putred aluat. Nu am avut vreo intenție să stricăm un moment solemn ce nu a fost anunțat în prealabil, am avut un moment spontan înaintea începerii jocului pentru a evita veșnica etichetă de „vinovați pentru meciurile cu porțile închise”.
Acesta este stilul nostru de viață și de manifestare, suntem mereu prezenți, suntem mereu ultra’ și nu ne veți opri niciodată!”
Despre legăturile dintre segmentele ultras ale galeriilor de fotbal și organizațiile extremiste, ca și cu lumea interlopă s-au scris articole și studii întregi, iar fenomenul este larg răspândit în estul Europei și în Balcani.
Poate fi întâmplător sau nu: violențele de la protestele din 2017 împotriva Ordonanței 13 promovate de guvernul controlat de Liviu Dragnea și apoi, cele de la mitingul Diasporei din 10 august 2018 au venit în urma apariției în Piața Victoriei a grupurilor „ultras”.
Violențele suporterilor au prefațat intervențiile forțelor de ordine asupra protestatarilor pașnici.
Toate au explodat apoi în timpul pandemiei – negaționism, antivaccinism, refuzul purtării măștii.
Protestele din timpul pandemiei n-au vizat însă doar aspectele „dictaturii medicale”. Acestea au fost impregnate de negaționismul cu privire la Holocaust, îndemnurile la alungarea străinilor și instaurarea purității naționale, cererile de autarhie economică.
Masca fusese doar pretextul.
Citește și: Fonduri europene pentru țările UE care adăpostesc și ajută refugiați ucraineni
Dar ce ar vrea ei să instaureze în România?
O putere autoritară, care nu acceptă opoziție și calcă în picioare minoritățile de orice fel. O Românie izolată politic, economic și financiar, desprinsă din lumea europeană și euroatlantică, într-o așa-zisă neutralitate, în realitate o vasalitate față de Răsărit. Totul, împachetat într-un fundamentalism ortodoxist.
Dacă ar fi să ne imaginăm un Iran cu cruci, aceea ar fi lumea pe care ei ne-o pregătesc.
Și mai e ceva: patriotismul de stat. Confiscarea drapelului și a simbolurilor naționale. Să fim bine înțeleși: orice tiranie începe cu confiscarea patriotismului .
Aceste aspecte nu pot fi desprinse de stimulii externi.
De ani și ani de zile, sub ochii îngăduitori ai Occidentului, Federația Rusă și, mai recent, China, desfășoară ample acțiuni de dezinformare, subvenționează extremismul în întreaga Europă, caută să influențeze alegeri și alte procese politice democratice, amplifică diviziunile și neîncrederea. România nu e o insulă.
Cu toate acestea, ar ar fi foarte ușor să dăm vina doar pe propaganda rusă. Prea comod.
Lucrurile sunt un pic mai complicate. Componenții acestui curent amenințător pentru viitorul României democratice și europene vin, de fapt, din direcții diferite.
Da, unii sunt unelte docile ale Rusiei, care promovează atât de evident toate narativele propagandei Kremlinului. Ei sunt cei care spuneau că pandemia este o invenție, pretextul ca ”oculta mondială” să stăpânească lumea.
Sau, care, dimpotrivă, spuneau că a fost declanșată de Occident pentru a submina Rusia și China – nu căutați logică aici. Toate enunțurile sunt bune, chiar de sens contrar, cu condiția să provoace diviziune.
Ei sunt cei care ridicau în slăvi, la început, vaccinul rusesc pentru ca mai apoi, tot ei să spună că vaccinurile nu sunt periculoase.
Ei sunt cei care lansează în aceste zile atât de tensionate, ideea că ucrainenii nu trebuie ajutați, câtă vreme sunt și români cu probleme. Că „actorașul” Zelenski este vinovat pentru război , alături de întreg Occidentul.
Citește și: Expert ucrainean: „Noi nu avem de ales. Trebuie să luptăm cât va fi nevoie”
Dar nu sunt numai ei.
Sunt și idioții utili care, fără a fi direct controlați de propaganda Kremlinului, îi răspândesc dezinformarea – poate pentru că le place, poate pentru că așa se cred ei interesanți, poate pentru că așa cred că vor contribui la răsturnarea unui sistem politic intern de care sunt nemulțumiți, dintr-un motiv sau altul.
Sunt apoi patrioții sinceri, nemulțumiți de starea de lucruri din societate, de corupție, de nepotisme și inechități și care au văzut în acest curent o șansă a schimbării. Dintre toți, aceștia din urmă sunt încă recuperabili pentru democrație.
Dar ce unește toate aceste curente?
Există ceva: și anume, ceaușismul rezidual, o nostalgie împletită cu înclinația către autoritarism, cu misticismul și iraționalul.
Nu vi se pare ciudat? Alături de tabloul lui Nicolae Ceaușescu găsim pozele cu Arsenie Boca și poveștile despre tunelele energetice de sub Munții Bucegi!
Spuneam însă că nu trebuie să vedem totul doar prin prisma propagandei ruse.
Să recunoaștem că, în realitate, această lume înfiorătoare ce se arată la orizont își trage seva din neîmplinirile și nedreptățile societății noastre.
Da, România de azi, așa cum este ea, nu s-a aflat niciodată într-o situație mai bună – social, economic, politic și securitar. Chiar și în această lume a crizelor în cascadă – sanitară, energetică, de securitate.
Cu toate acestea, România este azi o țară a inegalităților profunde, sociale și regionale. Avem mari orașe integrate cu succes în Europa, avem și mari regiuni marginalizate și fără speranță. Avem IT-iști de înaltă clasă, antreprenori de succes, avem o clasă mijlocie în permanentă consolidare și avem un mediu rural uitat de lume, avem categorii vârstnice la marginea societății, tineri fără educație, fără job, fără viitor.
Există regiuni care au cunoscut o creștere remarcabilă după aderarea României la Uniunea Europeană. Există însă regiuni care au crescut prea puțin. Și care, în realitate, nici că au simțit efectele europenizării României.
Un recent studiu sociologic, prezentat de Presshub și RFI România, realizat de Kult Market Research, a comparat impactul fondurilor europene în două regiuni, Nord-Vest și Nord-Est – una dintre cele mai bogate și una dintre cele mai sărace ale României.
Citește și: De unde vine ura față de refugiații tratați la Institutul Oncologic din Cluj
Rezultatele ar trebui deja să ne dea de gândit.
„Potrivit datelor de la Institutul Național de Statistică, observăm că în perioada 2013-2020, avem o creștere a PIB pe cap de locuitor în Nord-Vest de la 5671 de euro la 9470, în 2019. În schimb, Regiunea Nord-Est a ajuns la un maxim de 5811 euro abia în 2019, adică atât cât Nord-Vestul avea la începutul perioadei studiate. În 2013, a plecat de la 3799 de euro”, spunea atunci Alexandru Zodieru, directorul Kult Market Research.
Așadar, în perioada 2013-2020, ambele regiuni s-au dezvoltat, și aceasta inclusiv datorită fondurilor europene.
După cum am putut afla, Regiunea Nord-Vest, și așa mai bogată, a crescut cu 70%, cea de Nord-Est, cu doar 50%. Ceea ce ne arată că, de fapt, distanța dintre Nord-Vest și Nord-Est a crescut în acești ani, în loc să se reducă.
Dacă în 2013, în termeni de PIB/locuitor, Moldova era în urma vestului țării cu circa 1.800 de euro, acum este cu 3.600.
Toate acestea își au expresia politică.
Desigur, extremismul nu are soluții pentru a răspunde nici discrepanțelor economice și sociale, nici carențelor educaționale, nici măcar angoaselor identitare din care își trage seva.
Extremismul obține voturi din toate acestea fără a oferi soluții ci doar adâncind diviziunile și stimulând frustrările.
Și trebuie să evităm o mare capcană.
Există tentația de a crede că rezolvăm această problemă prin etichetare și ostracizare. Nimic mai greșit.
De fapt, contribuim astfel la adâncirea diviziunilor în societate – și astfel le facem jocul extremiștilor.
Trezirea societății civile trebuie să privească societatea în ansamblul ei, nu să poarte un război de gherilă cu extrema dreaptă.
Da, ei vor ataca și amenința, așa cum au făcut-o. Poate vor recurge la violențe – au făcut-o deja și să nu ne mire dacă o vor repeta.
Dar preocuparea societății civile ar trebui să fie, în continuare, buna guvernare centrală și locală, bătălia contra corupției și nepotismelor în sectorul public.
Societatea civilă este datoare să iasă în spațiul public pentru a vorbi, fără rețineri, despre valorile europene: pluralism, deschidere către lume, libertățile de mișcare și comerciale, protecția minorităților, domnia legii.
Drumul e lung și bătălia e grea. Europa se află, literalmente, în fața celei mai mari amenințări la adresa libertății ei și a democrației. Este momentul unității și acțiunii în spiritul valorilor Europei.
__________________
Acesta este un rezumat al ideilor pe care le-am susținut în cadrul dezbaterii „Mișcările extremiste și propaganda rusească în România”, organizată de Inițiativa Timișoara, sâmbătă, 2 aprilie.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
Un articol care dă răspunsuri și care dă teme la care sa ne gandim.
Dar desi este o analiza buna, cred ca actiunea care ne-ar îndepărta de aceste capcane, ne-ar integra solid in Europa si valorile ei si care ar reduce decalajele de tot felul, actiunea cu A este cea care ar ridica nivelul intelectual al maselor. EDUCATIA este singura soluție viabilă. O tara cu o populatie majoritar formată din analfabeti functional si din oameni fara educatie si cultura generala, va naște mereu conducători slabi, incompetenți, corupti si fara de șira spinării. Va avea mereu Forma fara Fond si va fi mereu in pericol in fata oricărei provocări. Va fi o tara slaba si săracă, incompetenta, clientelara s.a.m.d. O tara din care este mai bine sa emigrezi decât să stai si sa te lupți cu morile de vânt. O tara asa cum este astazi Romania lipsei de viziune politică!