„Mă simt obosită. Vreau să dorm două zile fără să mă trezesc”, spune Nastia, o tânără ucraineană, care nu de mult a deschis ochii. Nu a avut un somn prea bun, din cauza grijilor. Are 21 de ani și dacă în mod obișnuit este sora cea mare a lui Kostia, de 11 ani, și a Annei, de 13 ani, de o săptămână a trebuit să preia și rolul de mamă.
Într-o zi de luni, la ora 16:26, părinții celor trei au decis că aceștia trebuie să părăsească țara. Fără ei. Cineva trebuia să aibă grijă și de bunici. Locuiau în Fastiv, în regiunea Kiev, la 70 de kilometri de capitala Ucrainei. Azi locuiesc în Baia Mare, pentru o perioadă nedeterminată.
Un nou loc pe care să-l numești „acasă”
Pe strada Barajului din cartierul Ferneziu, autobuzul trece o dată pe oră, iar Munții Gutâi sunt vizibili din poarta casei Alinei. Dis de dimineață, aceasta și-a dus copiii, pe Sofia și pe David, la școală și s-a întors pentru a primi donații din partea cunoscuților. Casa ei a devenit și casa celor care au plecat către necunoscut.
Din 26 februarie, la două zile de la începutul războiului din Ucraine, Alina Cotețiu și-a pus la dispoziție locuința pentru cei aflați în nevoie. La parter, depozitul și spațiile administrative ale afacerii sale pentru accesorii de înot și echipamente pentru piscină au rămas goale, după ce pandemia i-a afectat activitatea.
A văzut acest lucru ca pe un cuțit cu două tăișuri și s-a gândit să contribuie cu „puținul pe care îl poate oferi” la ajutorarea refugiaților ucraineni. În prezent are în grijă 11 oameni, dintre care 9 sunt copii cu vârste mai mici de 13 ani. Cu toții au fugit din calea războiului, căutând un loc sigur. Și l-au găsit în casa Alinei.
Citește articolul integral pe Romania.europalibera.org
Citește și: Mai mulți copii ucraineni refugiaţi au fost repartizaţi la grădinițe și şcoli din Timiș
