Agresiunea rusă împotriva Ucrainei tinde să se transforme tot mai mult într-o confruntare pozițională. În acest context, ecuația păcii se complică, iar Occidentul se află în fața unor provocări de ordin moral și strategic.
După cum avertiza secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, Occidentul trebuie să se aștepte la un război îndelungat, ” pentru că ceea ce vedem este că acest război a devenit acum un război de uzură”.
Stoltenberg s-a aflat, joi, la Casa Albă, pentru a discuta cu președinteșe Joe Biden, într-un context în care Occidentul trebuie să-și revadă modalitățile de răspuns în războiul ruso-ucrainean.
Pe teren, așa cum o arată ultimul raport elaborat de Institutul pentru Studiul Războiului (ISW), forțele rusești au continuă să facă progrese mărunte, anevoioase și costisitoare în estul Ucrainei.
Citește și: Când vom scăpa de mitul Securității
Trupele rusești au continuat operațiunile de capturare a orașului Severodonețk și alte operațiuni de cucerire a orașului Lisichansk.
Conducerea militară rusă poate folosi capturarea acestor două orașe pentru a pretinde că a „eliberat„ toată regiunea Lugansk” – una dintre victoriile atât de mult dorite, într-o campanie încununată de prea puține succese notabile.
ISW apreciază însă că este puțin probabil ca forțele ruse să dispună de forțele necesare pentru a cuceri un teritoriu substanțial în regiunea învecinată, Donețk.
Conducerea militară rusă are mari probleme, atât cu aducerea de forțe suficiente pe teren cât și cu menținerea moralului celor déjà mobilizați.
Este foarte puțin probabil ca mobilizarea general, despre care se vorbește, să genereze o putere de luptă semnificativă.
Mai mult, aceasta va exacerba moralul déjà scăzut, ca și disciplina precară în unitățile rusești. Potrivit ISW, o treime dintre soldații ruși intrați în sistemul de rotație refuză să revină în luptă. Nevoia de forțe proaspete este însă acută.
Citește și: Între Republica de la Weimar și Republica de la Sibiu
Cu toate dificultățile întâmpinate, rușii avansează încet și Kremlinului pare să nu-i pese de costurile materiale și în special umane.
Astfel că inițierea unor discuții de pace serioase apare în acest moment foarte puțin probabilă. Rusia încă mai speră atingerea unor obiective care să-i confere o poziție de forță în discuții.
De partea ei, Ucraina, încurajată de succesele de până acum și de primirea unor noi tipuri de rachete din Occident, speră într-o victorie totală.
Și aici intervine dilema morală și strategică a Occidentului.
Moral, Occidentul nu are alternativă: trebuie să susțină rezistența ucraineană.
Kievul primește arme tot mai puternice – până și somnolenta Germanie a promis să livreze sistemele de rachete Iris-T. O singură astfel de baterie ar putea asigura protecția antiaeriană a unui mare oraș, ceea ce ar fi un răspuns excelent la tactica rusească a distrugerii totale. În plus, sistemele americane de mare mobilitate HIMARS vor conferi armatei uncrainene un mare avantaj tactic.
Prelungirea războiului va acutiza însă efectele în plan economic și social – criza alimentară globală, criza energiei, inflația.
Liderii occidentali au de ce să-și facă griji în privința limitei de suportabilitate din propriile societăți.
Oprirea ostilităților și începerea refacerii rutelor comerciale, îndeosebi pentru redeschiderea exporturilor de grâne ucrainene, ar însemna o gură de oxigen, în fața unor previziuni economice și sociale sumbre pentru următoarele luni.
În acest context, Parisul și Berlinul au invocat, mai mult sau mai puțin voalat, posibilitatea ca Ucraina să accepte cedări teritoriale în schimbul păcii, o variantă respinsă vehement de președintele Zelenski, susținut de o opinie publică ucraineană decisă să meragă până la capăt – cel puțin în actuala fază a războiului.
Pentru unii analiști însă, oboseala care se va acumula și pierderile continue vor putea transforma, în cele din urmă, acest ”NU” ucrainean într-un ”DA”, chiar rostit cu jumătate de gură.
Sfârșitul dilemelor? Nu tocmai…
O încetare a ostilităților, indiferent de formă, nu doar că este greu de imaginat acum, dar va ridica o nouă întrebare: ce va înțelege Rusia din aceasta?
Este interesant să remarcăm tonul criticilor care au început să apară pe marile canale de televiziune rusești și pe care mediile occidentale le preiau și le comentează aproape imediat.
Acestea nu sunt critici la adresa războiului în sine sau a politicii agresive duse de Vladimir Putin. Dimpotrivă, Kremlinului i se cere să dea dovadă da mai multă violență, să folosească arme tot mai puternice și să mobilizeze și mai mult societatea. Reproșurile se referă la organizarea deficitară a războiului, nicidecum la războiul în sine.
Iar dacă zvonurile privind o înlocuire a lui Vladimir Putin (eventual, pe motive de sănătate) au vreo cât de mică bază reală, atunci alternativa se profilează a fi mai războinică, nicidecum mai pacifistă.
Încetarea focului ar fi pentru Rusia mai degrabă răgazul necesar spre a înțelege mai bine cauzele eșecului militar și a pregăti revenirea la un nivel superior de organizare și motivare.
Propaganda rusă va da vina pe sancțiunile occidentale pentru greutățile suportate de rușii de rând și va promite poporului că va veni și ziua răzbunării.
Citește și: Cum educăm un copil: prin supunere, ca în România, sau prin dialog, ca în SUA
Încetarea focului ar fi, cel mai probabil, răgazul înaintea unei noi confruntări.
În același timp, ar fi lipsit de realism să ne imaginăm o înfrângere totală a Rusiei, după modelul celui de-al Treilea Reich, urmată de o asumare a responsabilităților și un proces de democratizare a societății.
Frustrată în urma unei campanii militare costisitoare și lipsite de strălucire și sugrumată de sancțiunile economice, Rusia va rămâne un actor impredictibil și dispus la reacții violente.
Ceea ce pune Occidentul în fața unei mari provocări strategice.
Cum nimeni nu are , in acest tragic moment al Umanitatii , posibilitatea de a ne arata viitorul nu putem decit sa prezentam o situatie de facto si niste posibilitati , probabilitati, ce tin de desfasurarea viitoare a razboiului din Ucraina .Imaginea ,momentului ,ne arata o stagnare a desfasurarii invaziei si totul se rezuma la masuri militare de ofensiva si contraofensiva, de o parte si de alta , intr-un perimetru destul de ingust ca si teritoriu .Pierderile sunt imense si pentru ucrainieni si pentru rusi .Totusi , ultimile declaratii par a ne reintorce la momentului initial acolo unde mai toata suflarea pronostica o impartire a Ucrainei pe modelul vechi si istoric ce are fluviul Nipru ca si granita obligatorie .Harta si procentul , pe regiuni istorice , ne arata foarte clar care este impartirea etnica la nord si la sud de Nipru . Actiunea de distrugere a oraselor Ucrainei ,la nord est , de catre armata rusa, poate fi parte a eliminarii totale a etnicilor ucrainieni din aceea zona , etnici ce nu vor mai putea sa revina la casele lor , deja distruse .Probabil multi dintre etnicii rusi au plecat spre Rusia „ mama ” (nu stim exact cifrele )si se vor intoarce doar atunci cind partea de Ucraina , trecuta in portofoliu , ca si teritoriu al Rusiei , va incepe sa fie reconstruita .Este evidenta dorinta rusilor de a nu lasa in„ viata ” nici cea mai mica forma ce ar putea reprezenta Ucraina si natiunea ucraineana in viitor .Totul va fi rusificat .Pina si pamintul ramas „sterp” va purta noua amprenta a Rusiei .Ucrainienii sunt altii si sunt dusmanii nostri vesnic ,de acum inainte, pare a fi sloganul rusilor .Sanctiunile Occidentului au drept scop izolarea Rusiei de restul lumii , obligarea tuturor tarilor lumii sa faca o alegere politica si economica intre Rusia si Occident (confirm principiului : cine nu este cu noi este impotriva noastra). Sanctiunile decupleaza Rusia si elimina posibilitatea si accesul la resursele de tehnologie Occidentala .Deja Germania a afirmat cum avionale Rusiei si alte echipamente militare nu vor mai putea fi folosite in viitorul imediat .In acelasi timp sanctiunile scot Rusia din sistemul bancar mondial .Razboiul are ca si efecte imediate (dincolo de tragedia umana ) intarirea capacitatilor militare NATO , marirea structurilor NATO pe intreg frontul de EST , cresterea numarului tarilor ce doresc a face parte din NATO.Uniunea Europeana creste si ea (multe tari doresc a face parte din UE ) iar deciziile politice , economice si sociale se muta in integralitate la Bruxelles . Totodata Germania are acum sansa de as mari „Armata” iar Cancelarul ne anunta cum Germania va avea cea mai mare si cea mai puternica armata din partea de UE a NATO.Germania isi modifica Constitutia (cred ca la fel va face si Japonia )si isi mareste forta militara (probabil deja au forta si echipamentele necesare )si nimeni nu o mai poate acuza ca face asta .Va imaginati o Uniune Europeana ce va avea , militar vorbind , o armata Franco -Germana undeva la 1500000 de militari dotati cu echipamente tehnologice si armament de ultima generatie ? Trebuie inteles ca NATO reprezinta doar o mica parte a capacitatii de lupta a UE si SUA.Eu unul sunt curios ce valoare tehnologica militara adaugata ne va prezenta Germania .Ba chiar pot a va spune cum astept de multa vreme momentul .Fara declansarea acestui Razboi UE si Germania nu puteau sa isi consolideze nici Armata si nici forta ce ne aduce federalizarea UE .O suta de miliarde de euro arunca (in prima faza ) Germania in jocul inarmarii .Au trebuit sa treaca 82 de ani ca sa vedem , ca si europeni ,aparitia unui nou Imperiu si de ce nu ar fi cazul sa ne imaginam pina unde va ajunge forta UE .Hartile exista inca din cele mai vechi timpuri atunci cind Roma era centrul universului pamintean .