Scriitorul Radu Vancu, una dintre vocile importante ale societății civile din România, a vorbit despre literatură în vremea pandemiei și a războiului, despre situația politică din țară, precum și despre cărțile pe care urmează să le publice în perioada următoare.
Din interviu:
- Nu știu dacă am un nume pentru jurnalul meu de acum. Într-un fel, unui al treilea volum de jurnal i s-ar potrivi mai bine titlul celui de-al doilea, „Răul”. Pentru că, acum, răul este cu adevărat la intensitatea lui maximă.
- I-am scris lui Kurkov, președintele PEN Ucraina, și i-am spus că avem numărul acela de locuri de cazare disponibile. Iar Kurkov a revenit cu un răspuns în care mi-a zis că niciun scriitor nu vrea să plece să se refugieze, ci ei vor să stea în Ucraina și să lupte.
Citește și: Declanșând războiul din Ucraina, Rusia și-a sabotat propria integritate teritorială
- La FILIT, i-am întrebat pe scriitorii invitați din Ucraina ce fac ei cu scrisul, în perioada asta? Nu simt că e o inutilitate? Nu cumva scrisul pare o frivolitate când, în jur, se moare, în sensul în care spunea Adorno, în ’51, că „a scrie poezie după Auschwitz e barbar”?
- Știm cu toții că a fost o eroare de apreciere a Europei în relația cu Rusia, pe care în primul rând Germania și Franța au făcut-o. Asta e evident. Nu a fost faimosul business as usual, ci a fost orbirea asta voluntară care refuza să vadă că Vladimir Putin se înarmează, că el câștigă timp și bani pentru a finanța un viitor război.
- Cam 20% dintre noi suntem cei dispuși să susținem partide care, cu defectele lor, majore uneori, vor totuși în direcția europeană. Uite, un succes este că și la nivelul politicii de stat, oricât de mizerabili sunt politicienii noștri, cel puțin semnalizează spre Europa.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
