Raportul FreeEx Digest, un proiect editorial al Asociației ActiveWatch care urmărește starea presei din România, arată că în 2022 puținele voci jurnalistice critice cu puterea politică au devenit ținta unor campanii de discreditare, inițiate fie de actori politici, fie de instituții de presă cu o lungă istorie de abateri de la etica profesională.
Raportul semnalează că România a căzut cu opt poziții anul trecut față de anul 2021, în Indexul Global al Libertății Presei, publicat de organizația Reporteri fără Frontiere, ceea ce oferă o imagine atât asupra vulnerabilizării presei, cât și asupra infatuării instituțiilor politice din România.
Autorii raportului FreeEx Digest subliniază că siguranța jurnaliștilor a fost în 2022, mai mult ca oricând, un subiect de actualitate și în România, deși autoritățile de la București nu au demonstrat un interes aparte în acest sens.
De asemeanea, raportul subliniază că intensificarea mesajelor de amenințare la adresa integrității fizice a jurnaliștilor, venite din partea unor politicieni, demnitari, cadre militare, oameni de afaceri, contribuie la un discurs public toxic care riscă să conducă la normalizarea violenței împotriva jurnaliștilor.
Raportul avertizează că încrâncenarea politicienilor în relația cu jurnaliștii critici și blatul cu presa finanțată politic nu pot fi decât niște semnale de alarmă pentru 2023 și 2024. Acești ani vor aduce și mai multă presiune asupra jurnaliștilor de investigație și redacțiilor fără afilieri politice ori economice cu actuala coaliție de guvernare.
Principalele concluzii ale raportului FreeEx Digest, realizat de ActiveWatch
După cinci ani de frământări politice și sociale, anul 2022 a adus o nouă configurație politică la guvernare, o coaliție a „stabilității”. Amfitrionii acestui proiect politic păreau dedicați proiectelor de redresare post-pandemie și concentrați să pună România pe harta democrațiilor dezvoltate. Aceste planuri, însă, aveau să fie puse în așteptare odată cu declanșarea invaziei ruse din Ucraina, dar și cu primele anchete de presă care puneau sub semnul întrebării integritatea profesională și academică a unor membri ai Guvernului, în frunte cu prim-ministrul Nicolae Ciucă. Confruntate cu o serie de crize externe și interne, partidele din coaliția de guvernare pare că au agreat că stabilitatea va fi menținută doar prin opacitate.
Comunicarea instituțională și publicarea informațiilor de interes public au fost atent controlate, în timp ce o bună parte din subvențiile PSD și PNL a mers către presă în „cheltuieli pentru presă și propagandă”. În schimb, puținele voci jurnalistice critice cu puterea politică au devenit ținta unor campanii de discreditare, inițiate fie de actori politici, fie de instituții de presă cu o lungă istorie de abateri de la etica profesională.
Pentru un an aparent fără mize electorale, încrâncenarea politicienilor în relația cu jurnaliștii critici și blatul cu presa finanțată politic nu pot fi decât niște semnale de alarmă pentru 2023 și 2024. Acești ani vor aduce și mai multă presiune asupra jurnaliștilor de investigație și redacțiilor fără afilieri politice ori economice cu actuala coaliție de guvernare. Faptul că țara noastră a ajuns în 2022 pe locul 56, în cădere cu opt poziții față de anul 2021, în Indexul Global al Libertății Presei, publicat de organizația Reporteri fără Frontiere (RSF), oferă o imagine atât asupra vulnerabilizării presei, cât și asupra infatuării instituțiilor politice din România.
Redăm în continuare câteva dintre incidentele și evenimentele care au afectat libertatea de expresie și libertatea presei în 2022, concentrându-ne pe siguranța jurnaliștilor, kompromat și presiuni ale autorităților. Lista nu este exhaustivă și a fost realizată, în cea mai mare parte, pe baza reacțiilor publice și documentărilor realizate de ActiveWatch în 2022. Aceste cazuri explică totuși, în mare măsură, de ce scăderea în clasamentul RSF se înscrie într-un trend, și explică îngrijorările formulate de Comisia Europeană în raportul privind Statul de drept, din iulie 2022, și criticile și recomandările dure formulate de raportul pe România al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, din septembrie 2022.
După cum veți citi și în cele ce urmează, siguranța jurnaliștilor a fost în 2022, mai mult ca oricând, un subiect de actualitate și în România, deși autoritățile de la București nu au demonstrat un interes aparte în acest sens. Astfel, singura consolare pentru unii jurnaliști a fost și continuă să fie faptul că dezbaterile sunt mult mai consistente la nivelul instituțiilor europene.
Probabilitatea ca situația privitoare la siguranța jurnaliștilor, în România, să se îmbunătățească în 2023 este extrem de mică, în condițiile în care, în ciuda provocărilor sociale și economice actuale, autoritățile și decidenții politici controlează și ocultează agenda publică. Din nefericire pentru interesul public, următorii doi ani vor fi deturnați de discursuri politicianiste și de interpretarea în cheie electorală a tuturor acțiunilor și mesajelor din spațiul public. De aceea, un bun indicator al libertății presei în 2023 și 2024 nu va fi doar simpla existență, ci insistența presei de a servi interesului public, indiferent de obstacole.
Două condamnări penale
2022 a înregistrat mici victorii, instanțele pronunțând două condamnări penale împotriva împotriva unor persoane care au comis infracțiuni care vizau siguranța jurnaliștilor. Deși este salutar faptul că există aceste decizii ale instanțelor, faptele care le-au declanșat sunt îngrijorătoare. În iulie 2022, fostul rector și fostul prorector ai Academiei de Poliție din București au fost condamnați definitiv la trei ani de închisoare, cu suspendare, pentru şantaj, pentru că l-au determinat pe un poliţist să îi trimită mesaje de ameninţare cu moartea jurnalistei Emilia Şercan. De asemenea, un membru al lumii interlope din Timișoara a fost condamnat, în primă instanță, pentru că ar fi pus la cale uciderea jurnalistului Dragoș Boța, redactor șef al publicației Press Alert.
Mesaje de amenințare
Intensificarea mesajelor de amenințare la adresa integrității fizice a jurnaliștilor, venite din partea unor politicieni, demnitari, cadre militare, oameni de afaceri, contribuie la un discurs public toxic care riscă să conducă la normalizarea violenței împotriva jurnaliștilor. Un astfel de caz este cel al jurnalistei Parászka Boróka, de la redacția de limbă maghiară a radioului public Radio România Târgu Mureș, care la sfârșitul lunii octombrie 2022 a devenit țintă a unor mesaje dure de amenințare formulate public de un politician de extremă dreaptă din Parlamentul maghiar, în timp ce acesta se afla în România.
Dosare în slow-motion
La finalul anului 2022, multe dosare ce vizau amenințări la adresa jurnaliștilor, unele care trenau de mai mulți ani, nu ajunseseră la un deznodământ. Nici unul dintre cele șapte dosare deschise, la începutul lui 2022, într-un caz complex și coordonat de amenințări, intruziune în viața privată și discreditare a Emiliei Șercan, nu se soluționase cu trimiterea în judecată sau măcar identificarea unui făptuitor. Un dosar de amenințare a soției redactorului șef al G4Media, amenințare ce viza oprirea publicării unei anchete jurnalistice, nu fusese, de asemenea, soluționat un an mai târziu de la momentul depunerii plângerii penale, deși făptuitorul, cadru militar, este cunoscut.
Mai mult, la finalul lui 2022 nu exista niciun verdict, după patru ani, în dosare în care jurnaliștii Gabriel Gachi (Reporter de Iași), Tudor Leahu și Rareș Neamțu (ambii de la 7Iași) au fost ținte ale unor campanii de intimidare și amenințare. Și dosarul de filaj asupra a jurnaliștilor Alex Costache (Știrile TVR/G4Media) și Cosmin Savu (România, te iubesc!, Știrile Protv), deschis în urma unor evenimente petrecute la începutul anului 2020, trena încă în justiție la începutul anului 2023, având un traseu extrem de sinuos, cu doua decizii de clasare dispuse de procurori și ulterior casate de instanță. În februarie 2020, cei doi jurnaliști au fost filați într-o operațiune care a implicat nu mai puțin de 11 persoane și care a avut un evident scop de kompromat.
Presiuni ale autorităților
Și în 2022, autoritățile statului au acționat, în unele cazuri, ca instrumente de presiune asupra jurnaliștilor. Strategia de intimidare a jurnaliștilor prin deschiderea de dosare penale vine în completarea diferitelor acțiuni civile sau a reclamațiilor administrative prin care persoane influente din politică și administrație încearcă să blocheze demersuri jurnalistice legitime. Pe lângă suspiciunile legate de scurgerea de către polițiști a unor dovezi din dosarul Emiliei Șercan, din nou procurori DIICOT au fost implicați în acțiuni de presiune asupra presei. Astfel, procurorii DIICOT Brăila au confiscat echipamentele jurnalistului Alin Cristea, într-o acțiune abuzivă, care a avut drept rezultat blocarea de la apariție a unei publicații și expunerea surselor jurnalistice. Nu este prima astfel de abatere a unor procurori din DIICOT, un abuz similar avându-i ca țintă pe jurnaliștii de la Libertatea și Newsweek în 2021.
Linșaj public și kompromat
Anul trecut, mai multe platforme independente sau jurnaliști care colaborează cu filialele locale ale unor redacții internaționale au fost țintele unor campanii directe, de discreditare și de amenințare. Acești jurnaliști fie au fost menționați pe liste negre de jurnaliști așa-zis „toxici”, fie au fost înfierați drept „dușmani ai României” sau au fost discreditați, prin atacuri la persoană și violarea vieții private. Din nefericire pentru libertatea presei, aceste incidente nu sunt doar discursive, ci banalizează violența împotriva jurnaliștilor și distrag atenția publicului de la subiecte de interes public real. Atacurile au fost promovate și întreținute, în principal, de Alianța pentru Unirea Românilor, de posturile România TV și Realitatea Plus, dar și de site-urile afiliate acestor entități de presă.
Citește AICI raportul integral
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
(Sursa foto: ActiveWatch / Facebook)
